ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 81/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.11.2016, sub nr. x/2016*, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: 1) Să se constate caracterul nul absolut și abuziv al clauzelor contractuale prevăzute în Contractul de credit nr. x din data de 14.06.2007: art. 5 alin. (2) referitor la comisionul de risc, art. 5 alin. (3) referitor la comision de neutilizare, art. 5 alin. (4) referitor la comision rambursare; 2). Restituirea sumelor încasate cu titlul de comision de risc în valoare de 2.5% (675 CHF x 4,1564 RON - valoare CHF la data introducerii acțiunii = 2.805,57 RON) încasat la punerea creditului la dispoziție; comision de neutilizare în valoare de 1,5%, încasat anual de către bancă - evaluat la suma de 3.142,9683 CHF x 4,1564 RON - valoare CHF la data introducerii acțiunii =13.063,4336 RON, calculul a fost realizat prin extragerea a 1,5% din sold la finele fiecărui an de creditare pana la data introducerii acțiunii; comision rambursare anticipată de 3% evaluată la suma de 578,1816 CHF x 4,1564 RON - valoare CHF la data introducerii acțiunii = 2.403,1540 RON - suma extrasa din valoarea soldului la data introducerii acțiunii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de dobândă legală, calculat de la data plății și până la momentul restituirii efective; 3). Constatarea caracterului abuziv la clauzei de risc valutar inserată în convenția de credit la art. 9 lit. d) care prevede că "împrumutatul și garanții săi înțeleg ca prin contractarea prezentului credit având ca moneda de exprimare Francul Elvețian (CHF) se expun riscului valutar și își asumă în întregime responsabilitatea cu privire la consecințele materializării acestui risc" 4). Stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la 1,9639 CHF valoarea de la data semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; 5). Denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din Regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 55/02.02.2017 Judecătoria Sectorului 1 București a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. SA și a dispus obligarea reclamanților la plata către pârâtă a sumei de 2000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A. și B..

Prin Decizia civilă nr. 1785 din 16 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția tardivității, invocată de intimată.

A respins apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 55/02.02.2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. SA, ca tardiv declarat și a obligat apelanții la 2000 RON cheltuieli de judecată (onorariu de avocat redus) către intimată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de apel.

Prin Decizia civilă nr. 365R/2018 din 19 octombrie 2018, Curtea de Apel București, cu majoritate, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 16 noiembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul București, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul București, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1785 din 16 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV