ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 421/2019

Ședința publică din data de 28 februarie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin acțiunea formulată și înregistrată la data de 28.04.2015, pe rolul Judecătoriei Baia Mare, sub număr dosar x/2015 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în pct. 5 lit. a) din Convenția de credit nr. x/NT/22.11.2007, obligarea pârâtei B. S.A. la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, începând cu data de 22.11.2007 și până la data de 01.10.2012, data încheierii actului adițional nr. x din 01.10.2012 prin care s-a eliminat comisionul de risc, în cuantum de 6605,17 CHF, respectiv suma de 28.655,86 RON (echivalentul în RON la data introducerii acțiunii la cursul de CHF=4,3384 RON la data de 21.04.2015), obligarea pârâtei B. S.A. la plata dobânzii legale aplicată sumelor solicitate prin petitul anterior, începând cu data plății și până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7726/11.10.2016, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C..

S-a constatat ca fiind abuzivă și pe cale de consecință lovită de nulitate absolută clauza prevăzută în convenția de credit nr. x/NT din 22.11.2007, încheiată între S.C. D. S.A., în calitate de creditoare-împrumutătoare pe de o parte, și A. și C., în calitate de împrumutați, pe de altă parte, la pct. 5 lit. a) cu privire la comisionul de risc aplicat la soldul creditului, în procent de 0,19%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.

S-a respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtei B. S.A. la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, în perioada 22.11.2007 - 01.10.2012.

A fost obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamant a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamantul A., care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 7726/11.10.2016 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să dispună admiterea petitului nr. II din acțiunea introductivă de instanță astfel cum a fost formulat, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 426/A/2018 din 13 martie 2018, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.A.; totodată, a respins ca nefondat apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 7726/2016, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, județul Maramureș.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 07.05.2018.

La data de 07.12.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 10.12.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Maramureș, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 426/A/2018 din 13 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2019.