ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1743/2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017 la 7 decembrie 2017, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și D., să se dispună următoarele: - să se constate caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute de art. 6.1 în Contractul de Facilitate de Credit și de Garanție nr. 101187 din 14 martie 2008, privind suportarea riscului valutar, stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul convenției încheiate la valoarea de la data încheierii și semnării contractului; - rambursarea creditului la valoarea LEU/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate, cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâte, în cuantum de 98.247 RON. În drept, au fost invocate prevederile art. 1578 alin. (2) și art. 970 din C. civ., Directiva CEE nr. 93/13, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 174/2008, Legea nr. 288/2010.

Prin sentința civilă nr. 2583 din 10 aprilie 2018, Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă a respins acțiunea reclamanții A. și B..

Apelul declarat de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2583 din 10 aprilie 2018 a Judecătoriei Târgu Jiu, secția Civilă a fost respins de către Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 83/2019 din 6 martie 2019.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B., solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei recurate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 22 mai 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv. Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege". Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel. Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018. Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 83/2019 din 6 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă. Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului. Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe. Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 83/2019 din 6 martie 2019 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.