ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 291/2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 28 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 970 și art. 1578 alin. (2) C. civ. din 1864, Directiva nr. 93/13/CEE, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 174/2008 și Legea nr. 288/2010.

Prin Sentința civilă nr. 7.018/2017 din 5 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 4 din contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. x din 24 martie 2008; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 971,25 CHF, încasată cu titlu de comision de acordare, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data încasării și până la data restituirii; a respins celelalte capete de cerere; a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul A., cât și pârâta B. S.A.

Prin Decizia nr. 506/2018 din 5 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinței primei instanțe; a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiași sentințe și a schimbat sentința atacată în sensul că a admis cererea de chemare în judecată și cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar de la pct. 8.1 din contractul de credit; a dispus stabilizarea cursului CHF/RON la cursul de la momentul semnării contractului de credit, care va rămâne valabil pe toată perioada contractuală, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la acest curs; a dispus restituirea sumelor plătite în plus față de cursul valutar de la data semnării contractului, la care se adaugă dobânda legală; a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei deciziei, pârâta B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei atacate și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii introductive, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 14 ianuarie 2019.

Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 25 ianuarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în M. Of. nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în M. Of. , conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 506/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva Deciziei nr. 506/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED