ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 622/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale inserate la cap. II, pct. 4 și cap. III în Contractul de împrumut nr. x/27.08.2008 privind comisionul de acordare în procent de 5 % - capitolul III (aplicat la suma împrumutată) și eliminarea acesteia, cu restituirea sumei de 525 CHF reținută reclamantului, sumă actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încheierii contractului și până la data restituirii efective; să se constate, în baza principiilor nominalismului monetar și impreviziunii, caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzute la pct. 8.1 în contractul de credit și eliminarea acesteia urmând să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF - Leu, la valoarea de la data încheierii și semnării contractului, rambursarea creditului la valoarea leu/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamantă, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Prin sentința civilă nr. 1267 din data de 28.02.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu-Jiu a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca fiind neîntemeiată.

A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către pârâtă.

III. Împotriva acestei sentințe a declarat de apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 523 din 14 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței nr. 1267 din data de 28.02.2018 pronunțate de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. S.A.

A schimbat sentința, în sensul că: admite în parte acțiunea.

A constatat caracterul abuziv al clauzei de la cap. II pct. 4 și cap. III privind comisionul de acordare și art. 8.1 din contract, teza referitoare la riscul valutar.

A dispus restituirea către apelantul-reclamant a sumei percepute cu titlu de comision de acordare, de 500 CHF, actualizată cu dobânda legală aferentă și indicele de inflație anuală, calculată de la data perceperii comisionului până la data restituirii efective.

A dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, 27.08.2008, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului.

A dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului, actualizate cu dobânda legală aferentă și indicele de inflație anuală.

A obligat intimata-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a sumei de 2.280 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

IV. Împotriva acestei decizii a formulat recurs C. S.A. (fostă B. S.A.) solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate și, în cadrul judecării cauzei pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 februarie 2019, sub nr. x/2017.

V. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată, începând cu data publicării în Monitorul Oficial, 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 523 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a celei din urmă menționate instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă privind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 523 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2019.