ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/02.10.2014, solicitând anularea acestuia și a măsurilor dispuse prin raport, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 4 din 20 ianuarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 4 din 20 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac declarate, recurentul a susținut că pentru termenul din data de 20 ianuarie 2015, care de altfel a fost singurul termen de judecată pe fond, avocatul ales a formulat o cerere de amânare din motive medicale, arătând că se află în imposibilitatea de a se prezenta la acea dată. Cererea a fost comunicată prin fax Curții de Apel Timișoara la data de 19 ianuarie 2015, împreună cu adeverința medicală eliberată de Dr. B. SRL. Instanța de fond a respins, însă, cererea de amânare, cu motivarea că aceasta nu a fost dovedită.

Este evident că adeverința medicală nu a ajuns la dosarul cauzei din motive neimputabile recurentului, iar instanța de fond a încălcat dreptul recurentului-reclamant la apărare.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a arătat că a fost titularul Întreprinderii Individuale "A.", cu sediul profesional în Arad, comuna E., întreprindere înființată în anul 2006, înainte de a fi ales local și radiată din Registrul Comerțului la cerere.

De la data la care a luat naștere mandatul său de ales local, recurentul nu a desfășurat activități cu scop comercial lucrativ în sectorul privat care au legătură cu atribuțiile specifice funcției, nu a încheiat nici un contract cu entități juridice în legătură cu care și-a exercitat atribuțiile legale conferite de mandatul de primar și nu există nici un element care să conducă la identificarea unei stări de incompatibilitate.

Recurentul nu a desfășurat nici o activitate de natură să pericliteze, submineze sau diminueze interesele cetățenilor pe care îi reprezintă și nu a exercitat atribuțiile care îi revin în calitate de primar pentru promovarea sau realizarea unor interese personale.

În aceste condiții, intimata a apreciat în mod greșit că există elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților în condițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

1.4. Apărările intimatei

Prin concluziile scrise depuse în cauză, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii.

În esență, s-a arătat că Raportul de evaluare nr. x/02.10.2014 este legal și temeinic.

În mod corect a fost reținută starea de incompatibilitate a recurentului, în condițiile în care acesta a deținut, simultan, funcția de viceprimar al comunei E., jud. Arad, respectiv primar al Comunei E., jud. Arad, și calitatea de titular întreprindere individuală în cadrul "A." Întreprindere Individuală, încălcând, astfel, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Intimata a mai susținut că instanța nu poate încuviința o cerere de amânare pentru lipsă de apărare decât în măsura în care aceasta este temeinic justificată, iar motivele cererii sunt probate, recurentul având obligația de a depune toate diligențele pentru a se asigura că la dosarul cauzei există dovezile necesare.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 octombrie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a invocat, în esență, două aspecte subsumate acestui motiv de nelegalitate: (i) încălcarea dreptului la apărare recunoscut de art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 10 din Legea nr. 304/2004; (ii) greșita aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

3.1. În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, care se înscrie în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că, anterior termenului de judecată din data de 20.01.2015, a depus la dosarul instanței de fond o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, motivată de imposibilitatea de prezentare a avocatului ales, cerere care a fost respinsă în mod nelegal de prima instanță.

Înalta Curte constată că prin cererea depusă prin fax, la data de 19.01.2015, dl. avocat C. a solicitat acordarea unui termen de judecată, susținând că se află în imposibilitate de prezentare la acest termen de judecată, din motive medicale.

Analizând actele dosarului, la termenul de judecată din data de 20.01.2015 prima instanță a respins această cerere, constatând că nu este dovedită.

Potrivit art. 222 din C. proc. civ.: "(1) Amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. (2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

În viziunea legiuitorului, amânarea judecății cauzei în temeiul art. 222 C. proc. civ. nu este reglementată ca o obligație, ci ca o posibilitate acordată judecătorului cauzei, în corelație cu dreptul absolut al acestuia de a analiza temeinicia motivelor invocate, eventuala culpă a părții în solicitarea amânării, precum și caracterul excepțional al amânării. Dreptul de apreciere al judecătorului cauzei nu încalcă dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituție, ci, dimpotrivă, asigură respectarea dreptului la un proces echitabil, derulat într-un termen optim și previzibil, consacrat de art. 6 din C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte reține că, față de lipsa, de la dosarul de fond, a unei adeverințe medicale în dovedirea imposibilității de prezentare, modul în care judecătorul fondului și-a exercitat prerogativa legală de apreciere este la adăpost de orice critică.

Faptul că cererea de amânare făcea referire la o adeverință medicală, care însă nu a fost atașată, fiind depusă abia în recurs, nu este de natură a determina altă concluzie, întrucât cererea de amânare a fost soluționată în funcție de înscrisurile depuse la dosar și cunoscute de instanță până la acel moment, înscrisuri care nu confirmau susținerile cu privire la imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat motivul de recurs privitor la încălcarea dreptului recurentului la apărare.

3.2. Referitor la motivul de recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că situația de incompatibilitate a fost reținută de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate cu privire la calitatea reclamantului de reprezentant titular al "A. Întreprindere Individuală", de la data de 20.06.2008 (data când a devenit viceprimar al comunei E., jud. Arad, deținând apoi funcția de primar al aceleiași comune) până la data de 25.03.2014, când întreprinderea a fost radiată la cerere.

Conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare:

"Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică."

Art. 91 alin. (3) din același act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție".

Modalitatea de desfășurare a activităților economice de către persoanele fizice este reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008, care, prin dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 stabilește că: "Prezenta ordonanță de urgență reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării și regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice, precum și al întreprinderilor individuale și familiale.", iar art. 4 din același act normativ prevede că:

"Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfășura activitățile economice după cum urmează: a) individual și independent, ca persoane fizice autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei întreprinderi familiale."

Relevante sunt și dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, potrivit cărora:

"Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului."

Concluzia evidentă ce se desprinde din aceste dispoziții legale este aceea că titularul unei întreprinderi individuale are calitatea de comerciant, întreprinderea individuală reprezentând o formă de organizare a activității economice prestată de persoana fizică, orientată spre scopul obținerii de profit.

Tot în O.U.G. nr. 44/2008 sunt prevăzute, în art. 27, condițiile în care își încetează activitatea o întreprindere individuală:

"(1) Întreprinzătorul persoana fizica titular al unei întreprinderi individuale își încetează activitatea și este radiat din registrul comerțului în următoarele cazuri: a) prin deces; b) prin voința acestuia; c) în condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificările și completările ulterioare.

Critica formulată de recurentul-reclamant privind lipsa stării de incompatibilitate, ca urmare a neexercitării efective a actelor de comerț, nu poate fi reținută. Astfel, după cum s-a arătat anterior, art. 31 din O.U.G. nr. 44/2008 conferă calitatea de comerciant persoană fizică titularului întreprinderii individuale, fără a exista o distincție legată de săvârșirea efectivă de acte sau fapte de comerț.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariției stării de incompatibilitate, au un conținut clar interdictiv cu privire la deținerea calității de comerciant persoană fizică, simultan cu deținerea calității de viceprimar, respectiv primar:

"(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică;"

Așadar, legea nu condiționează existența stării de incompatibilitate de derularea efectivă a actelor de comerț, fiind sancționat cumulul de funcții și/sau calități, independent de volumul de activitate al formei de organizare (întreprindere familială, în cazul de față) sau chiar de lipsa activității.

De altfel, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul de fond, rezultă că recurentul-reclamant a obținut venituri din activitățile comerciale desfășurate de "A. Întreprindere Individuală".

În ceea ce privește argumentele conform cărora activitatea comercială a fost desfășurată efectiv de numitul D., care lucra în cadrul "A. Întreprindere Individuală", conform art. 24 din O.U.G. nr. 44/2004, întreprinderea persoană fizică, pentru organizarea și exploatarea întreprinderii individuale, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terțe persoane cu contract individual de muncă, fără ca prin aceasta să i se schimbe statutul juridic dobândit potrivit legii, acela de întreprindere individuală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente nici motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât recursul formulat de recurentul-reclamant A. va fi respins, ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 4 din 20 ianuarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV