ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2659/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/12.05.2014, solicitând anularea acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 41 din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admis acțiunea formulată de reclamantul A. și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/12.05.2014, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 41 pronunțată în data de 12 ianuarie 2015 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând prin acesta admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului. În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Cererea de recurs a fost depusă la data de 06 martie 2015 și a fost comunicată intimatului-reclamant la data de 04 mai 2015. La data de 29 mai 2015 a fost comunicată întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant A. prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru:

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților, în baza încheierii de ședință din data de 21 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că recursul formulat de Agenția Națională de Integritate este tardiv.

Asupra raportului recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat punct de vedere prin care a făcut referiri la faptul că a comunicat cererea de recurs cu respectarea termenului legal, prin depunerea acesteia la data de 05 martie 2015 la poșta militară și a prezentat borderoul de corespondență cu poșta militară, în acest sens.

Prin încheierea de ședință din 12 decembrie 2017 s-a dispus comunicarea punctului de vedere și înscrisului depus de recurentă, către intimatul-reclamant pentru ca acesta să-și exprime poziția cu privire la tardivitatea recursului.

La data de 17 ianuarie 2018, intimatul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la tardivitatea recursului, apreciind că aspectele referitoare la tardivitate reținute în raportul asupra admisibilității în principiu al recursului sunt temeinice și legale.

Recurenta-pârâtă a depus un răspuns la pct. de vedere formulat de intimatul-reclamant la data de 08 februarie 2018, reiterând susținerile făcute inițial cu privire la tardivitatea recursului.

Instanța apreciază că sub aspectul formei, cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs cuprinzând motive de nelegalitate ce se subscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Însă, în ce privește respectarea condițiilor prevăzute de art. 485 C. proc. civ., republicat, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul a fost depus peste termenul legal de declarare.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate, se constată că sentința recurată a fost comunicată acesteia la data de 17 februarie 2015, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 06 martie 2015 . Înalta Curte, calculând termenul de depunere al recursului a constatat că ultima zi de depunere a acestuia a fost la data de 05 martie 2015, o zi lucrătoare (joi). Așadar recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, respectiv cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă a arătat că a depus cererea de recurs la data de 05 martie 2015 la poșta militară pentru a fi comunicat și a depus borderoul de corespondență cu poșta militară în acest sens.

Analizând borderoul de corespondență cu poșta militară, pe care recurenta-pârâtă l-a depus în dovedirea respectării termenului de declarare a recursului, instanța constată că nu rezultă cu certitudine, că data de 05 martie 2015 este data la care aceasta a depus la poșta militară cererea de recurs. Data menționată pe borderoul de corespondență cu poșta militară prezentat de recurenta-pârâtă, se coroborează cu ștampila de pe plicul în care a fost cererea de recurs, însă instanța constată că atât ștampila de pe plic, cât și borderoul de corespondență prezentat emană de la recurenta-pârâtă, neexistând niciun alt înscris care să convingă instanța că în speță, au fost respectate prevederile art. 183 din C. proc. civ., republicat, privitor la depunerea actelor prin poștă și servicii speciale de curierat.

În susținerea deciziei ce urmează a o pronunța, Înalta Curte, reține și că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenta-pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., republicat și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs, ci doar, prin pct. de vedere asupra raportului referitor la admisibilitatea în principiu a recursului, recurenta-reclamantă a arătat că recursul a fost formulat în termen, conform art. 485 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, împotriva Sentinței civile nr. 41 din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 41 din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2018.

GGC - GV