ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3935/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.01.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 16.12.2015 emis de pârâtă și suspendarea efectelor acestuia până la soluționarea cauzei, prin care s-a reținut încălcarea regimului juridic al incompatibilităților prin deținerea, simultan, în perioada 17.07.2014 - 08.06.2015, a funcției de manager interimar al C. Dezna și a funcției de administrator al SC B. SRL, contrar dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 72 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Timișoara a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a anulat raportul de evaluare emis de pârâtă sub nr. x/16.12.2015 și a respins cererea de suspendare a executării raportului până la soluționarea cauzei.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca nefondată.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta pârâtă a susținut următoarele:

Aspectul sub care consideră recurenta neîntemeiată sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara constă în faptul că situația în care s-a aflat intimate-reclamantă este în măsură să atragă starea de incompatibilitate, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia recurentei, din modalitatea de redactare a dispozițiilor acestui articol, rezultă fără echivoc faptul că legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilitățile funcției de manager de spital, una dintre acestea fiind calitatea de administrator la o societate comercială, fiind fără relevanță dacă societatea comercială a desfășurat sau nu activitate, dacă a realizat sau nu venituri, întrucât legiuitorul nu a făcut niciun fel de distincție între societățile care derulează activități și cele care, deși sunt înregistrate oficial, nu derulează activități.

Astfel, concluzionează recurenta, activitatea pe care intimata-reclamantă o desfășura ca și administrator al SC B. SRL se circumscrie în mod evident celor prevăzute de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2018, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă și a apărărilor formulate de intimata - reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimata-reclamantă a deținut funcția de manager interimar al C. Dezna în perioada 17.07.2014 - 08.06.2015. De asemenea, aceasta deține începând cu data de 16.09.2004 funcția de administrator al SC B. SRL, societate aflată în întrerupere temporară de activitate, începând cu data de 01.02.2012 și până la 02.02.2016 (aspecte reținute în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x din 16.12.2015 și necontestate în cauză).

Prin Raportului de evaluare nr. x din 16.12.2015, emis de recurenta-pârâta Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că aceasta a încălcat regimul juridic al incompatibilităților instituit de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întrucât, în perioada 17.07.2014 - 08.06.2015 a deținut simultan cele două funcții.

Pe baza acestei stări de fapt, instanța de fond a constatat că reclamanta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate,

Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii reclamantei și de anulare a raportului de evaluare emis de pârâtă, este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În cuprinsul Legii nr. 95/2006, la art. 182 alin. (1) și (1/1) din Legea nr. 95/2006, sunt prevăzute atribuțiile stabilite în sarcina managerului, din analiza acestora rezultând competența și puterea decizională net superioară a managerului față de puterile unui administrator în tot ceea ce înseamnă conducerea activității entității economice pe care acesta o manageriază.

Altfel spus, funcția de manager este una de autoritate, în sensul în care conducerea și organizarea activității implică în mod covârșitor componenta decizională în planificarea și coordonarea activității de ansamblu.

În schimb, funcția de administrator la o societate comercială, care nu exclude nici ea componenta de planificare și coordonare a activității, se exercită în limitele trasate/stabilite de persoanele/entitățile cu putere decizională în cadrul societății.

De asemenea, managerul este cel care încheie, în calitate de reprezentant legal al spitalului public, contracte de administrare cu persoanele anume prevăzute de lege (situația șefilor de secție - art. 184 din Legea nr. 95/2006), ceea ce înseamnă că, în concepția legiuitorului, managerul nu se confundă cu administratorul sau cu persoana ale cărei atribuții sunt circumscrise îndeplinirii unor activități de administrare, managerul situându-se în ierarhia funcțiilor peste un administrator.

Pe de altă parte, procedura de selecție și numire a managerilor, precum și condițiile în care se prestează activitatea de management (pe baza unui contract de management) demonstrează că funcția de manager este una distinctă și anume prevăzută, asociată din punct de vedere legal sectorului public.

În Anexa II la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, prin noțiunea de funcție publică specifică se înțelege, printre altele, funcția de "manager public", ceea ce susține ideea că noțiunea de manager este asociată din punct de vedere legal sectorului public. Legea nr. 95/2006 operează cu această noțiune de manager, arătând în art. 178 alin. (1) că:

"Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică".

În plus, trebuie menționat că, prin alte acte normative ce reglementează incompatibilitățile unor categorii profesionale, în situații similare, legiuitorul a menționat interdicția privind desfășurarea unor activități comerciale sau chiar interdicția privind exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare și control în societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, pentru a fi clar și expres prevăzut ceea ce se interzice.

Cu aceste observații, Înalta Curte constată că funcția de administrator al unei societăți comerciale nu poate fi asimilată cu "exercitarea oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele neremunerate", avute în vedere de legiuitor ca elemente de incompatibilitate pentru deținerea concomitentă și a calității de șef secție în cadrul unui spital public.

Chiar dacă ambele funcții implică în sens larg prerogativa de conducere a unei entități economice, acestea se diferențiază și rămân distincte în accepțiunea legii.

Totodată, trebuie subliniat că interdicția desfășurării oricărei alte activități, la care se referă art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, trebuie înțeleasă în sensul interzicerii oricărei activități de management sau manageriale, având în vedere modalitatea de redactare a normei juridice, unde expresia "oricare altă activitate" precede și este completată de sensul final, menționat ca fiind al funcției de manager.

În același sens, este de arătat că incompatibilitatea nu a fost prevăzută și nici nu putea fi prevăzută în legătură cu desfășurarea oricărei alte activități în general, ipotezele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 95/2006 reglementând situații anume stabilite și determinate ca elemente de incompatibilitate pentru exercitarea funcției de manager sau șef secție în cadrul unui spital public.

Contrar celor reținute prin raportul de evaluare și reiterate prin cererea de recurs, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că intimata-reclamantă nu a încălcat interdicția sus-menționată prin conduita sa.

În concluzie, raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, care consacră o stare de drept contrară, este nelegal, iar hotărârea instanței de fond care-l anulează este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, pentru menținerea ei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul exercitat de pârâta Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 72 din 16 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED