ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2982/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2982/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 19 mai 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 5.08.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a înțeles să conteste Raportul de evaluare nr. x/17.07.2020 emis de Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței să dispună anularea acestuia ca fiind nelegal și netemeinic, să constate că nu există starea de incompatibilitate reținută de către pârâtă și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 331 din data de 16 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/17.07.2020 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate iar în rejudecare să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării Raportului de evaluare contestat, nr. x/17.07.2020, întocmit de Agenția Națională de Integritate.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La data de 18 februarie 2021 recurentul-reclamant a depus la dosar, atât prin mail, cât și prin serviciul poștal, cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe prevederile art. 406 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate.
Cu privire la cererea de renunțare la judecată formulată de recurentul-reclamant, intimata-pârâtă și-a exprimat punctul de vedere prin notele scrise transmise la dosar la data de 18.05.2021, în sensul solicitării de a se lua act de cererea de renunțare la judecată.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Înalta Curte, analizând cu prioritate cererea de renunțare la judecata cauzei formulată de recurentul-reclamant A., apreciază că aceasta este întemeiată și urmează a lua act de renunțarea la judecată, având în vedere următoarele:
Instanța de control judiciar reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței,conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă".
Conform alin. (5) și alin. (6) ale aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."
Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
În speță, recurentul-reclamant a formulat cererea de renunțare la judecata cauzei la data de 18 februarie 2021. Această cerere a fost comunicată intimatei-pârâte la data de 15 martie 2021, iar aceasta și-a exprimat poziția în sensul că nu se opune cu privire la cererea de renunțare, solicitând instanței să ia act de renunțare potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ.
În atare situație procedurală, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă un act de dispoziție al reclamantului, care nu poate fi supus intervenției instanței decât în raport cu principiul disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
În raport de considerentele arătate, Înalta Curte constată că solicitarea părții de renunțare la judecată respectă condițiile de promovare a unei astfel de cereri, astfel cum statuează dispozițiile art. 406 C. proc. civ., și, luând act de poziția intimatei-pârâte, care nu se opune, apreciază cererea de renunțare la judecată ca fiind întemeiată, urmând să ia act de aceasta și să facă aplicarea dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea reclamantului A. la judecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.
Anulează sentința civilă nr. 331 din 16 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2021.