ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 361/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 11.02.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare emis sub nr. x/01.02.2019, la data de 01.02.2019, Raport întocmit în Lucrarea cu nr. x/01.02.2019 și comunicat reclamantului, pe cale poștală, la data de 07.02.2019.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 181 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și, pe cale de consecință, a anulat Raportul de evaluare emis sub nr. x/01.02.2019, întocmit de pârâtă pe seama reclamantului.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.4. Procedura derulată în recurs

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În motivarea recursului s-a arătat că Legea nr. 176/2010 cu modificările si completările ulterioare reprezintă norma specială în ceea ce privește evaluarea regimului incompatibilităților care derogă de la norma generală, și care reglementează în mod/expres, respectiv la art. 26 alin. (3) aspectele privind prescripția în materia răspunderii administrative.

Prin urmare, termenul general de prescripție prevăzut de art. 2517 din C. civ. apreciem că nu este aplicabil in speța dedusa judecatii.

În acest context, arată instanței că sancțiunile prevăzute de art. 25 si respectiv, art. 26 alin. (3)\din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare intervin după rămânerea definitivă a raportului de evaluare contestat și se aplică, conform art. 26 alin. (1) din același act normativ, de către autoritatea competentă

In consecință, doar după rămânerea definitivă a raportului de evaluare, începe să curgă prescripția răspunderii administrative, respectiv, operează sancțiunile prevăzutele textele de lege menționate anterior.

Nu în ultimul rând, contrar celor reținute de instanța de fond, prescripția răspunderii administrative poate fi constatată de instanța investită cu acțiune în răspundere administrativă, și nu de instanța de contencios administrativ competentă a analiza temeinicia și legalitatea raportului de evaluare întocmit de ANI prin care s-a reținut doar existența unei situații de incompatibilitate, și nicidecum nu s-a stabilit vreo răspundere administrativă sau disciplinară față de persoana evaluată.

Materia regimului juridic al incompatibilitătilor este reglementată de Legea nr. 161/2003, precum și de alte acte normative speciale în vigoare căruia i se aplică sancțiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010, după ce raportul de evaluare a rămas definitiv, prin necontestare, sau când hotărârea judecătoreasca de confirmare a existenței incompatibilității a rămas irevocabilă.

Autoritatea competentă în a aplica sancțiunea administrativă-încetarea de drept a mandatului de primar și a măsurii interdicției exercitarea unei funcții sau demnități publice pe o perioada de 3 ani (art. 25 alin. (2) teza a doua Legea nr. 176/2010) este menționată' expres în reglementarea art. 26 alin. (1) al Legii nr. 176/2010 unde se arată că:

"(1) Agenția va comunica raportul de evaluare,. după cum, urmează: i) pentru primari și președinții consiliilor județene - instituției prefectului: Ori, în speță, doar după rămânerea definitivă a raportului de evaluare nr. x/01.02.2019 operează sancțiunile prevăzute de art. 25 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

Așadar, în ceea ce privește aleșii locali, conform statutului acestora, în speță a primarului, sancțiunea intervine ope legis, fără parcurgerea unei proceduri de cercetare disciplinară, cum în mod greșit susține reclamantul.

Prin sentința civilă s-a anulat Raportul de evaluare întocmit de reclamantă pe seama intimatului - reclamant, exclusiv sub aspectul depășirii termenului de prescripție al antrenări răspunderii administrative a reclamantului în temeiul Legii nr. 176/2010, termen împlinit față de art. 2517 Noul C. civ.

Instanța de fond s-a raportat la prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Interpretarea însă este eronată, termenul de 3 ani menționat în textul de mai sus raportându-se la intervalul în care poate fi declanșată evaluarea.

Pe de altă parte instanța de fond a stabilit faptul că ea are obligația de a verifica îndeplinirea termenului general de prescripție a răspunderii civile, și a reținut împlinirea acestuia la data de 20.11.2017, respectiv de la încetarea stării de incompatibilitate (29.10.2013).

Înalta Curte apreciază că, în raport de prevederile art. 25 și respectiv art. 26 din Legea nr. 146/2010, termenul general de prescripție art. 2517 C. civ., nu este aplicabil în materie.

Astfel, după cum de altfel a reținut jurisprudențial Înalta Curte în alte spețe, dispozițiile art. 2517 din C. civ. privind renunțarea la prescripție nu sunt aplicabile raporturilor de drept administrativ, deoarece legile speciale în materie conțin dispoziții derogatorii de la acestea.

În cadrul acțiunii ce are ca obiect anularea raportului de evaluare se analizează legalitatea unui act administrativ, fără a se stabili răspunderea administrativa în persoana celui evaluat., instanța de contencios administrativ nu poate analiza o eventuală răspundere contravențională în lipsa încheierii procesului-verbal de contravenție sau disciplinară, în lipsa cercetării prealabile disciplinare și a emiterii unui act de sancționare.

În concluzie, analiza, prescripției răspunderii administrative poate fi efectuată de instanța investită cu acțiune în răspundere disciplinară, contravențională sau patrimoniala, și nu de instanța de contencios administrativ, investită cu analiza legalității actului administrativ emis de autoritatea competentă.

Materia regimului juridic al incompatibilitătilor este reglementată de Legea nr. 161/2003, precum și de alte acte normative speciale în vigoare căruia i se aplică sancțiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010, după ce raportul de evaluare a rămas definitiv, prin necontestare, sau când hotărârea judecătoreasca de confirmare a existenței incompatibilității a rămas irevocabilă.

În aceste condiții în mod greșit s-a apreciat prescrisă răspunderea administrativă a reclamantului.

Dat fiind faptul că deși reclamantul a formulat și aprecieri pe fond cu trimitere la Legea nr. 1/2011 a educației naționale asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat însă reclamantul nu a contestat acest aspect, nici măcar pe calea unui recurs incident, Înalta Curte apreciată că nu poate analiza pentru prima dată în recurs aceste susțineri.

Cum în raport de aspectele invocate de ANI apare incident motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, și în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., va casa sentința urmând a respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 181 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.