ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5715/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 11.02.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare emis sub nr. x/01.02.2019, la data de 01.02.2019, Raport întocmit în Lucrarea cu nr. x/01.02.2019 și comunicat reclamantului, prin poștă, la data de 07.02.2019.

Prin sentința civilă nr. 181 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și, pe cale de consecință, a anulat Raportul de evaluare emis sub nr. x/01.02.2019, întocmit de pârâtă pe seama reclamantului.

Împotriva sentinței civile nr. 181 din 5 iunie 2019 a promovat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 361 din 25 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 181 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 8 februarie 2022, sub nr. x/2022, revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, a solicitat revizuirea Deciziei nr. 361 din 25 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 și rejudecarea în fond a recursului declarat, cu consecința respingerii recursului și a constatării împlinirii termenului de prescripție în cauză.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în susținerea acesteia fiind prezentate argumente care vizează omisiunea instanței de recurs de a cerceta și de a se pronunța cu privire la posibila împlinirea a termenului de prescripție extinctivă prin raportare la momentul emiterii Raportului de evaluare contestat, respectiv la data de 01.02.2019.

Revizuentul a arătat că prin soluția pronunțată, în raport și de limitele motivelor de recurs declarat de către Agenția Națională de Integritate, instanța de recurs a analizat și cercetat împlinirea sau neîmplinirea termenului de prescripție extinctivă raportat la următoarele borne temporare: 29.10.2013 (dată de la care a nu mai avea calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Șandra), 20.11.2014 (dată la care a fost încunoștiințat de existența acestei proceduri de evaluare) și data de 20.11.2017 (dată la care instanța de fond a apreciat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii civile în cauză).

Instanța de recurs a omis să cerceteze și să se pronunțe asupra respectării în cauză de către Agenția Națională de Integritate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Raportând dispozițiile legale invocate la datele existente în cauză, în opinia revizurentului, inspectorul de integritate avea posibilitatea și obligația să emită și să comunice Raportul de evaluare, începând (cel târziu) cu data de 10.12.2014.

La data de 10.12.2014 (data de la care din punct de vedere legal putea și trebuia să fie emis Raportul de evaluare) și data de 01.02.2019 (data la care a fost emis Raportul de evaluare) a trecut un intervenit un interval de 4 (patru) ani 1 (una) lună și 21 (douăzeci și unu) de zile.

Prin soluția pronunțată, instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra semnificației juridice a acestui termen cu raportare la împlinirea termenului de prescripție extinctivă în prezenta cauză.

Practic instanța de recurs a verificat împlinirea prescripției numai până la data de 10.03.2014 considerând că la această dată termenul de prescripție a fost întrerupt.

Instanța de recurs nu a verificat împlinirea prescripției în perioada cuprinsă între 10.12.2014 (data la care ANI putea si trebuia să întocmească Raportul de evaluare în conformitate cu disp. art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010) și data de 01.02.2019 dată la care a fost emis efectiv Raportul de evaluare.

Agenția are obligația de a desfășura activitatea de evaluare și de a o finaliza într-un termen rezonabil conform principiului celerității reglementat de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, fiind obligată să respecte procedura în modalitatea și termenele prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Termenul de prescripție poate fi întrerupt numai pe durata cercetării/evaluării făcute în limitele și cu respectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 176/2010. Atunci când Agenția a desfășurat activitatea în afara termenelor prevăzute de lege prescripția nu mai poate fi considerată întreruptă.

Revizuentul apreciază că după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 în favoarea persoanei evaluate începe să curgă un nou termen de prescripție.

Așa cum s-a arătat mai sus, în cazul domnului A. prescripția a început să curgă inițial la data de 29.10.2013. Ulterior la data de 10.12.2014, după expirarea termenului prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 a început să curgă neîntrerupt un nou termen de prescripție care s-a împlinit la data de 10.12.2017. Agenția a întocmit Raportul de evaluare la data de 01.02.2019 adică la 1 an 1 lună și 21 de zile după împlinirea termenului de prescripție.

Apreciază revizuentul că instanța de recurs avea obligația în raport de prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 449/2015, a Hotărârii Prealabile nr. 74/2020 precum și a Recursului în interesul legii nr. 1/2021 să verifice eventuala împlinire a termenului de prescripție după fiecare întrerupere constatată în intervalul cuprins între data săvârșirii faptei și data formulării contestației în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Concluzionând, revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost ea formulată și motivată, cu consecința casării Deciziei nr. 361/2022, a respingerii recursului formulat de ANI și a constatării împlinirii termenului de prescripție în prezenta cauză.

La data de 15.02.2022, revizuentul a depus Completare a motivelor de revizuire, invocând și motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform căruia: "5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate mai presus de voința părților".

Înscrisul nou în posesia căruia a intrat revizuentul după pronunțarea deciziei a cărei revizuire o solicită este intitulat "Jurământ" și este datat 25.06.2012.

În opinia sa, din acest înscris rezultă că a intrat în exercițiul deplin al funcției de primar abia la data de 25.06.2012, dată la care a depus jurământul prevăzut de lege în fața Consiliului Local al Comunei Șandra, județul Timiș.

Anterior datei de 25.06.2012, când a depus jurământul, nu putea fi în stare de incompatibilitate cauzată de faptul că ar fi fost membru în consiliul de administrație al școlii în paralel cu exercitarea funcției de primar.

Faptul că nu a fost în stare de incompatibilitate în perioada reținută în Raportul de evaluare rezultă și din Decizia nr. 35 din 13.09.2012 a Școlii Generale Șandra, județul Timiș, când s-a constituit consiliul de administrație al școlii.

Prin Raportul de evaluare a cărui legalitate a fost menținută prin Decizia nr. 361/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că revizuentul ar fi fost în stare de incompatibilitate deoarece a deținut și exercitat (în perioada 15.06.2012-29.10.2013) simultan cu funcția de primar al comunei Șandra și funcția de membru al Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale Șandra.

Revizuentul susține că se poate observa din cele două înscrisuri coroborate, respectiv Jurământul depus la data de 25.06.2012 și Decizia nr. 35/2012, prin care, la data de 13.09.2012, s-a constituit Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Șandra că perioada 15.06.2012- 29.10.2013 reținută de ANI în Raportul de evaluare ca perioadă în care a fost incompatibil este greșită.

Astfel, chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin Decizia nr. 361/2022 că nu a operat prescripția și a casat sentința Curții de Apel Timișoara, se impunea anularea în parte a Raportului de evaluare în privința perioadei reținute de ANI în cuprinsul acestuia, iar soluția corectă ar fi fost casarea cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, pentru ca prima instanță să verifice și să se pronunțe și cu privire la celelalte motive de anulare a Raportului (altele decât prescripția) invocate prin contestația formulată urmând ca prima instanță să verifice inclusiv dacă perioada în care ar fi fost în stare de incompatibilitate a fost corect reținută de ANI prin Raportul de evaluare.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, întrucât în speța dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ.

În opinia intimatei nu se poate aprecia că susținerile revizuentului ar reprezenta o motivare a căii de atac exercitate, potrivit exigențelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Intimata susține că revizuentul menționează generic textul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fără să arate în concret care sunt lucrurile pe care le-a cerut instanței de recurs și, asupra cărora acaeasta nu s-ar fi pronunțat.

Sub aspectul inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., intimata susține că înscrisul nou invocat de revizuientul A. intitulat "Jurământ" și datat 25.06.2012 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se mai arată că revizuentul A. încearcă, pe calea revizuirii, să obțină o rejudecare a recursului formulat de Agenția Națională de Integritate, o reapreciere a probelor și o reinterpretare a dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății.

În concluzie, intimata susține că o soluție de admitere a motivului de revizuire bazat pe aceste dispoziții ar duce la situația de neacceptat ca autoritatea de lucru judecat să depindă de diligența pe care o manifestă partea cu prilejul soluționării cererii, și ca acesteia să i se dea posibilitatea de a administra probe în mai multe cicluri procesuale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că este nefondată excepția nulității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimata Agenția Națională de Integritate, având în vedere că revizuentul a formulat critici prin care a susținut că instanța de recurs nu verificat împlinirea prescripției în perioada cuprinsă între 10.12.2014- 01.02.2019.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimata Agenția Națională de Integritate, se constată de asemenea că și aceasta este nefondată, având în vedere că în susținerea acestui motiv, revizuentul a depus un înscris, urmând a se aprecia asupra relevanței acestuia în cauză.

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 361 din 25 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 181 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Instanța de recurs a reținut că, în raport de prevederile art. 25 și respectiv art. 26 din Legea nr. 146/2010, în cauză, nu este aplicabil termenul general de prescripție .

Prin cererea de revizuire formulată împotriva soluției pronunțate de instanța de recurs, s-a susținut, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ., că instanța a omis să verifice împlinirea prescripției cuprinsă între perioada 10.12.2014 și data de 01.02.2019 și, totodată, s-a depus un înscris intitulat "Jurământ".

Înalta curte are în vedere că potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."

Acest motiv de revizuire este o aplicație a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăși limitele investirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel. Prin urmare, instanța este ținută să respecte cadrul procesual fixat de părți, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluționeze pricina în întregul ei.

Din textul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. rezultă că acest motiv de revizuire are în vedere trei ipoteze, prima fiind de extra petita, a doua de minus petita, iar a treia de plus petita. Toate cele trei ipoteze au în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, adică pretențiile concrete formulate de părți.

În ceea ce privește ipoteza a doua minus petita invocată în cauză, aceasta are în vedere situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere, mai exact când nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată instanța, formulate în termen, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau adițional, singura condiție fiind ca aceste cereri să vizeze obiectul litigiului.

În cauză, prin susținerile formulate în cererea de revizuire, potrivit cărora instanța de recurs nu a verificat împlinirea prescripției în perioada cuprinsă între 10.12.2014 și data de 01.02.2019, revizuentul A., deși nu a formulat recurs incident, critică în soluția instanței de recurs, urmărind o reapreciere a probelor și o reinterpretare a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, ceea ce nu se este posibil pe calea revizuirii.

În soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […].

Nemulțumirea revizuentului, în sensul că instanța de recurs nu a verificat împlinirea prescripției în perioada cuprinsă între 10.12.2014 și data de 01.02.2019, în maniera solicitată de el, nu poate face obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care are în vedere pronunțarea ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății și nu în raport de maniera de reținere și interpretare a probatoriului în cauză.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat în susținerea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."

Rezultă că pentru a se putea invoca ipoteza prevăzută de această dispoziție legală și a se admite cererea de revizuire, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Fiind vorba despre condiții cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar și numai a uneia dintre acestea are drept consecință respingerea cererii de revizuire.

În speță, înscrisul invocat de revizuent intitulat "Jurământ" și datat 25.06.2012, nu reprezintă un înscris doveditor în înțelesul indicat de legiuitor la art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât nu este un înscris care să fi fost descoperit ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cerere și nici nu schimbă situația de fapt reținută de instanța de recurs, nefiind de natură să înlăture incompatibilitatea în care s-a aflat reclamantul.

Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele revizuentului invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., având în vedere că la emiterea raportului de evaluare au fost avute în vedere atât apărările formulate de persoana evaluată A., cât și datele și informațiile comunicate de instituțiile publice, iar revizuentul, deși se afla în posesia înscrisului intitulat "Jurământ" din data de 25.06.2012, nu l-a menționat nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs.

De asemenea, relevant în cauză este faptul că starea de incompatibilitate a revizuentului A. a fost reținută începând cu data validării sale în funcția de primar al comunei Șandra, respectiv data de 15.06.2012, în raport de încheierea nr. 15755/15.06.2012, iar nu în raport de înscrisul intitulat "Jurământ".

În aceste context, Înalta Curte constată că, potrivit art. 60 alin. (2) din Legea nr. 215/2001(forma în vigoare în perioada de referință), jurământul prezintă relevanță doar în cazul în care nu este depus de către primarul validat în funcție, în lipsa acestuia fiind considerat demisonat de drept.

Prin urmare, se observă că cererea de revizuire vizează aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuentul exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de recurs pe fond.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de revizuent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepțiile nulității și inadmisibilității cererii de revizuire, invocate de intimata Agenția Națională de Integritate.

Totodată, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile nulității și inadmisibilității cererii de revizuire, invocate de intimata Agenția Națională de Integritate.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 361 din 25 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.