ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 72/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.11.2014 întocmit la data de 27.11.2014 în lucrarea nr. x/17.09.2012 de către ANI și a măsurilor dispuse prin acesta; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 215/10.03.2015, pronunțată în dosar nr. x, Tribunalului Arad a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei ANI.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2014, la 08.04.2015.

Prin sentința civilă nr. 237 din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. x/27.11.2014, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că reclamanta A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, generată ca urmare a deținerii simultane atât a funcției de consilier în cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Arad (funcție publică de execuție), cât și a funcției de medic specialist în cadrul S.C. Z. S.A., starea de incompatibilitate fiind reținută în baza art. 96 din Legea nr. 161/2003.

În opinia recurentei, instanța de fond a interpretat în mod greșit norma legală care reglementează starea de incompatibilitate, concluzionând că este necesară compararea celor două fișe ale postului pentru a se vedea dacă între cele două activități există sau nu o legătură directă sau indirectă, deși, conform legii, era necesar a se folosi spre comparație fișa de post aferentă calității de funcționar public și domeniul de activitate în care intimata își desfășoară activitatea în mediul privat.

În cazul supus analizei, starea de incompatibilitate a fost reținută întrucât intimata-reclamantă este funcționar public care coordonează activitățile Compartimentului asistență medicală și programe, în cadrul Direcției de Sănătate Publică Arad, fiind de profesie medic, în timp ce în sfera privată, S.C. Z. S.A. are, ca și obiect de activitate, printre altele, activități de asistență spitalicească, activități de asistență medicală generală, precum și alte tipuri de asistență medicală, intimata fiind angajată pe funcția de medic specialist.

Prin întâmpinarea depusă la data de 8 februarie 2016, intimata A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în mod corect, instanța de fond a reținut că activitatea desfășurată la S.C. Z. S.A. nu are nicio legătură directă sau indirectă cu activitatea desfășurată în funcția publică de execuție.

A arătat intimata că a deținut, în cadrul S.C. Z. S.A. - Spitalul Sf. Gheorghe Chișineu Criș funcția de medic specialist în cadrul Clinicii de chirurgie laparoscopică și că atribuțiile au vizat coordonarea studenților rezidenți, a medicilor rezidenți de chirurgie și a cadrelor didactice din cadrul Universității Vasile Goldiș Arad, colaboratori ai spitalului menționat, în timp ce în cadrul DSP Arad a exercitat atribuții vizând implementarea la nivel local a strategiilor și programelor de sănătate elaborate de Ministerul Sănătății, elaborarea rapoartelor privind starea de sănătate a comunității, elaborarea strategiei de dezvoltare a serviciilor de sănătate la nivel local, organizarea rețelei sanitare publice, îndrumarea și coordonarea modului de organizare a activități cabinetelor medicale, coordonarea și integrarea serviciilor de îngrijire la domiciliu, evaluarea și monitorizarea serviciilor medicale primare, elaborarea planului de intervenție în caz de dezastre și epidemii, evidența unităților sanitare publice, inițiativa în privința structurilor unităților sanitare din subordine, evidența medicilor din teritoriu, prelucrarea informațiilor statistice, informarea personalului medical în legătură cu normele de etică profesională și deontologică, evidența parteneriatelor public-privat, reprezentarea în comisiile paritare județene, colaborarea cu autoritățile administrației locale, analizarea și rezolvarea sesizărilor și reclamațiilor populației.

Aceste aspecte au fost analizate și de către procurorul care a instrumentat dosarul nr. x al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care, prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 14.11.2013, a arătat că nu a participat la luarea vreunei decizii sau la îndeplinirea unui act, în calitate de funcționar public, prin care să realizeze un folos material direct sau indirect pe perioada în care a fost "activ" contractul de muncă pe cale l-a încheiat în anul 2010 cu S.C. Z. S.A.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 19 septembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a fost investită, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu soluționarea contestației formulată împotriva raportului de evaluare nr. x/27.11.2014 prin care recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut starea de incompatibilitate a intimatei-reclamante A., întrucât în perioada 01.09.2010-20.03.2013 a deținut concomitent funcția publică de consilier la Compartimentul de asistență medicală și programe de sănătate din cadrul Direcției de Sănătate Publică Arad, având conform fișei postului atribuții în domeniul asistenței medicale, precum și funcția de medic specialist în cadrul S.C. Z. S.A., având ca și atribuții organizarea grupelor de studenți rezidenți în vederea participării acestora la activități medicale în cadrul S.C. Z. S.A., coordonarea și integrarea medicilor rezidenți de chirurgie și coordonarea activității cadrelor didactice.

Pe baza ansamblului probator administrat în cauză, curtea de apel a ajuns la concluzia că raportul de evaluare contestat este nelegal, dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, reținute de recurentă în justificarea stării de incompatibilitate nefiind incidente în cauză.

Judecătorul fondului și-a argumentat soluția prin raportare la art. 96 din Legea nr. 161/2003, dar și la probele administrate în cauză, stabilind în mod corect că dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 permit desfășurarea altor activități de către funcționarul public cu condiția de a nu exista o legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public așa cum sunt ele stabilite prin fișa postului. Or, cele două funcții ale intimatei presupun atribuții diferite, funcția publică din cadrul DSP Arad vizând strategii și măsuri în domeniul sănătății publice, iar postul de medic din cadrul Clinicii de Chirurgie laparoscopică vizând mai mult activități didactice, în virtutea calității reclamantei de cadru universitar al Universității "Vasile Goldiș" Arad, așa cum rezultă din adeverința nr. 1210/21.09.2015, eliberată de universitatea menționată. Or, această instituție are la rândul său încheiat Protocolul de colaborare cu S.C. Z. S.A., în baza căruia se asigură stagiile de pregătire pentru studenți.

Această concluzie este corectă, fiind însușită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situația de fapt relevată de probele administrate.

Criticile formulate de Agenția Națională de Integritate vizează greșita interpretare a prevederilor legale, privind incompatibilitățile, în sensul că, pentru depistarea unei legături directe sau indirecte între activitățile desfășurate de un funcționar public, în exercitarea funcției publice și a unei activități conexe, în mediul privat, se vor avea în vedere, spre comparație, atribuțiile din fișa postului de funcționar public și domeniul/domeniile de activitate din sfera privată, și nu activitatea efectivă din mediul privat.

Înalta Curte în deplină concordanță cu judecătorul fondului apreciază că norma legală permite desfășurarea altor activități de către funcționarul public, iar pentru verificarea existenței unei legături directe sau indirecte între cele două activități desfășurate de către intimata-reclamantă este necesară compararea fișelor postului.

Astfel, potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reținut de autoritatea recurentă în justificarea stării de incompatibilitate "Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului."

Prin urmare, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate trebuie să se facă, astfel cum a procedat și judecătorul fondului, pe baza comparării celor două fișe ale postului pentru a se stabili dacă între cele două activități desfășurate de către intimată există sau nu o legătură directă sau indirectă.

Situația de fapt probată atestă că în cadrul Spitalului Sf. Gheorghe Chișineu Criș, organizat- sub forma unei societăți comerciale - S.C. Z. S.A. - intimata a fost încadrată cu contract de muncă pe post de medic specialist, având ca atribuții coordonarea activității cadrelor didactice și a rezidenților, desfășurând, astfel, activități didactice în virtutea calității sale de cadru universitar al Universității Vasile Goldiș Arad care, la rândul său are încheiat un protocol de colaborare cu S.C. Z. S.A., în baza căruia se asigură stagiile de pregătire pentru studenți.

Este evident, așadar, că pregătirea și coordonarea cadrelor didactice și a rezidenților din cadrul Spitalului Sf. Gheorghe nu are nicio legătură cu activitatea desfășurată în domeniul politicilor de sănătate publică care presupun implementarea unor măsuri naționale la nivel local, conform fișei postului aferentă funcției publice ocupată de intimată în cadrul Direcției de Sănătate Publică Arad.

Mai mult, domeniul de activitate al Spitalului Sf. Gheorghe nu se suprapune cu cel al autorității publice, activitatea din cadrul spitalului presupunând efectuarea de acte medicale sau didactice concrete, care nu au legătură cu politicile de sănătate.

Înalta Curte reține că, reglementarea incompatibilităților vizează protejarea valorilor sociale care privesc imparțialitatea în exercitarea funcțiilor publice, în considerarea faptului că funcțiile deținute în stare de incompatibilitate se influențează sau se pot influența reciproc, funcția publică nemaiputând fi exercitată în condiții de obiectivitate și imparțialitate, fiind astfel, vătămat principiul supremației interesului public. Or, în situația în care funcția din sectorul privat nu este în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului, este greșit a se reține incidența cazului de incompatibilitate, soluția adoptată de autoritatea recurentă fiind excesiv de formalistă și contrară scopului Legii nr. 161/2003.

În raport de considerentele sus arătate, din care rezultă că motivele de recurs sunt nefondate, iar sentința primei instanțe este temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 237 din 29 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.