ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5104/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2023 la data de 03.04.2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație solicitând admiterea prezentei contestații, anularea raportului de evaluare ANI și a tuturor actelor subsecvente, ca o consecința a constatării inexistentei unei stări de incompatibilitate în ceea ce privește pe reclamanta A., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 693 din 16 noiembrie 2023, Curte de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și a anulat Raportul de evaluare nr. x/07.02.2023 întocmit de pârâtă, respingând în rest acțiunea și obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva sentinței civile nr. 693 din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut următoarele aspecte:

Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit normele de drept material incidente speței, respectiv prevederile art. 178 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată.

În mod eronat instanța a susținut faptul că apariția parafei intimatei pe buletinele indicate se explică prin aceea că la confecționarea tuturor parafelor medicilor ce activează în cadrul S.C. B., S.R.L., persoana ce s-a ocupat de acest aspect (secretara), necunoscând statutul intimatei de asociat unic, dar știind că este medic, a întocmit o parafă și pentru aceasta, care a rămas în spațiul comun de depozitare a ștampilelor și că, în fapt, buletinele au fost emise de unii medicii care erau de serviciu în zilele respective în cadrul S.C. B. S.R.L., și care, în contextul pandemiei, a situației excepționale generată de aceasta, și în lipsa unui instructaj prealabil (societatea fiind în prima lună de activitate), au aplicat pe respectivele buletine de analiză ștampila intimatei (și nu propria ștampilă), existând însă și buletine pe care a fost aplicată corect ștampila medicilor respectivi.

Or, concluziile instanței sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză.

Analizând buletinele de analiză în speță, se poate observa faptul că ștampila intimatei este însoțită de o semnătură identică pentru toate cele 8 buletine, ceea ce exclude aplicarea parafei de alți medici care erau de serviciu în zilele respective în cadrul S.C. B. S.R.L.

Mai mult decât atât, semnătura existentă pe cele 8 buletine de analiză este identică cu semnătura intimatei aplicată pe cererea adresată de aceasta către Autoritatea de Sănătate Publică Timiș în vederea înregistrării A. în A. în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale

De altfel, raționamentul instanței se bazează aproape în exclusivitate pe declarațiile administratorului societății doamna C. fără ca acestea să fie coroborate și cu alte mijloace de probă temeinice care să lămurească în mod cert situația de fapt.

În mod nefondat, Curtea de apel a reținut faptul că data eliberării unora dintre buletinele menționate de A.N.I. coincide cu intervalul în care intimata ar fi efectuat serviciul de gardă la Spitalul Deta.

Precizează recurenta faptul că, din graficul de gărzi depus la dosarul administrativ, intimata a efectuat serviciul de gardă la Spitalul Deta, între ora 8:00 din data de 31.10.2020 până la ora 8:00 din data de 01.11.2020.

Or, buletinele de analiză au fost eliberate de S.C. B. S.R.L. anterior și ulterior perioadei în care a fost efectuat serviciul de gardă respectiv în datele de 30.10.2020 și 02.11.2020.

În ceea ce privește buletinele emise în data de 01.11.2020, apreciază că este absurd să se considere că au fost emise anterior orei 8 (momentul încetării serviciului de gardă) având în vedere și numărul sub care au fost înregistrate (118,119,125) care continuă consecutiv și în ziua următoare (126, 127, 129, 130).

De asemenea, recurenta menționează faptul că, parafa medicului, pe care este înscris un cod unic, aparține în mod exclusiv titularului, nu este transmisibilă iar utilizarea de către o altă persoană constituie infracțiune (fals și uz de fals).

Faptul că intimata nu a deținut și nu deține nici o funcție în cadrul S.C. B. S.R.L., nu are o fișă a postului și nici nu a semnat niciun fel de contract cu această societate este irelevant în speță, având în vedere faptul că, după cum am demonstrat mai sus, chiar și în lipsa acestor elemente, aceasta a exercitat în mod efectiv funcția de medic primar în cadrul societății comerciale.

Astfel, reținerile instanței de fond sunt eronate, fiind contrazise de probatoriul administrat, încălcarea de către intimată a prevederilor art. 178 din Legea nr. 95/2006 fiind evidentă.

Referitor la situația de incompatibilitate generată de generată de exercitarea simultană a funcției de manager de manager al Spitalului Orășenesc Deta în baza Contractului de management nr. x/09.05.2019, în perioada 09.05.2019 - 31.05.2021, precum și a celei de medic titular al cabinetului medical individual înregistrat la Registrul Unic al Cabinetelor Medicale sub nr. x din 08.12.2006, recurenta arată, contrar celor reținute de instanța de fond, că activitatea cabinetului nu fost suspendată permanent începând cu anul 2012.

Conform adresei nr. x/03.11.2021 emisă de Direcția de Sănătate Publică a Județului Timiș, prin cererea intimatei nr. 7613/05.04.2019 a fost solicitată reluarea activității cabinetului, fiind emisă în acest Adeverința nr. x/13.05.2019.

Abia la data de 31.05.2021, prin cererea nr. x/31.05.2021 A. a solicitat menținerea suspendării temporare a activității cabinetului medical în baza Adeverinței nr. x/24.10.2012, astfel încât în intervalul 13.05.2019 - 31.05.2021 cabinetul era activ.

În concluzie, în baza considerentelor mai sus menționate, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de intimata - reclamantă A. ca nefondată și menținerea ca temeinic și legal a Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 7 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului invocată către intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente\.

Recurenta-reclamantă a indicat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă exclusiv în mod formal, întrucât nu a formulat critici concrete la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluția pronunțată de curtea de apel și la considerentele prezentate de instanță, care să poată fi încadrate în textul de lege invocat.

Prin art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, motivele de recurs să poată fi încadrate în cazul de casare invocat.

În competenta instanței de control judiciar sunt date exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, cu referire directă în cauza de față la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate ca temei al recursului.

Or, recurenta nu evidențiază care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în acest motiv de casare.

Argumentele recurentei vizează, în realitate, aspecte de fapt, iar nu raționamentul logico-juridic urmat de judecătorul fondului pentru a ajunge la soluția pronunțată, astfel încât acestea nu au natura unor critici de nelegalitate, ci a unora de netemeinicie, ce nu pot face obiectul examinării în recurs. Deși recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit prevederile art. 178 din Legea nr. 95/2006, susținerile arătate în acest sens privesc doar situația de fapt și nu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pentru aceste motive, instanța de control judiciar constată că prin cererea de recurs se tinde spre o rejudecare de către instanța de recurs a situației de fapt stabilite de instanța de fond pe baza probelor administrate, prin reaprecierea probelor de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia soluției recurate, aspecte care nu constituie critici de nelegalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu conține, astfel, motive care să poată fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat în susținerea căii de atac exercitate, nefiind formulate critici de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor legale pe care instanța le-ar fi încălcat la pronunțarea hotărârii.

Contestarea, prin cererea de recurs, a stării de fapt care a fost stabilită de către instanța de fond pe baza probatoriului administrat, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței de fond, prin dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. fiind prevăzut că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

În aceste condiții, reținând că nu este posibilă încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Înalta Curte urmează să admită excepția nulității recursului și să aplice sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A..

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 693 din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.