ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 308/2020

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la 22.03.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. și B. S.A. prin Agenția Gorj, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța: - să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 1.l și 6.1 din contractul de credit nr. x/20.06.2008 privind comisionul de procesare de 1,9 %, nulitatea absolută a acestora și eliminarea din contract, precum și restituirea sumei de 1.300,55 CHF, actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație anuală de la data reținerii de către pârâte și până la data restituirii efective; - să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzută la art. 5 pct. 5.1. din contractul de credit, precum și nulitatea absolută și eliminarea acesteia din contract; - să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul convențiilor încheiate la valoarea de la data încheierii și semnării contractului; - rambursarea creditului la valoarea RON/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamantă rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate, cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora; - stabilizarea plăților, având la bază principiile nominalismului monetar și impreviziunii, prevăzute de art. 1578 și art. 970 C. civ., dar și de Regulamentul valutar B.N.R. nr. 4/2005. Totodată, reclamanta a precizat că suma solicitată la data depunerii acțiunii este de 68.276,91 RON. În drept, au fost invocate prevederile din Directiva CEE 93/13/CEE, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 174/2008, Legea nr. 288/2010.

Prin sentința civilă nr. 4648/15.06.2017, Judecătoria Târgu-Jiu a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzută la art. 6.1. din contractul de credit nr. x/2008, privind comisionul de procesare, ca fiind abuzivă. S-a dispus restituirea sumei de 1.300,55 CHF, echivalentul în RON la data plății, plătită cu titlu de comision de procesare, actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație, fiind respinse celelalte cereri formulate prin acțiune. A fost admisă în parte cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, aceștia fiind obligați să plătească reclamantei suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 29/10.01.2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost admis apelul reclamantei și schimbată sentința apelată, în sensul admiterii în parte a acțiunii și constatării caracterului abuziv al clauzei de la art. 5.4 din contract. A fost respinsă cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 5.1 din contract. A fost dispusă recalcularea și plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului. A fost dispusă restituirea sumelor încasate cu titlu de diferență de curs valutar, între ratele plătite și cele care ar fi trebuit achitate ca urmare a recalculării la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului, sume la care se adaugă dobânda legală de la data fiecărei rețineri, până la achitarea efectivă. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. Au fost obligate intimatele la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.000 RON către apelantă. Totodată, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 96/07.02.2018, a respins apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestor decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017. Prin decizia nr. 3774/27.09.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin decizia nr. 46/12.02.2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, a respins excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, invocate de intimata-reclamantă. A fost admis recursul declarat de pârâta B. S.A. și au fost casate deciziile nr. 29/10.01.2018 și nr. 96/07.02.2018 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, și rejudecând apelurile, a fost respins apelul declarat de reclamanta A. și admis apelul declarat de pârâta B. S.A. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că au fost respinse capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 6.1. din contractul de credit nr. x/2008 privind comisionul de procesare și restituirea sumei de 1.300,55 CHF plătită cu titlu de comision de procesare, ca neîntemeiate. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelante. Totodată, a constatat desființate de drept actele de executare emise în dosarul nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C.. A fost obligată intimata la plata către recurentă a sumei de 1.339 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin adresa nr. x/18.06.2018, D. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul revizuentei, admisă în principiu în ședința publică din 20 iunie 2019.

Prin decizia civilă nr. 432/20.06.2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 46/12.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de D., pronunțând o hotărâre definitivă, potrivit art. 66 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, intervenienta D. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate. În motivarea recursului, intervenienta a susținut că instanța nu a respectat prevederile art. 64 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu a acordat termen pentru comunicarea cererii de intervenție către intimata A., care nu a fost prezentă la termen. Recurenta a mai susținut că instanța nu a acordat termen pentru citarea sa, ca parte nou intervenită în cauză pentru ca, după comunicarea cererii de intervenție, să aibă posibilitatea de a susține admisibilitatea cererii de intervenție.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate. Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 513 alin. (5) C. proc. civ. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-intervenientă D. a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei B. S.A., solicitând respingerea apărărilor acesteia.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 27.11.2019, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenta și intimata A. au formulat punct de vedere la raport. În cadrul acestui punct de vedere formulat la raport, intimata A. a susținut că nu a avut cunoștiință de cererea de intervenție, întrucât nu i-a fost comunicată, iar la termenul din 20.06.2019 nu a fost prezentă la termen. Față de această împrejurare, a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, criticând decizia instanței de revizuire sub aspectul încălcării dreptului la apărare, ca urmare a încălcării procedurii de comunicarea cererii de intervenție. În drept, au fost invocate prevederile art. 64 alin. (1), (2) și (4), art. 65 alin. (1), (2) și (3), art. 66 și art. 67 alin. (2) și (3), coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Ulterior, a fost acordat termen la 5.02.2020, în vederea examinării admisibilității recursului. În prealabil, cu privire la cererea formulată de intimata A. privind repunerea în termenul de declarare a recursului, Înalta Curte constată că această parte nu a exercitat calea extraordinară de atac a recursului, în condițiile prevăzute de la art. 483-502 C. proc. civ. Instituția de drept procesual a repunerii în termen reglementată de art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ. constituie beneficiul acordat de lege titularului unul drept procesual, care din motive temeinic justificate nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a își îndeplini acest drept și ulterior, fără ca instanța să îl decadă din exercițiul său sau să aplice o altă sancțiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului. Or, în cauză, intimata A. nu a formulat cerere de recurs împotriva deciziei pronunțate asupra revizuirii pentru a se verifica întrunirea cumulativă a condițiilor repunerii în termen, conform art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ., astfel cum a solicitat prin punctul de vedere formulat în condițiile de art. 493 C. proc. civ., care reglementează procedura de filtru a recursului aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se rețin următoarele: Cu privire la recursul declarat de intervenientă, Înalta Curte reține că regula în materia căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. În cauză, decizia civilă nr. 432/20.06.2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunțată în calea de atac a revizuirii întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. declarată împotriva unei decizii date în recurs, această din urmă hotărâre fiind definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Pe cale de consecință, hotărârea pronunțată în procedura revizuirii este conform normelor de drept menționate, definitivă, nesusceptibilă de recurs. Așadar, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 513 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenientă.