ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2113/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 6 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca prin sentința civilă ce se va pronunța să dispună: - constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. 4 și art. 13.5 și a nulității absolute parțiale a clauzei de la art. 8 "în valuta în care a fost acordat împrumutul" din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 10 aprilie 2008, ca fiind abuzive; - obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare în cuantum de 1.4928,20 CHF, cu dobânzi legale aferente debitului datorat și, - ca urmare a constatării caracterului abuziv a mențiunii de la art. 8 inserate în contractul de credit și eliminării acesteia, să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-LEU la valoarea de la momentul semnării contractului, urmând ca ratele să fie în continuare achitate în RON; - obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor de bani reprezentând diferența de curs valutar percepută lunar în plus, ca urmare a aplicării mențiunii de la clauza 8 și a creșterii cursului francului, de la data semnării contractului și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 50/2010 și Directiva Consiliului 93/13/CEE.

Prin sentința civilă nr. 7876/2017 din 2 noiembrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 10 aprilie 2008 la art. 4 și art. 13.5, privind comisionul de acordare și competența de soluționarea litigiilor. Totodată, a fost constatată nulitatea absolută a acestor clauze. A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de acordare și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 16 decembrie 2016, până la data plății efective. A fost respinsă în rest cererea. A fost respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate ca nedovedit. S-a luat act că pârâta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 503 din 5 noiembrie 2018, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta C. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva sentinței enunțate. Totodată, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. și modificată sentința apelată, în sensul că s-a admis cererea de chemare în judecată și cu privire la capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 8.1 și 8.4 din contract. S-a dispus stabilizarea cursului CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la acest curs. S-a dispus restituirea sumelor plătite în plus față de cursul valutar de la data semnării contractului, cu dobânda legală. A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 1 martie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv. Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege". Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel. Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018. Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 503 din 5 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă. Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului. Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe. Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva decizie nr. 503 din 5 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.