ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1453/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.A., C. S.A. și D. S.A., solicitând instanței obligarea acestora la plata de despăgubiri morale, respectiv pârâta B. S.A. suma de 195.000 RON, C. S.A. suma de 190.000 RON și D. S.A. suma de 195.000 RON, sume ce reprezintă repararea prejudiciului cauzat prin debranșarea locuinței sale de la rețeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 13 februarie 2015 - 3 noiembrie 2015, respectiv 260 de zile.

Anterior primul termen de judecată, reclamantul A. a modificat cererea de chemare în judecată arătând că, pentru pârâta B. S.A. și-a majorat pretențiile de la 195.000 RON la 235.000 euro, pentru pârâta C. S.A. și-a majorat pretențiile de la 190.000 RON la 230.000 euro, iar pentru pârâta D. S.A. și-a majorat câtimea pretențiilor de la suma de 195.000 RON la suma de 240.000 euro, iar perioada pentru care a solicitat daune morale a rămas neschimbată, respectiv 13 februarie 2015 -13 noiembrie 2015.

Prin sentința nr. 102 din 21 ianuarie 2021, Judecătoria Motru a admis excepția necompetenței materiale a instanței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 53 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâte prin întâmpinare și, în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.A. și D., ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâta C. S.A.

Prin decizia nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 53 din 26 aprilie 2021 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a admis apelul formulat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de chemare în judecată pe această excepție.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Prin decizia nr. 1422 din 9 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția nulității recursului și a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2022, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare întemeiat pe dispozițiile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în dezvoltarea căruia partea a susținut că au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (2), (5) și 7 coroborate cu art. 397 alin. (1) din același cod. Instanța supremă a analizat aceste critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dar nu a avut în vedere că litigiile ce formau obiectul dosarelor conexate nr. x/2015 și nr. y/2015 ar fi trebuit analizate separat deoarece se refereau la perioade diferite pentru care contestatorul a solicitat plata despăgubirilor.

Contestatorul afirmă că nu au fost respectate dispozițiile art. 1386 alin. (3) C. civ. și că hotărârile pronunțate de tribunal, curtea de apel și Înalta Curte în stadiile procesuale anterioare sunt contradictorii.

Autorul căii de atac a indicat în cerere dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Intimata C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

Contestatorul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând contestația în anulare, în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Conform prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe calea contestației în anulare poate fi invocată omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare. Din perspectiva acestui text de lege, contestatorul susține că instanța de recurs nu a cercetat motivul de recurs referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ., coroborate cu art. 397 alin. (1) din același cod.

Înalta Curte constată că nu se impune retractarea deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022 întrucât autorul căii de atac a invocat aspectele legate de nerespectarea normelor de procedură prin cererea de recurs, iar instanța supremă a încadrat aceste critici și le-a analizat din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. În considerentele deciziei contestate s-a reținut că încălcarea normelor de procedură a fost invocată în mod formal deoarece art. 22 C. proc. civ. reglementează rolul activ al judecătorului ca garanție pentru aflarea adevărului, care a fost respectată de către instanța de apel. Instanța supremă a mai reținut că în apel s-a răspuns tuturor criticilor aduse prin motivele de apel hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Încadrarea de către instanța de recurs a criticilor într-un alt caz de nelegalitate decât cel indicat de autorul căii de atac și pronunțarea unei soluții contrare dorinței părții, respectiv respingerea recursului, nu echivalează cu încălcarea rolului activ al judecătorului sau cu omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Restul argumentelor din cererea de contestație în anulare legate de situația de fapt, încălcarea dispozițiilor art. 1386 alin. (3) C. civ. și afirmațiile prin care partea își exprimă nemulțumirea față de soluțiile pronunțate anterior nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 503 C. proc. civ., fiind aspecte ce țin de fondul cauzei, și nu de hotărârea atacată.

Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1422 din 9 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2023.