ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1422/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.A., C. S.A. și D. S.A., solicitând instanței obligarea acestora la plata de despăgubiri morale, respectiv pârâta B. S.A. suma de 195.000 RON, C. S.A. suma de 190.000 RON și D. S.A. suma de 195.000 RON, sume ce reprezintă repararea prejudiciului cauzat prin debranșarea locuinței sale de la rețeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 13 februarie 2015 - 3 noiembrie 2015, respectiv 260 de zile.

Prin sentința nr. 102 din 21 ianuarie 2021 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă.

La data de 23 noiembrie 2020, anterior primul termen de judecată, reclamantul A. a modificat cererea de chemare în judecată arătând că, pentru pârâta B. S.A. majorează pretențiile de la 195.000 RON la 235.000 Euro, iar perioada pentru care solicită daune morale rămâne neschimbată, respectiv 13 februarie 2015 - 13 noiembrie 2015, pentru pârâta C. S.A. majorează pretențiile de la 190.000 RON la 230.000 Euro, iar perioada pentru care solicită daune morale rămâne neschimbată, respectiv 13 februarie 2015 -13 noiembrie 2015, iar pentru pârâta D. S.A. majorează câtimea pretențiilor de la suma de 195.000 RON la suma de 240.000 Euro, iar perioada pentru care solicită daune morale rămâne neschimbată, respectiv 13 februarie 2015 -13 noiembrie 2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la data de 23 februarie 2021, sub același nr. de dosar.

Prin sentința nr. 53 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâte prin întâmpinare si, în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.A., D. S.A. (actualmente E. SA), ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantul A. și pârâta C. S.A..

Prin decizia nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 53 din 26 aprilie 2021 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021 în contradictoriu cu intimatele pârâte B. S.A. și D. S.A. (actualmente E. SA).

A fost admis apelul formulat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o, în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat și respinge cererea de chemare în judecată pe această excepție.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, respectiv Tribunalul Gorj, pentru judecarea pe fond a cauzei.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea instanței de apel este nemotivată, existând totodată și contrarietate între considerente și dispozitiv, în sensul că "din dispozitiv rezultă că C. S.A. se află în proces (în contradictoriu) cu B. S.A. și cu D. SA", aspect care în opinia sa este total diferit de considerente.

Mai susține recurentul, că în mod greșit, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar instanța de apel a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte și a respins apelul său ca nefondat, având în vedere că procesul nu a fost niciodată judecat pe fond nici în primul ciclu procesual când a fost conexat la dosarul nr. x/2021, nici în rejudecarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că instanțele nu au respectat dispozițiile imperative ale art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ., coroborate cu art. 397 alin. (1) din același Cod, în sensul că nu au luat în dezbatere acțiunile din cauzele conexate, care trebuiau analizate fiecare în parte.

Mai arată recurentul că, intimatele nu au deținut autorizație de la ANRE pentru debranșarea locuinței sale de la rețeaua de energie electrică, dispozițiile Legii nr. 123/2012 interzicând acest lucru, iar intimatele-pârâte și-au recunoscut culpa și într-un final, după patru ani, au montat instalațiile și echipamentele electrice la locuința sa.

Totodată, recurentul susține că instanțele, în mod greșit au conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015, întrucât dosarele nu aveau identitate de obiect.

Pentru aceste considerente, recurentul se consideră îndreptățit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 8 martie 2022, intimata-pârâtă C. S.A. a invocat pe cale de excepție nulitatea recursului, având în vedere că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 31 martie 2022, recurentul a solicitat înlăturarea susținerilor acesteia ca fiind nefondate.

Înalta Curte va examina cu precădere excepția nulității recursului invocată de intimată, prin întâmpinare, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care stabilește condițiile obligatoriii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Raportând dispozițiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul promovat de reclamant s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ.. În ce privește dezvoltarea motivelor de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul motivelor, că recurentul a expus în fapt greșelile, care în opinia sa, au dus la pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.

Aprecierea acestor argumente și măsura în care se încadrează în cerințele motivelor de nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanța de recurs, așa încât, în situația dată nu va putea fi reținută excepția invocată de intimată privind nulitatea recursului în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurent în argumentarea motivului de casare evocat vizează nemotivarea deciziei atacate, precum și contrarietatea existentă între considerente și dispozitiv, în sensul că "din dispozitiv rezultă că C. S.A. se află în proces (în contradictoriu) cu B. S.A. și cu D. SA", aspect care în opinia sa este total diferit de considerente.

Tot în cadrul acestui motiv de casare, recurentul susține că în mod greșit, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar instanța de apel a admis excepția autorității de lucru judecat, ca urmare a admiterii apelului pârâtei C. S.A. invocată de pârâte și a respins apelul său ca nefondat, având în vedere că procesul nu a fost niciodată judecat pe fond nici în primul ciclu procesual când a fost conexat la dosarul nr. x/2021, nici în rejudecarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, la probatoriul administrat, precum și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecății a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României; cauza Gheorghe împotriva României) a subliniat rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a arătat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.

Relevante sunt și considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională în pronunțarea deciziei nr. 216/2019, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial cu numărul x din data de 3 iulie 2019, care a statuat că "una dintre garanțiile implicite ale desfășurării procedurii unui proces echitabil o reprezintă motivarea hotărârilor. Astfel, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanța de judecată, care, în mod necesar, are obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor de probă".

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute, întrucât instanța de apel și-a expus într-o manieră clară și convingătoare argumentația de fapt și de drept, raționamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluției de respingere a apelului reclamantului și de admitere a apelului pârâtei C. S.A..

Astfel, instanța de apel, în analiza efectuată, reflectată în considerentele hotărârii, a prezentat motivele pentru care a apreciat că este întemeiată excepția autorității de lucru judecat, reglementată de dispozițiile 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., constatând că părțile din prezenta cauza s-au mai judecat în cauze similare având aceeași cauză, obiect și aceleași părți, litigii care au fost conexate la cauza nr. 228/95/2015.

În acest context, instanța de apel a reținut că reclamantul a fost despăgubit (inclusiv pentru perioada cuprinsă între 13 februarie 2015 și 3 noiembrie 2015) de pârâtele C. S.A. și D. S.A. care au fost obligate la câte 10.000 RON daune morale prin sentința nr. 51/2017 a Tribunalului Gorj, definitivă, conform deciziilor nr. 1217/2018 a Curții de Apel Craiova și nr. 1272/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, instanțele s-au pronunțat definitiv si irevocabil cu privire la acordarea de daune morale în favoarea reclamantului A. pentru perioada ce face obiectul prezentului dosar.

În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la contrarietatea existentă între considerente și dispozitiv, în sensul că "din dispozitiv rezultă că C. S.A. se află în proces (în contradictoriu) cu B. S.A. și cu D. SA", se constată că aceste critici nu pot fi primite, având în vedere eroarea în care se află reclamantul pe acest aspect, întrucât calea de atac a apelului a fost exercitată de acesta și de pârâta C. S.A., în contradictoriu cu intimatele B. S.A. și D. S.A., care nu au mai atacat sentința apelată.

Se constată, așadar, că în cauză, instanța de apel a respectat exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivarea hotărârii cuprinzând în considerentele sale, în raport și cu criticile invocate în apel, analiza tuturor aspectelor de nelegalitate invocate, motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată de instanță, astfel că nu se poate susține cu temei că în cauză este vorba de nemotivarea hotărârii, sau că există contrarietate între considerente și dispozitiv, cum susține recurentul.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de nelegalitate, recurentul apreciază că instanțele nu au respectat dispozițiile imperative ale art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ., coroborate cu art. 397 alin. (1) din același Cod, în sensul că nu au luat în dezbatere acțiunile din cauzele conexate, care trebuiau analizate fiecare în parte.

Prealabil analizării acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că prin critica evocată se susține nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ., coroborate cu art. 397 alin. (1) din același Cod, aspecte ce vizează de fapt încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, context în care critica formulată se va analiza din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Așadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În ceea ce privește critica referitoare la rolul activ al judecătorului, Înalta Curte subliniază faptul că întreaga activitate judiciară are ca finalitate stabilirea adevărului și recunoașterea dreptului încălcat sau contestat.

Rolul activ al judecătorului nu poate constitui un scop în sine, ci reprezintă una dintre cele mai însemnate garanții ale descoperirii adevărului.

Articolul 22 alin. (2) C. proc. civ., vizează cu deosebire principiul adevărului. În scopul aflării adevărului, judecătorul are îndatorirea de a stărui "prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".

Rolul activ al judecătorului nu exclude obligațiile ce revin părților în materie de probațiune. De aceea, nu este întâmplător faptul că textul se referă in terminis la îndatorirea judecătorului de a "preveni" orice greșeală privind aflarea adevărului. Cu alte cuvinte, legea nu impune judecătorului sarcina de a produce probe. El poate dispune totuși administrarea dovezilor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. O atare prerogativă trebuie exercitată în același scop al stabilirii adevărului.

Din această perspectivă se constată că prin hotărârea recurată nu s-a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, instanța de apel răspunzând tuturor criticilor aduse prin motivele de apel hotărârii pronunțate de instanța de fond, pronunțându-se astfel asupra tuturor cererilor deduse judecății.

În acest context, cu privire la criticile încadrate pe pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se constată că în cadrul memoriului de recurs normele de procedură ce ar fi fost nerespectate de instanță nu pot fi primite, sens în care se apreciază că acestea au fost invocate în mod formal.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurentul nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea hotărârii atacate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 763/2021 din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.A., C. S.A. și E. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.