ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5813/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

ianuarie 2004 și precizată prin cererea depusă la 4 iunie 2004, reclamantul

C.N.N. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii,

Pădurilor, Apelor și Mediului, SC A. SA Filiași, SC M.C. SRL Filiași și D.I.,

să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate seria M.07 nr. 1000 din 5 mai 1994, eliberat de

ministerul-pârât, pentru SC A. SA.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin actul administrativ contestat i-a fost vătămat dreptul de

proprietate asupra terenului în suprafață de 0,50 ha, situat în comuna

Brădești, pct. T.Ș.R., teren care a aparținut mamei sale, C.P., conform

Registrului agricol 1959 - 1963.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, prin sentința nr. 98

din 11 martie 2005, cu motivarea că actul contestat a fost eliberat cu

respectarea Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991, pentru terenul aflat în

administrarea directă a SC A. SA, a cărei succesoare este pârâta SC A.G. SA. De

asemenea, instanța de fond a avut în vedere că pentru terenul respectiv,

reclamantului nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și nu i-a fost

eliberat titlul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică.

În primul motiv de recurs, s-a

susținut că este greșită concluzia instanței de fond, privind existența în

patrimoniul SC A. SA, a dreptului de administrare asupra terenului, deși nu au

fost depuse la dosar, înscrisuri doveditoare și nu s-au solicitat relații de la

Consiliul Județean Dolj și de la Oficiul de Cadastru și Organizare a

Teritoriului Dolj.

Prin cel de-al doilea motiv de

recurs, a fost criticată soluția instanței de fond, de a respinge obiecțiunile

formulate la raportul de expertiză și s-a arătat că acestea erau întemeiate, în

condițiile în care expertul nu a procedat la identificarea terenului.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins, pentru următoarele considerente:

Recurentul a susținut neîntemeiat că

în cauză se impunea suplimentarea probei cu înscrisuri, pentru a se verifica

dacă terenul în suprafață de 0,50 ha, s-a aflat în patrimoniul SC A. SA și dacă

a fost deținut în administrare directă.

Cu ocazia judecării cauzei la

instanța de fond, recurentul-reclamant nu a solicitat comunicarea documentației

de la Consiliul Județean Dolj sau de la Oficiul Județean de Cadastru și

Organizare a Teritoriului. Instanța de fond a avut în vedere că prin acțiune

s-a confirmat deținerea terenului de către SC A. SA și existența acestuia în

patrimoniul societății, anterior eliberării certificatului de atestare a

dreptului de proprietate.

În consecință, concluzia instanței de

fond, privind respectarea Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991, este

rezultatul aprecierii tuturor probelor administrate în cauză.

Susținerea din recurs privind

respingerea greșită a obiecțiunilor la raportul de expertiză, este, de

asemenea, nefondată.

Instanța de fond s-a pronunțat

corect asupra acestei probe și a constatat că nu este necesară suplimentarea

raportului, întrucât recurentului-reclamant nu i-a fost reconstituit dreptul de

proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, pentru terenul în suprafață de

0,50 ha în pct. T.Ș.R. De altfel, recurentul-reclamant a recunoscut prin

acțiune că terenul respectiv nu a fost inclus în titlul de proprietate eliberat

la 3 aprilie 1997, pe numele mamei sale, deși s-a solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate.

Concluzia din raportul de expertiză,

că nu a fost identificat terenul, a vizat numai terenul care a aparținut

autoarei recurentului-reclamant, și nu terenul pentru care a fost eliberat

actul de proprietate contestat în cauză.

Cum prezenta cauză nu are ca obiect

Legea nr. 18/1991, instanța de fond s-a pronunțat în limitele competenței

materiale și ale învestirii sale, prin acțiune, asupra legalității actului de

proprietate contestat. În atare situație, recurentul a susținut neîntemeiat că

era necesară completarea expertizei de specialitate.

Pentru considerentele expuse,

constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.N.

împotriva sentinței nr. 98 din 11 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2005.