ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe data de 12 octombrie 2001 la Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC E. SA a solicitat, în contradictoriu cu SC A. S.A. Slatina și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, eliberat în favoarea primei pârâte, seria M 07 nr. 0121 din 25 octombrie 1993, pentru o suprafață de 328,39 mp. Instanța sesizată, prin sentința nr. 94 din 29 martie 2002 ,a respins ca tardivă acțiunea, constând că în raport cu data înscrierii în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni a certificatului atacat, 16 octombrie 1996, acțiunea apare ca tardiv introdusă.

Sentința a fost recurată de reclamantă. Prin motivele de casare formulate în scris, recurenta susține că faptul transcrierii certificatului de atestare în registrul de transcripțiuni nu este echivalent cu comunicarea actului administrativ atacat. Critica este nefondată. Funcția înscrierii unui drept real în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni, este aceea de a asigura publicitatea operațiunii respective, făcând-o opozabilă erga omnes . Prin urmare, ea este asimilabilă, în sensul prevederilor Legii nr. 29/1990, unui act de comunicare, a actului administrativ respectiv, orice persoană interesată fiind reputată că a luat cunoștință de la data transcrierii în registru, de existența acelui drept, protejat prin actul transcrierii și făcut public pe acea cale.

În acest sens este practica constantă a Curții Supreme și nu există nici un temei serios și convingător pentru a se reveni asupra acestei practici. În consecință, motivele de casare vădindu-se nefondate urmează a se respinge recursul declarat în cauză, menținându-se ca temeinică și legală soluția pronunțată de către instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.O. SA, sucursala de distribuție Slatina, împotriva sentinței civile nr. 94 din 29 martie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.