ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3850/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunile conexe, înregistrate la data de 16 iunie 2006 și la data de 3 ianuarie 2007, reclamanta A. KFT Budapesta, Ungaria, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.: - anularea adresei din 20 septembrie 2006 emisă de pârâtă și a Deciziei nr. 3219 din 29 noiembrie 2005, iar pe fond admiterea contestației formulată împotriva Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 și constatarea inexistenței în sarcina reclamantei a obligației de a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA; - anularea Deciziei nr. 251 din 19 ianuarie 2006, emisă de pârâtă, de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva Ordonanței nr. 698 din 20 decembrie 2005 și, în consecință, anularea acesteia din urmă; - anularea Deciziei nr. 957 din 19 aprilie 2006, emisă de C.N.V.M.

și în consecință, anularea Deciziilor nr. 531 din 20 februarie 2006, nr. 609 din 2 martie 2006, nr. 706 din 21 martie 2006 și a Ordonanțelor C.N.V.M. nr. 96 din 7 februarie 2006, nr. 169 din 2 martie 2006; - anularea Deciziei nr. 1179 din 22 mai 2006 emisă de C.N.V.M. și, în consecință, anularea deciziilor C.N.V.M. nr. 824 din 4 aprilie 2006, și 953 din 19 aprilie 2006. În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin Ordonanța nr. 255 din 20 iunie 2005, (necomunicată), pârâta a reținut acțiunea concertată a societăților din Ungaria A. KFT, E. RT, H.l.K. KFT, cu privire la acțiunile SC P.V. SA și a dispus. obligarea celor trei societăți la inițierea unei oferte de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V.

SA, precum și suspendarea drepturilor de vot excedentare pragului de 33%, din deținerile cumulate aparținând acestor societăți. La 30 iunie 2005, reclamanta a înaintat către C.N.V.M. cererea de autorizare a ofertei publice de preluare obligatorie, cerere aprobată prin Decizia nr. 2705 din 30 septembrie 2005, prin care oferta a fost autorizată să se deruleze în intervalul 6 - 26 octombrie 2005, la un preț de 1,81 ron/acțiune, preț stabilit conform art. 204 alin. (1) din Legea 297/2004. Împotriva acestei decizii a formulat contestație acționarul B.I. Limited, iar prin Decizia nr. 2926 din 28 octombrie 2005. pârâta a respins contestația reținând aplicabilitatea art. 204 alin. (1) din Legea 297/2004, privind piața de capital, art. 57 alin. (3) și art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 13/2004, apreciind că, prețul aferent tranzacțiilor este singurul preț de referință în determinarea prețului ofertei, atâta vreme cât unul dintre acționarii care au acționat concertat a efectuat tranzacții prin care a dobândit acțiuni ale emitentului, în intervalul de 12 luni, anterioare inițierii ofertei. Prin Decizia nr. 2884 din 25 octombrie 2005, C.N.V.M. a suspendat însă oferta publică de preluare obligatorie și din oficiu, a dispus reevaluarea prețului acțiunilor SC P.V. SA de către un evaluator independent, iar în urma expertizei a rezultat un preț maximal de 17,79 ron/acțiune. Prin Decizia nr. 3211 din 29 noiembrie 2005, C.N.V.M. a suspendat de la tranzacționarea pe piață a acțiunilor SC P.V.

SA, începând cu 29 noiembrie 2005, prin Decizia nr. 3212 din aceeași dată, a obligat reclamanta la depunerea unui amendament la documentul de ofertă publică cu privire la preț, iar prin Decizia nr. 3219 din 29 noiembrie 2005, a suspendat derularea ofertei publice de preluare obligatorie pe o perioadă de 10 zile, în vederea depunerii amendamentului privind noul preț de ofertă. La 21 decembrie 2005, reclamanta a formulat contestație împotriva măsurilor menționate anterior, iar prin adresa din 20 ianuarie 2006, C.N.V.M. a comunicat societății decizia nr. 251 din 19 ianuarie 2006, prin care a fost respinsă contestația împotriva Deciziei nr. 698 din 20 decembrie 2005, și a comunicat faptul că în privința contestației formulate împotriva Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2006, aceasta nu reprezintă o contestație în înțelesul Legii 554/2004.

Ulterior, prin decizii succesive, pârâta a dispus suspendarea derulării ofertei publice de preluare, întrucât reclamanta nu a depus amendamentul privind prețul, iar, ulterior, prin Ordonanțele nr. 698 din 20 decembrie 2005, 96 din 7 februarie 2006, a dispus sancționarea societății pentru aceeași faptă. Arată reclamanta că înțelege să invoce excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2001, (abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006), în raport cu dispozițiile art. 204 din Legea 297/2004, întrucât acesta depășește, completează și înlătură cadrul instituit prin lege. Astfel, Legea 297/2004, prin dispozițiile art. 204 stabilește limitativ care sunt criteriile de determinare a prețului, respectiv că prețul ofertei va fi cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant, sau de persoanele cu care acesta acționează concertat în perioada de 12 luni, anterioară ofertei.

Or, prin dispozițiile art. 68 alin. (3) din regulament, se introduce o situație suplimentară, respectiv aprecierea unilaterală a C.N.V.M. că cel mai mare preț plătit de către ofertant, sau de către persoane cu care acționează concertat în intervalul de 12 luni, anterior ofertei, este de natură a influența corectitudinea prețului în cadrul ofertei. Pe de altă parte, Legea 297/2004, permite C.N.V.M. să intervină asupra modului de determinare a prețului, doar în situația în care nu au existat tranzacții efectuate de către ofertant sau persoanele cu care acesta a acționat concertat în cele 12 luni anterioare ofertei. Prin regulament însă, C.N.V.M. își extinde prerogativele atunci când consideră că prețul ofertei este incorect.

Pe fondul cauzei, reclamanta arată că nu avea obligația impusă prin Decizia nr. 3112 din 29 noiembrie 2005, de a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie, având în vedere dispozițiile art. 203 alin. (3) și (4) din Legea 297/2004, și faptul că deținerile celor trei acționari la intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2004, totalizau 35,9%, iar obligația de a iniția o ofertă publică de preluare obligatorie ar fi putut fi stabilită în sarcina acesteia, doar în măsura în care deținerile lor cumulate ar fi depășit pragul de 50%. Totodată, tranzacțiile, prin care cele trei societăți din Ungaria au acumulat aceste dețineri, sunt legale. Arată reclamanta că obligarea sa la depunerea unui amendament la documentele ofertei în raport de prețul stabilit în expertiza realizată de către SC E.E.

SRL este nelegală, având în vedere dispozițiile art. 179/1 din Legea 297/2004, care oferă dreptul, celui care a inițiat oferta, de a depune amendament la documentele inițiale, nu și o obligație în acest sens, astfel încât C.N.V.M. nu avea posibilitatea legală de a obliga în mod unilateral reclamanta să depună un amendament. Pârâta nu avea posibilitatea de a solicita amendarea regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei, ci de a solicita modificarea acestor condiții, întrucât nu există un temei legal pentru asemenea măsură. De asemenea, nelegale sunt și deciziile de suspendare a ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA, întrucât reclamanta și celelalte două societăți nu aveau o obligație legală de a derula o asemenea ofertă, întrucât dețineau doar 35,9% din capitalul social a SC P.V.

SA la momentul intrării în vigoare a Legii 297/2004. Pe de altă parte, în considerarea dispozițiilor art. 2, art. 7 și art. 9 alin (1) din Statutul C.N.V.M., nu există niciun fundament legal care să îndreptățească pârâta la aplicarea măsurii suspendării ofertei publice de preluare obligatorie, cu atât mai mult cu cât, nu s-a reținut existența unor indicii temeinice privind încălcarea prevederilor legii și a reglementărilor emise de C.N.V.M., astfel cum prevăd dispozițiile art. 180 lit. b) din Legea 297/2004. Ordonanțele prin care s-a dispus sancționarea graduală a reclamantei pe motivul nedepunerii amendamentului la oferta publică de preluare obligatorie, sunt de asemenea, nelegale, întrucât fapta contravențională indicată nu există, iar sancțiunile aplicate au caracter cumulativ.

De asemenea, doar încălcarea unor dispoziții ale legii 297/2004, poate constitui contravenție, nu și o obligație impusă de C.N.V.M., printr-un act individual, ca în cazul reclamantei. Totodată, pentru aceeași contravenție, reclamanta a fost sancționată de mai multe ori, încălcându-se principiul impus prin dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2000. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2, art. 3 din Legea 297/2004, art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, art. 109 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3370 din 19 decembrie 2007, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M., ca neîntemeiată și a respins și acțiunea, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția de nelegalitate invocată, instanța a reținut că soluția se impune, considerând că dispozițiile din regulament, a căror nelegalitate se solicită a se constata, reprezintă de fapt indicarea unor criterii de stabilire a prețului, în situația în care se constată de către autoritatea publică, din oficiu sau ca urmare a unor sesizări, că prețul prevăzut de dispozițiile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Că, adoptarea unui asemenea tip de reglementare reprezintă exercitarea strictă a prerogativelor C.N.V.M. reglementate de art. 290 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și transpunerea în dreptul intern a dispozițiilor art. 5 din Directiva nr. 2004/25/EF privind ofertele de preluare.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că pârâta a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 180 lit. d) din Legea 297/2004, suspendând derularea ofertei publice de preluare a SC P.V. SA, apreciind, în mod corect, drept indicii temeinice ale încălcării prevederilor legale și regulamentare, necesitatea amendării prețului din oferta publică de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA. Apărarea reclamantei, potrivit căreia nu avea obligația derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, întrucât nu erau îndeplinite dispozițiile art. 203 alin. (4)/1, din Legea nr. 297/2004, în sensul că deținerile celor trei societăți reținute a acționa concertat, totalizau o cotă de 35,9 %, a fost înlăturată, având în vedere conținutul Ordonanței nr. 255 din 20 iunie 2005, în privința căreia s-a constatat tardivitatea contestației, și prin care s-a stabilit existența relațiilor de concertare existente între cei trei acționari ai SC P.V.

SA. Susținerea reclamantei, conform căreia pârâta nu putea solicita amendarea regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei, ci doar de a solicita modificarea acestor condiții, s-a considerat, de asemenea, neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 179 din Legea 297/2004, care prevăd că apariția oricărui nou eveniment, sau modificarea informațiilor inițiale prezentate în cadrul prospectului sau documentului de ofertă, de natură a afecta decizia investițională, pe parcursul derulării ofertei, trebuie să facă obiectul din amendament. Decizia 531 din 20 februarie 2006, prin care s-a dispus suspendarea ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V.

SA, ca o consecință a nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor succesive, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația amendării prețului din oferta publică de preluare, a fost adoptată în mod legal de pârâtă și comunicată reclamantei prin intermediul SSIF I. SA, cu care aceasta avea încheiat un contract de intermediere. Prin ordonanțe succesive, reclamanta a fost sancționată pentru neîndeplinirea obligației de a depune amendament la prospectul de ofertă, nefăcându-se dovada existentei unor cauze de nulitate ale acestor acte.

Susținerea petentei, potrivit căreia, prin adoptarea acestei ordonanțe s-a încălcat dispozițiile art. 5 alin. (7) din Ordonanța 2/2001, care instituie regula unicității sancțiunii aplicabile unei persoane pentru aceeași faptă, a fost înlăturată, întrucât, in mod succesiv, pârâta a obligat reclamanta, prin acte administrative distincte la adoptarea unei conduite conforme prevederilor legale și statutare în vigoare și, de asemenea, în mod succesiv, reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziții, încălcând prevederile de art. 272 din Legea nr. 297/2004, drept contravenție. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta A. KFT Budapesta, solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) și trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunilor conexe astfel cum au fost formulate.

Recurenta a susținut că, deși la termenul din 14 martie 2007, instanța de fond a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 16/2/2007 la cea care formează obiectul dosarului nr. 6200/2/2006, când a pronunțat soluția a avut în vedere numai cererile formulate în al doilea dosar, omițând să se pronunțe cu privire la legalitatea unor acte pe care le invoca în dosarul nr. 16/2/2007. Cu privire la dezlegarea dată excepției de nelegalitate și fondului cauzei, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond susținând, în esență, că aceasta este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii. Recursul se va admite în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinse: „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Potrivit art. 129 alin. (5) teza întâi C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”, singura mărginire fiind că ei hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, într-adevăr, prin sentința atacată, instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cererile și susținerile reclamantei din dosarul nr. 16/2/2007, soluția Curții de Apel vizând exclusiv cererile din dosarul nr. 6200/2/2006, deși ambele pricini fuseseră conexate.

Instanța fondului nu a analizat, astfel, cererile și apărările reclamantei formulate în dosarul nr. 16/2/2007 referitoare la: nelegalitatea și lipsa de obiect a deciziilor C.N.V.M. emise ulterior Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, dat fiind faptul că perioada de ofertare se încheiase în lipsa unei decizii care să prelungească în mod valabil acest interval, lipsa de efect și opozabilitate a deciziilor contestate, în raport cu faptul că niciunul din aceste acte nu i-ar fi fost comunicat, nelegalitatea raportului de evaluare elaborat de SC E.E. SRL. Având în vedere că nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor reclamantei, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care se impunea casarea ei.

Se va admite deci recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează a avea în vedere toate cererile formulate de societatea reclamantă. În raport cu dezlegarea dată recursului, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A. KFT Budapesta, Ungaria, împotriva sentinței civile nr. 3370 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008.