ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1231/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 7054 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 39716/3/2006 (număr inter 14324/2006), s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei A.V.A.S. împotriva pârâtei SC W.B. SA BUCUREȘTI având ca obiect anularea hotărârii A.G.E.A. din 25 septembrie 2006. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că la adoptarea acestei hotărâri nu au fost încălcate dispozițiile imperative prevăzute de art. 103 alin. (2) – (5) din Legea nr. 31/1990 și nici dispozițiile art. 76 – art. 78 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel A.V.A.S.

și prin decizia comercială nr. 469 din 23 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că obiectul judecății cererii reclamantei l-a constituit acțiunea în anulare a hotărârii A.G.E.A. din 25 septembrie 2006 ca urmare a încălcării unor dispoziții imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990, că situația de fapt nu este contestată de către părți sub aspectul aplicării dispozițiilor legale și că nu au fost încălcate norme imperative care să atragă nulitatea hotărârii atacate, iar privitor la existenta condițiilor pentru a se dispune nulitatea relativă acestea nu sunt îndeplinite, reclamanta nu a făcut sub nici o formă dovada că a fost vătămată prin actul statutar adoptat de către intimata-pârâtă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta A.V.A.S. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în totalitate a sentinței comerciale nr. 7054/2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea hotărârii A.G.E.A. a SC W.B. SA nr. 1 din 25 septembrie 2006. În dezvoltarea în fapta recursului s-a susținut, în esență, că instanța de apel preluând întocmai motivarea instanței de fond cu referire la aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (2) – (5) din Legea nr. 31/1990 a înlăturat neîntemeiat motivul referitor la faptul că prin hotărârea A.G.E.A.

nu au fost aprobate sursele din care se va achita contravaloarea acțiunilor dobândite, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 103 alin. (2) – (5) din Legea nr. 31/1990, dispozițiile Legii nr. 297/2004 și Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, constatând că hotărârea a cărei anulare se solicită a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 103 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, prin hotărâre s-au stabilit modalitățile de dobândire a propriilor sale acțiuni, numărul maxim de acțiuni, contravaloarea lor minimă și maximă și perioada efectuării operațiunii, valoarea acestor acțiuni ce urmează a fi dobândite de către societate, așa cum cer dispozițiile art. 103 alin. (2) – (4) din Legea nr. 31/1990 republicată. De asemenea, nu au fost încălcate nici celelalte dispoziții prevăzute de lege, chiar dacă în cuprinsul hotărârii nu au fost arătate și sursele de efectuare a plăților, devreme ce prin articolul 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 se arată expres că plata acțiunilor dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată.

Pe de altă parte, instanța de apel a reținut corect privitor la existența condițiilor pentru a se dispune nulitatea relativă, că acestea nu sunt îndeplinite, reclamanta nefăcând dovada că a fost vătămată prin actul statutar adoptat de către intimata-pârâtă. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 469 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.