ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1231/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

7054 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 39716/3/2006 (număr inter 14324/2006), s-a respins ca neîntemeiată

cererea reclamantei A.V.A.S. împotriva pârâtei SC W.B. SA BUCUREȘTI având ca

obiect anularea hotărârii A.G.E.A. din 25 septembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel s-a

reținut că la adoptarea acestei hotărâri nu au fost încălcate dispozițiile

imperative prevăzute de art. 103 alin. (2) – (5) din Legea nr. 31/1990 și nici

dispozițiile art. 76 – art. 78 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal a declarat apel A.V.A.S. și prin decizia comercială nr. 469 din

23 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins,

ca nefondat, apelul.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că obiectul judecății cererii reclamantei l-a constituit

acțiunea în anulare a hotărârii A.G.E.A. din 25 septembrie 2006 ca urmare a

încălcării unor dispoziții imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990, că

situația de fapt nu este contestată de către părți sub aspectul aplicării

dispozițiilor legale și că nu au fost încălcate norme imperative care să atragă

nulitatea hotărârii atacate, iar privitor la existenta condițiilor pentru a se

dispune nulitatea relativă acestea nu sunt îndeplinite, reclamanta nu a făcut

sub nici o formă dovada că a fost vătămată prin actul statutar adoptat de către

intimata-pârâtă.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta

A.V.A.S. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora

a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în

sensul admiterii apelului, schimbarea în totalitate a sentinței comerciale nr. 7054/2007

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admiterea cererii

de chemare în judecată și anularea hotărârii A.G.E.A. a SC W.B. SA nr. 1 din 25

septembrie 2006.

În dezvoltarea în fapta

recursului s-a susținut, în esență, că instanța de apel preluând întocmai

motivarea instanței de fond cu referire la aplicarea dispozițiilor art. 103

alin. (2) – (5) din Legea nr. 31/1990 a înlăturat neîntemeiat motivul referitor

la faptul că prin hotărârea A.G.E.A. nu au fost aprobate sursele din care se va

achita contravaloarea acțiunilor dobândite, încălcându-se în acest fel

dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat întrucât instanța de

apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 103 alin. (2) – (5) din

Legea nr. 31/1990, dispozițiile Legii nr. 297/2004 și Regulamentului C.N.V.M. nr.

1/2006, constatând că hotărârea a cărei anulare se solicită a fost adoptată cu

respectarea dispozițiilor art. 103 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, prin hotărâre s-au

stabilit modalitățile de dobândire a propriilor sale acțiuni, numărul maxim de

acțiuni, contravaloarea lor minimă și maximă și perioada efectuării

operațiunii, valoarea acestor acțiuni ce urmează a fi dobândite de către

societate, așa cum cer dispozițiile art. 103 alin. (2) – (4) din Legea nr. 31/1990

republicată.

De asemenea, nu au fost

încălcate nici celelalte dispoziții prevăzute de lege, chiar dacă în cuprinsul

hotărârii nu au fost arătate și sursele de efectuare a plăților, devreme ce

prin articolul 103 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 se arată expres că plata

acțiunilor dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din

rezervele disponibile ale societății înscrise în ultima situație financiară

anuală aprobată.

Pe de altă parte, instanța

de apel a reținut corect privitor la existența condițiilor pentru a se dispune

nulitatea relativă, că acestea nu sunt îndeplinite, reclamanta nefăcând dovada

că a fost vătămată prin actul statutar adoptat de către intimata-pârâtă.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul

reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 469 din 23

octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2008.