ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1222/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 8 iulie 2005 reclamantul M.C.G. a chemat în judecată pe pârâții SOCIETATEA BANCARĂ CASA DE ECONOMI ȘI OONSEMNAȚIUNI SA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru prejudiciul produs în anul 1948 prin confiscarea abuzivă a economiilor sale, solicitând obligarea acestora să revină la situația anterioară producerii nedreptății. In concret a solicitat ca Ministerul Finanțelor Publice să restituie CEC - ului sumele preluate abuziv, prin interpretarea eronată a Decretului nr. 376/1948, inclusiv dobânzile aferente și reactualizate pentru perioadele 1941-2005 și respectiv 1942 - 2005, astfel încât să se poată reconstitui la CEC SA vechile depozite reactualizate.

La dosarul cauzei pârâții au depus întâmpinări invocând o serie de excepții, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 1760 din 20 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 8967 (nr. unic 11441/31/2005) Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București. După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, s ecția a VI-a comercială, sub nr. 13544/3/2006. La termenul din 14 septembrie 2006 reclamantul a învederat oral că prin cererea de chemare în judecată solicită să fie actualizată suma solicitată cu titlu de dobândă legală de 5% până în anul 1948 și din 1948 până la data plății efective.

A mai învederat că solicită ca pârâtul Ministerul Finanțelor să restituie sumele luate de la CEC, precum și dobânda calculată din 1948 și până în prezent, pentru a fi ridicată această sumă de la CEC Prin sentința comercială nr. 7764 din 7 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 13554/3/2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă. A mai reținut că intentarea acțiunii oblice (indirectă sau subrogatorie) deschisă de art. 974 C. civ. presupune îndeplinirea unor condiții, în cauză, reclamantul alegând calea acestei acțiuni în locul unei acțiuni directe împotriva pârâților, acțiunea reclamantului neîndeplinind însă condițiile prevăzute de lege.

Astfel, debitorul său nu este insolvabil, iar creanța invocată nu are un caracter cert. La data de 27 iunie 2007 reclamantul M.C.C. a formulat apel împotriva sentinței comerciale nr. 7764 din 7 iunie 2007 arătând în esență că, Ministerul Finanțelor Publice a susținut excepția invocată la pct. 2 din întâmpinare luând ca exemplu de „caz precedent", acțiunea depunătorilor la CEC care doreau să-și cumpere un autoturism, caz pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, CEDO, a dat o decizie de inacceptabilitate motivând-o în trei puncte, așa cum rezultă din întâmpinarea Ministerului Finanțelor Publice, dosar nr. 8967/2005, pag.

26. In susținerea acestui motiv apelantul a arătat că CEDO a respectat decizia Curții de Apel, însă printr-o exprimare protocolară, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1, a dat de înțeles automobiliștilor că nu s-au adresat unde trebuie, întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu Protocoalele anexă, nu se ocupă în nici un articol, de problema păstrării puterii de cumpărare și nici de dreptul omului de a obține un nou bun. Apelantul a mai arătat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice tratând decizia CEDO ca pe o victorie și preluând ad literam motivațiile CEDO, a reușit să realizeze un fel de mixtum compozitum , situație în care solicită să se constate nepotrivirea evidentă între textul invocat de intimat cu art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

La data de 8 august 2007 reclamantul M.C.C. a depus la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cerere de lămurire a dispozitivului sentinței comerciale nr. 7764 din 7 iunie 2007, susținând că se impune înlăturarea dispozițiilor potrivnice, întrucât debitoarea CEC SA este activă și solvabilă, dar refuză restituirea, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de terță persoană, fiind implicat direct în litigiu, creditorul având un interes serios și legitim în recuperarea economiilor sale în pericol de a se pierde. Prin încheierea din data de 4 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 13544/3/2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea de lămurire, ca neîntemeiată.

De asemenea, la data de 11 decembrie 2007, reclamantul M.C.C. a depus la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cerere de îndreptare și completare a sentinței comerciale nr. 7764 din 7 iunie 2007, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentința comercială nr. 1753 din 7 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 13544/3/2006. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 201 pronunțată la data de 15 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantului cu motivarea în esență că instanța de fond corect a calificat acțiunea ca fiind o acțiune obligă care nu îndeplinește cerințele impuse de art. 974 C. civ. și deci este inadmisibilă. La data de 10 octombrie 2008 reclamantul a formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare a deciziei comerciale nr. 201 din 15 aprilie 2008, în temeiul art. 281 și urm. C. proc.

civ., care prin decizia comercială nr. 479 pronunțat în Camera de Consiliu de la 28 octombrie 2008, de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă, ca nefondată. Cu petiția înregistrată la data de 10 iulie 2008, reclamantul M.C. în termen legal a declarat recurs, împotriva deciziei pronunțate în apel. Prin motivele invocate reclamantul a arătat că instanțele nu au respectat dispozițiile legale hotărând cu încălcarea competenței altei instanțe, preluând în dispozitiv motive străine de natura pricinii și pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Recurentul a mai arătat că în cererea de îndreptare din 11 decembrie 2007 și în nota din 31 ianuarie 2008 a demonstrat că Decretul nr. 376/1948 nu se aplică în speță și a mai arătat că pe parcursul procesului s-a denaturat înțelesul pricinii, aplicându-se greșit prevederile legale.

Pentru motivele arătate, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București pentru cercetarea de fond. Examinând în ansamblu criticile invocate în raport de actele și lucrările dosarului și având în vedere dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantului nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta. Prin acțiunea formulată și precizată la data de 14 septembrie 2006, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să predea pârâtei Societatea Bancară Casa de Economii și Consemnațiuni SA, sumele de bani, reprezentând valorile confiscate în anul 1948, în vederea reconstituirii depozitelor sale, deci rezultă că acțiunea sa este o acțiune oblică, și cum această acțiune nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă.

În concluzie, având în vedere considerentele arătate și apreciind că hotărârea atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.C.C. împotriva deciziei nr. 201 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.