ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1222/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la

data de 8 iulie 2005 reclamantul M.C.G. a

chemat

în judecată pe pârâții

SOCIETATEA BANCARĂ CASA DE ECONOMI ȘI OONSEMNAȚIUNI SA și MINISTERUL FINANȚELOR

PUBLICE,

pentru prejudiciul produs în anul 1948 prin

confiscarea abuzivă a

economiilor sale,

solicitând obligarea acestora să revină la situația anterioară

producerii nedreptății. In concret a solicitat ca

Ministerul Finanțelor Publice

să

restituie CEC - ului sumele preluate abuziv, prin interpretarea eronată a

Decretului nr. 376/1948, inclusiv dobânzile

aferente și reactualizate pentru

perioadele

1941-2005 și respectiv 1942 - 2005, astfel încât să se poată

reconstitui

la CEC SA vechile depozite reactualizate.

La dosarul cauzei pârâții au depus întâmpinări invocând o

serie de

excepții, iar pe

fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1760 din 20 februarie 2006

pronunțată în dosarul

nr. 8967 (nr. unic 11441/31/2005)

Judecătoria Sectorului 3 București a

admis

excepția necompetenței materiale a instanței și în consecință a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București.

După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, s

ecția a VI-a comercială, sub nr.

13544/3/2006.

La termenul din 14 septembrie 2006 reclamantul a învederat

oral că

prin cererea de

chemare în judecată solicită să fie actualizată suma solicitată

cu titlu de dobândă legală de 5% până în

anul 1948 și din 1948 până la data

plății efective.

A mai învederat că solicită ca pârâtul Ministerul

Finanțelor să restituie

sumele

luate de la CEC, precum și dobânda calculată din 1948 și până în

prezent, pentru a fi ridicată această sumă de la CEC

Prin sentința comercială nr. 7764 din 7 iunie 2007

pronunțată în dosarul

nr.

13554/3/2006 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.

A mai reținut că intentarea acțiunii oblice (indirectă

sau subrogatorie)

deschisă de

art. 974 C. civ. presupune îndeplinirea unor condiții, în cauză,

reclamantul alegând calea acestei acțiuni

în locul unei acțiuni directe

împotriva

pârâților, acțiunea reclamantului neîndeplinind însă condițiile

prevăzute de lege. Astfel, debitorul său nu este insolvabil, iar

creanța invocată nu are un caracter cert.

La data

de 27 iunie 2007 reclamantul M.C.C.

a

formulat apel împotriva sentinței comerciale nr. 7764 din 7

iunie 2007 arătând în esență că, Ministerul

Finanțelor Publice a susținut

excepția

invocată la pct. 2 din întâmpinare luând ca exemplu de „caz

precedent", acțiunea depunătorilor la CEC

care doreau să-și cumpere un

autoturism, caz pentru care Curtea

Europeană a Drepturilor Omului,

CEDO, a dat

o decizie de inacceptabilitate motivând-o în trei puncte, așa cum rezultă din

întâmpinarea Ministerului Finanțelor Publice, dosar

nr. 8967/2005, pag.

26.

In susținerea acestui motiv apelantul a arătat că CEDO a

respectat

decizia Curții de

Apel, însă printr-o exprimare protocolară, cu referire la

art. 1 din Protocolul nr. 1, a dat de înțeles

automobiliștilor că nu s-au adresat

unde trebuie, întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu

Protocoalele anexă, nu se ocupă în nici un articol, de problema păstrării

puterii de cumpărare și nici de dreptul

omului de a obține un nou bun.

Apelantul a mai arătat că pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice tratând

decizia CEDO

ca pe o victorie și preluând

ad literam

motivațiile CEDO, a reușit să

realizeze un fel de

mixtum compozitum

, situație în care solicită să

se constate nepotrivirea evidentă între

textul invocat de intimat cu art. 1 din Protocolul adițional la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților

fundamentale.

La data

de 8 august 2007 reclamantul M.C.C.

a depus

la Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

cerere de lămurire a dispozitivului sentinței

comerciale nr. 7764 din 7 iunie 2007,

susținând că se impune înlăturarea

dispozițiilor potrivnice, întrucât

debitoarea

CEC SA este activă și solvabilă, dar refuză restituirea, iar

Ministerul

Finanțelor Publice nu are calitatea de terță persoană, fiind

implicat direct în litigiu, creditorul având un

interes serios și legitim în

recuperarea economiilor sale în pericol de

a se pierde.

Prin încheierea din data de 4 octombrie 2007 pronunțată în

dosarul

nr. 13544/3/2006

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

cererea

de lămurire, ca neîntemeiată.

De

asemenea, la data de 11 decembrie 2007, reclamantul

M.C.C. a depus la Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

cerere de îndreptare și completare a sentinței comerciale

nr. 7764 din 7 iunie 2007, cerere ce a fost

respinsă ca neîntemeiată, prin sentința

comercială nr. 1753 din 7 februarie 2008 pronunțată în dosarul

nr.

13544/3/2006.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin

decizia

comercială nr. 201 pronunțată la data de 15

aprilie 2008 a respins ca

nefondat apelul

reclamantului cu motivarea în esență că instanța de fond corect a calificat

acțiunea ca fiind o acțiune obligă care nu îndeplinește

cerințele impuse de art. 974 C. civ. și deci este

inadmisibilă.

La data de 10 octombrie 2008 reclamantul a formulat cerere

de

îndreptare, lămurire și

completare a deciziei comerciale nr. 201 din 15 aprilie

2008, în temeiul art. 281 și urm. C. proc. civ.,

care prin

decizia comercială nr. 479 pronunțat în Camera

de Consiliu de la 28

octombrie 2008, de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

fost respinsă, ca

nefondată.

Cu petiția înregistrată la data de 10 iulie 2008,

reclamantul M.C.

în termen

legal a declarat recurs, împotriva deciziei

pronunțate în

apel.

Prin

motivele invocate reclamantul a arătat că instanțele nu au

respectat dispozițiile legale hotărând cu

încălcarea competenței altei instanțe,

preluând

în dispozitiv motive străine de natura pricinii și pronunțând o

hotărâre

cu aplicarea greșită a legii.

Recurentul a mai arătat că în cererea de îndreptare din 11

decembrie

2007 și în nota

din 31 ianuarie 2008 a demonstrat că Decretul nr. 376/1948 nu se aplică în

speță și a mai arătat că pe parcursul procesului s-a denaturat

înțelesul pricinii, aplicându-se greșit prevederile legale.

Pentru motivele arătate, reclamantul a solicitat admiterea

recursului,

casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București pentru

cercetarea de fond.

Examinând în ansamblu criticile invocate în raport de

actele și lucrările

dosarului

și având în vedere dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul reclamantului nu este

fondat și va fi respins pentru

considerentele ce se vor

arăta.

Prin acțiunea formulată și precizată la data de 14

septembrie 2006,

reclamantul

a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să

predea pârâtei Societatea Bancară Casa de

Economii și Consemnațiuni SA,

sumele

de bani, reprezentând valorile confiscate în anul 1948, în vederea

reconstituirii depozitelor sale, deci rezultă că acțiunea sa este o

acțiune

oblică, și cum această acțiune nu

îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în

mod corect a fost respinsă

ca inadmisibilă.

În concluzie, având în vedere considerentele arătate și

apreciind că hotărârea atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.,

Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul M.C.C.

împotriva deciziei nr. 201 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.