ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7887/2008

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4

București sub nr. 3059/4 din 13 martie 2006, reclamantul S.I. a chemat în

judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

instanței, prin hotărârea ce va pronunța, obligarea acestuia la plata sumei de

3.351.060 RON, reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat faptul că prejudiciul ce i-a

fost produs de pârât se compune din 400.000 dolari SUA, reprezentând sume

sustrase prin delapidare și fals, în anul 1998, de către foștii salariați ai societății

SC C.C. SRL ( cu sediul în București), pe care o conduce în calitate de

administrator și asociat; 50.000 dolari SUA reprezentând prejudiciul produs

prin vânzarea la licitație, în mod ilegal, de către Banca Transilvania a

imobilului reclamantului situat în București, cu suma de 49.000 E

uro

din care a primit suma de 55.000

RON; suma de 1.060 RON, pe care reclamantul a plătit-o numitului C.T., peste

împrumutul acordat și 100.000 EURO, prejudiciul produs prin abuzurile numitului

C.T., care i-a blocat întreaga activitate de fabricație și comercială.

Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480, art. 481 C.

civ., art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 din Constituția României, art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 alin. (1),

(2), (3), art. 8, art. 13 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Ulterior, reclamantul a precizat că valoarea obiectului cererii de

chemare în judecată este de 3.351.060 RON, situație față de care, prin sentința

civilă nr. 2329 din 12 aprilie 2006, Judecătoria sectorului 4 București a admis

excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a

acțiunii, în favoarea Tribunalului București, reținând valoarea obiectului

cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C.

proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1179 din 14 septembrie 2007, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată ca fiind

îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din petitul acțiunii

și multitudinea de înscrisuri și precizări depuse de reclamant pe parcursul

soluționării cauzei, că reclamantul a solicitat obligarea Statului Român la

plata sumei de 3060 lei și 400.000 dolari SUA, reprezentând prejudiciu

înregistrat de acesta ca urmare a nerespectării legii de către prepușii săi și

care, prin abuz în exercițiul funcțiunii, trafic de influență și corupție i-au

încălcat reclamantului drepturile și libertățile.

Or, pentru a se angaja răspunderea patrimonială a statului, trebuia cu

prioritate să se facă dovada că au existat încălcări ale drepturilor și

libertăților reclamantului, iar pe de altă parte, reclamantului îi revenea

obligația de a indica în ce au constat erorile judiciare la care face referire,

cine se face vinovat de săvârșirea lor, răspunderea statului fiind angajată ca

o garanție a restabilirii echilibrului între autoritățile sale și cetățean.

Simpla nemulțumire a unui cetățean manifestată ca urmare a primirii unei

hotărâri judecătorești, ordonanță, rechizitoriu etc. care îl nemulțumește pe

acesta, nu este suficientă pentru a angaja răspunderea organului ori

autorității care a emis actul și, cu atât mai puțin, a statului.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamant a fost

respins prin decizia nr. 276/A din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă, reținându-se caracterul prea general și vag al criticii

potrivit căreia reclamantul ar fi victima unor abuzuri rezultate din

nerespectarea legii.

S-a stabilit, de asemenea, caracterul nefondat al criticii conform

căreia nu ar fi fost recunoscută calitatea de reprezentant al Ligii

Democratice.

Împotriva deciziei a declarat recurs, la 2 iunie 2008 (data transmiterii

prin poștă) apelantul-reclamant, fără a-l motiva.

Constatând că în cauză, decizia ce face obiectul recursului a fost

comunicată părții la 30 mai 2008 (fila 24, apel) și că acesta nu s-a conformat

obligației de a indica motivele de nelegalitate prin însăși cererea de recurs

sau înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C.

proc. civ. și a sancțiunii reglementate de acestea.

Potrivit textului procedural menționat, recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2).

Cum în speță nu au putut fi identificate motive de ordine publică,

pentru a putea fi invocate din oficiu de către instanță, în condițiile art. 306

alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 276/A din 15 aprilie 2008 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie

2008.