ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1231/2017

Pentru contul curent xxxxROL 1 se invocă următoarele tranzacții neautorizate: - plata efectuată în data de 27 august 2007 în valoare de 800.000 RON către D., dispusă de numita B., care nu avea împuternicire acordată de titularul contului pentru a efectua operațiuni pe acest cont. Din cele menționate în cuprinsul cererii înaintată de reclamantă pârâtei la data de 7 decembrie 2007 rezultă că reclamanta a solicitat extrasul de cont inclusiv pentru contul ROL 1, iar la aceeași dată a și primit respectivele extrase (mențiune olografă în acest sens și semnătura pe cerere, efectuate de reclamantă, necontestate). Acest fapt a determinat instanța să conchidă că reclamanta a cunoscut la acea dată toate operațiunile desfășurate până la acel moment pe respectivul cont, în contextul în care într-un extras de cont sunt evidențiate toate operațiunile efectuate pe respectivul cont până la data emiterii, iar în cauza de față acest lucru presupune cunoașterea de către reclamantă și a tranzacției din 27 august 2007, contestată în acest litigiu, efectuată la un moment anterior emiterii și comunicării respectivului extras de cont. Reclamanta nu a invocat niciodată faptul că extrasele de cont comunicate nu ar fi cuprins datele reale. Chiar în precizarea din 23 octombrie 2014, reclamanta arată că această operațiune rezultă din extrasele de cont ce i-au fost comunicate, printre acestea fiind menționate și cele primite în 7 decembrie 2007, deci concluzia instanței privind momentul când reclamanta a cunoscut această operațiune este confirmată chiar de parte. În legătură cu această tranzacție, instanța a reținut că suma de 800.000 RON transferată din contul ROL 1, provine dintr-o tranzacție autorizată tot de numita B. din contul dolari SUA 10 (cont al cărui titular era reclamanta, dar unde B. figurează ca împuternicit), care a autorizat transferul sumei de 341.000 dolari SUA în 27 august 2007 către contul ROL 1 și schimbul valutar aferent. Așa cum rezultă din situația financiară prezentată reclamantei la 7 septembrie 2007 și însușită de aceasta prin semnătură i s-a adus la cunoștință soldul contului dolari SUA 10, așa cum fusese acesta diminuat cu suma transferată de B.. Din perspectiva prescripției, instanța a reținut că la data de 7 decembrie 2007, reclamanta a cunoscut toate operațiunile desfășurate pe contul său ROL 1 până la acel moment, deci inclusiv tranzacția în valoare de 800.000 RON, invocată în acest litigiu, motiv pentru care raportat la această pretenție, termenul de prescripție începe să curgă de la acel moment și se împlinește la data de 7 decembrie2010. Față de momentul sesizării prezentei instanțe, 16 octombrie 2012, și data împlinirii termenului de prescripție, instanța a reținut că dreptul material la acțiune pentru această sumă este prescris. - ridicarea de numerar la data de 11 iunie 2008 în valoare de 6,75 RON. Din situația financiară emisă la 11 iunie 2008, pentru contul ROL 1 se menționează un sold de 8,25 RON. Pe același înscris se remarcă mențiunea olografă a retragerii întregii sume disponibile pe cont și a închiderii contului ROL 1, mențiune olografă atribuită reclamantei și care nu a fost negată de aceasta. În acest context instanța a apreciat că aducându-i-se la cunoștință titularului contului soldul contului, acesta ar fi putut să sesizeze eventualele lipsuri sau diminuări din sold realizate neautorizat, inclusiv diminuarea cu suma de 6,75 RON, invocată în prezentul litigiu, cu atât mai mult cu cât data ridicării de numerar neautorizată și prezentarea situației financiare coincid ca dată și sunt urmate de închiderea contului. Astfel, în cazul pretenției în valoare de 6,75 RON, termenul de prescripție începe să curgă la 11 iunie 2008 și raportat la data sesizării instanței aceasta este prescrisă.

Pentru contul de economii xxxx.ROL8 se invocă următoarele tranzacții neautorizate: - ridicarea în numerar a sumei de 10.000 RON în data de 27 iunie 2007. Din cele menționate în cererea adresată pârâtei la 7 decembrie 2007, rezultă că reclamanta a primit la acea dată extrasul de cont pentru contul ROL 8, deci tranzacțiile efectuate pe acest cont până la acea dată i-au fost aduse la cunoștință cu acea ocazie. Constatând că la data de 7 decembrie 2007 reclamanta a cunoscut operațiunea din 27 iunie 2007 efectuată pe contul ROL 8, imputată ca fiind neautorizată, termenul de prescripție începe să curgă în raport de această operațiune de la data când a luat cunoștință de aceasta și s-a împlinit anterior sesizării instanței, motiv pentru care pretenția respectivă este prescrisă. - ridicarea în numerar a sumei de 20.000 RON din 4 iulie 2007, de asemenea, a fost cunoscută de reclamantă la data de 7 decembrie 2007, când i s-a predat extrasul contului unde s-a efectuat operațiunea, motiv pentru care termenul de prescripție pentru această pretenție începe să curgă de la această dată și s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 10.000 RON la data de 13 februarie 2008. În cadrul raportului suplimentar de expertiză grafică s-a stabilit că O.P. din 13 februarie 2008, ce atestă această operațiune, a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța apreciază că această operațiune a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 17.000 RON la data de 26 februarie 2008. În cadrul raportului de expertiză grafică s-a stabilit că ordinul de plată din 26 februarie 2008, ce atestă această operațiune a fost semnat de reclamantă iar față de această împrejurare instanța a apreciat că această operațiune a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei 7.000 RON la data de 28 septembrie 2007. Ordinul de plată din 29 septembrie 2007, ce atestă operațiunea respectivă a fost recunoscut de reclamantă ca fiind semnat de aceasta, în cadrul ședinței de judecată din 14 februarie 2014, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că această operațiune a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 20.000 RON la data de 8 noiembrie 2007. Ordinul de plată ce atestă această operațiune a fost depus în copie de către pârâtă motiv pentru care nu a fost posibilă expertizarea sa grafică. Cu toate acestea, instanța a reținut că la data de 07 decembrie 2007 i s-a comunicat reclamantei extrasul de cont pentru contul ROL 8, deci tranzacțiile efectuate pe acest cont până la acea dată i-au fost aduse la cunoștință cu acea ocazie, motiv pentru care termenul de prescripție pentru tranzacția din 8 noiembrie 2007, contestată acum, începe să curgă de la această dată și era împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 10.000 RON la data de 7 martie 2008. Ordinul de plată din 7 martie 2008, ce atestă operațiunea respectivă a fost supus expertizării grafice stabilindu-se faptul că a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 4.750 RON la data de 5 mai 2008. Ordinul de plată din 5 mai 2008, ce atestă operațiunea respectivă a fost recunoscut de reclamantă în ședința din 14 februarie 2014, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 250 RON la data de 5 mai 2008. Ordinul de plată din 5 mai 2008, ce atestă operațiunea respectivă a fost supus expertizării grafice stabilindu-se că a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 5.000 RON la data de 5 mai 2008. Ordinul de plată din 5 mai 2008, ce atestă operațiunea respectivă a fost supus expertizării grafice stabilindu-se că a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că această operațiune a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței.

Pentru contul de economii xxxx.ROL18 se invocă următoarele tranzacții neautorizate: - ridicarea în numerar a sumei de 8.969,44 RON la data de 28 august 2007. Ordinul de plată din 28 august 2007, ce atestă operațiunea respectivă a fost supus expertizării grafice stabilindu-se că a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței.

Pentru contul de economii xxxx.ROL16 nu sunt invocate operațiuni neautorizate. II. Conturile în euro deschise de reclamantă la BCR 1. Pentru contul curent xxxx.EUR5 se invocă următoarele operațiuni neautorizate: - ridicarea în numerar a sumei de 16.000 euro în data de 19 iunie 2007 de către chemata în garanție B. Potrivit cererii înaintate de reclamantă la 3 martie 2008 către BCR se invocă faptul că din contul său EUR5 s-a retras la data de 19 iunie 2007 suma de 16.000 euro pe numele B., deși pe acel cont nu exista împuternicit. Având în vedere această cerere a reclamantei, instanța trage concluzia că încă din 3 martie 2008 reclamanta cunoștea de existența acestei tranzacții din contul EUR5, iar caracterul său neautorizat era invocat încă de atunci, motiv pentru care instanța a apreciat că reclamanta cunoștea paguba și autorul ei încă din 3 martie 2008, moment de la care începe să curgă termenul de prescripție, termen care s-a împlinit anterior sesizării instanței. - depunerea în numerar a sumei de 30 euro din 19 iunie 2003. În raportul de expertiză grafică se menționează, în legătură cu înscrisul care atestă operațiunea respectivă, că nu se poate stabili dacă a fost sau nu semnat de reclamantă. În extrasul de cont comunicat reclamantei la 7 noiembrie 2007 este evidențiată această tranzacție, deci reclamanta a cunoscut această pagubă și autorul ei (pârâta care a efectuat operațiunea neautorizată) încă de la momentul comunicării extrasului de cont, termenul de prescripție începând să curgă de la această dată și s-a împlinit anterior sesizării instanței. 2. Pentru contul curent xxxxEUR12 se invocă următoarele operațiuni neautorizate: - ridicarea în numerar a sumei de 2.491 euro la data de 11 iunie 2008. Din înscrisul denumit „stare financiară persoană autorizată” emis la data de 11 iunie 2008 rezultă situația soldului contului E12 la 11 iunie 2008 și apare pe acest înscris mențiunea olografă a retragerii întregii sume disponibile (2.495 euro) și închiderii contului precum și semnătura persoanei care face aceste mențiuni, toate fiind atribuite de pârâtă reclamantei, iar aceasta nu a negat scrisul sau semnătura și nici nu a cerut verificarea de scripte în cazul acestora. Pe cale de consecință, nefiind infirmată susținerea pârâtei privind autorul acestor mențiuni, instanța a reținut că la data de 11 iunie 2008, reclamanta a avut cunoștință de această operațiune, deci termenul de prescripție privind pretențiile generate de aceasta începe să curgă de la această dată și se împlinesc anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 1.218 euro la data de 18 iulie 2007. Pe înscrisul aferent tranzacției este menționată chemata în garanție C. dar reclamanta susține că chemata în garanție nu avea împuternicire să opereze pe acest cont. În data de 7 septembrie 2007 i s-a comunicat reclamantei un înscris denumit „situație financiară” ce privea mai multe conturi ale acesteia și care poartă mențiuni olografe a reclamantei, fapt necontestat de aceasta. În această situație financiară, contul E12 apare cu sold 0, deci reclamanta a cunoscut faptul că la acea dată toți banii depuși până în acel moment în respectivul cont au fost retrași, printre aceștia numărându-se și cei vizați de tranzacția contestată, în contextul în care reclamanta invocă tocmai retrageri neautorizate din cont și nu alimentări neautorizate. - ridicarea în numerar a sumei de 14.925 euro la data de 4 octombrie 2007. Mențiunile olografe de pe situația financiară a contului E12 din 4 octombrie 2007 sunt contestate de reclamantă, dar din probele administrate rezultă că suma de 14.925 euro i-a fost predată personal reclamantei în data de 4 octombrie 2007, deci termenul de prescripție pentru această operațiune începe să curgă de la această dată și s-a împlinit anterior sesizării instanței. 3. Pentru contul de economii xxxxEUR11 se contestă următoarele operațiuni: - ridicarea în numerar a sumei de 16.000 euro la data de 23 august 2007. La termenul din data de 14 februarie 2014 reclamanta recunoaște semnarea Ordinului de plată din 23 august 2007, deci termenul de prescripție începe să curgă de la această dată când în mod evident reclamanta a cunoscut efectuarea tranzacției, împlinindu-se anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 1.448 euro la data de 26 septembrie 2007. În dovedirea acestei operațiuni pârâta a depus ordinul de plată în copie, nefiind în măsură să depună originalul pentru a se putea realiza verificarea de scripte. Din procesul-verbal de predare documente către reclamantă încheiat la data de 4 martie2011 rezultă că reclamantei i-a fost comunicată la acea dată un extras de cont pentru contul E11, iar în lipsa unor alte probe din care să rezulte că reclamanta a cunoscut anterior situația generală a operațiunilor desfășurate pe acest cont, instanța apreciază că termenul de prescripție pentru această operațiune începe să curgă de la data de 04 martie2011, când reclamanta a putut cunoaște operațiunea contestată și astfel paguba produsă. Față de data sesizării instanței cu prezenta acțiune, 16 octombrie 2012, în cazul acestei operațiuni, instanța apreciază că termenul de prescripție nu s-a împlinit. 4. Pentru contul de economii xxxx.EUR13 se contestă următoarele operațiuni: - ridicarea în numerar a sumei de 3.000 euro la data de 24 ianuarie 2008. La termenul din data de 14 februarie 2014 reclamanta a recunoscut semnătura aplicată pe Ordinul de plată din 24 ianuarie 2008, aferent acestei operațiuni, motiv pentru care termenul de prescripție începe să curgă de la data efectuării operațiunii și expiră anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 1.000 euro la data de 3 martie 2008. Ordinul de plată din 3 martie 2008 a fost verificat în cadrul procedurii verificării de scripte fiind stabilit în cadrul expertizei grafice faptul că a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 200 euro la data de 12 martie 2008. La termenul din data de 14 februarie 2014 reclamanta a recunoscut semnătura aplicată pe Ordinul de plată din 12 martie 2008, motiv pentru care termenul de prescripție începe să curgă de la data efectuării operațiunii și expiră anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 27.500 euro la data de 25 martie 2008. Ordinul de plată din 25 martie 2008 a fost verificat în cadrul procedurii verificării de scripte fiind stabilit în cadrul expertizei grafice faptul că a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 800 euro la data de 7 aprilie 2008. Ordinul de plată din 7 iulie 2008 a fost verificat în cadrul procedurii verificării de scripte fiind stabilit în cadrul expertizei grafice faptul că a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. III. Conturile în dolari SUA 1. Pentru contul de economii xxxx.dolari SUA10 se contestă următoarele operațiuni: - ridicarea în numerar a sumei de 800 dolari SUA în 29 august 2007; a sumei de 800 dolari SUA la 3 septembrie 2007 și a sumei de 5000 dolari SUA la 6 septembrie 2007 a fost realizată, conform mențiunilor de pe ordinele de plată aferente acestor operațiuni, de chemata în garanție B., iar reclamanta susține că nu a acordat împuternicire acesteia pentru efectuarea respectivelor tranzacții. La data de 7 septembrie 2007 i s-a prezentat reclamantei o situație financiară a unora dintre conturile deschise de aceasta la BCR, printre care se număr și contul dolari SUA

Faptul că reclamantei i s-a prezentat la acea dată situația financiară respectivă este dovedită de mențiunea olografă consemnată pe acel înscris, ce cuprinde inclusiv data de 7 septembrie 2007, mențiune atribuită reclamantei și care nu a fost negată de aceasta. În cadrul acelei situații financiare este prezentat soldul contului dolari SUA 10 la acea dată, deci după efectuarea operațiunilor de retragere din acel cont contestate acum, împrejurare ce a determinat instanța să aprecieze că la acea dată reclamanta ar fi putut cunoaște respectivele operațiuni, soldul contului, la 7 septembrie 2009, fiind diminuat cu sumele retrase de chemata în garanție. Întrucât art. 8 din Decretul nr. 167/1958 leagă momentul de început al prescripției nu doar de momentul obiectiv al cunoașterii pagubei, ci și de un moment subiectiv, reprezentat de împrejurarea când putea fi cunoscută paguba, instanța a apreciat că reclamanta putea la 7 septembrie 2009 să cunoască paguba ce o invocă acum în legătură cu cele trei operațiuni efectuate pe contul dolari SUA 10 prin raportare la soldul diminuat al contului respectiv. Față de această constatare, instanța apreciază că termenul de prescripție pentru operațiunile mai sus menționate, în legătură cu contul dolari SUA 10, a început să curgă la data de 07 septembrie 2009, iar la momentul sesizării instanței deja expirase. - ridicarea în numerar a sumei de 2000 dolari SUA la data de 28 august 2007. Ordinul de plată din 28 august 2007 a fost verificat în cadrul procedurii verificării de scripte, stabilindu-se prin expertiză grafică faptul că reclamanta l-a semnat, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. 2. Pentru contul de economii xxxx.dolari SUA17, se contestă următoarele operațiuni: - ridicarea în numerar a sumei de 20.000 dolari SUA la data de 11 octombrie 2007. Ordinul de plată din 11 octombrie 2007 a fost recunoscut de reclamantă ca fiind semnat de aceasta în cadrul ședinței din 14 februarie 2014, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 40.000 dolari SUA la data de 12 octombrie 2007. Ordinul de plată din 12 octombrie 2007 a fost expertizat, stabilindu-se, conform raportului de expertiză grafică, faptul că a fost semnat de către reclamantă, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 15.000 dolari SUA la data de 6 noiembrie 2007. Ordinul de plată din 6 noiembrie 2007 a fost expertizat, stabilindu-se faptul că a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. 3. Pentru contul de economii xxxx.dolari SUA14 se contestă următoarele operațiuni: - ridicarea în numerar a sumei de 30.000 dolari SUA în 06 noiembrie 2007. Ordinul de plată din 6 noiembrie 2007 a fost expertizat, stabilindu-se conform completării la raportul de expertiză grafică faptul că a fost semnat de reclamantă, iar față de această împrejurare instanța apreciază că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 115 dolari SUA la data de 17 iulie 2007. În cadrul cererii din 3 martie 2008, prin care reclamanta invocă pârâtei anumite operațiuni nerecunoscute, este nominalizată inclusiv cea privind retragerea sumei de 115 dolari SUA din contul dolari SUA 14, fapt ce a determinat instanța să conchidă că la acea dată reclamanta cunoștea paguba invocată. În acest context, instanța a apreciat că operațiunea era cunoscută de reclamantă la momentul depunerii reclamației privind aceasta (3 martie 2008), deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. Mai mult, în cuprinsul situației financiare din 17 iulie 2007 apare mențiunea olografă a reclamantei privind retragerea sumei de 115 dolari SUA din contul dolari SUA14, iar scrierea acestei mențiuni nu a fost contestată de reclamantă. 4. Pentru contul de economii xxx.dolari SUA3 se contestă următoarele: - ridicarea în numerar a sumei de 7.363 dolari SUA la 11 iunie 2008. Pe înscrisul denumit „situație financiară” din 11 iunie 2008 apare mențiunea olografă în sensul retragerii din contul dolari SUA3 a sumei de 7.400 dolari SUA, fiind consemnate implicit data scrierii, 11 iunie 2008. Atât scrierea cât și semnătura este atribuită de pârâtă reclamantei, fapte pe care acesta nu-l neagă, dar se invocă faptul că din document nu rezultă în mod clar că reclamanta ar fi cunoscut operațiunea respectivă. Instanța apreciază că atâta timp cât mențiunea olografă ce confirmă operațiunea nu a fost tăgăduită ca fiind realizată de reclamantă, aceasta a avut în mod evident cunoștință de transferul respectiv încă de la momentul efectuării sale la 11 iunie 2008, din cuprinsul mențiunilor olografe rezultând clar semnificația și consecințele operațiunii dispuse. În acest context instanța apreciază că termenul de prescripție pentru această pretenție a început să curgă la 11 iunie 2008 și s-a împlinit anterior sesizării instanței. - ridicarea în numerar a sumei de 1650 dolari SUA la data de 21 decembrie 2007. Ordinul de plată din 21 decembrie 2007 a fost recunoscut de reclamantă ca fiind semnat de aceasta în cadrul ședinței din data de 14 februarie 2014, iar față de această împrejurare instanța a apreciat că operațiunea a fost cunoscută de reclamantă încă de la momentul efectuării, deci termenul de prescripție începe să curgă de la acest moment, urmând a constata că s-a împlinit anterior sesizării instanței. În ceea ce privește apărarea reclamantei în sensul că pentru situațiile financiare privind operațiunile desfășurate pe conturile sale în perioada 2007 - 2008, depuse de pârâtă, nu există dovada comunicării acestora către reclamantă, instanța arată că nu au fost valorificate probator decât acele situații financiare ce cuprindeau mențiuni olografe atribuite reclamantei și netăgăduite de aceasta, mențiuni ce cuprindeau inclusiv data efectuării acestora, fapt ce a condus instanța la concluzia că la momentul efectuării acelor mențiuni, reclamantei i s-au prezentat înscrisurile respective, pe care a și scris și astfel aceasta a putut lua cunoștință de conținutul acestora, inclusiv cu privire la operațiunile desfășurate în conturile respective și consemnate în înscrisurile prezentate. Așa cum s-a reținut anterior, art. 8 din Decretul nr. 167/1958 stabilește ca moment de debut al prescripției nu doar momentul în care persoana păgubită a cunoscut cert prejudiciul, dar și împrejurarea în care păgubitul s-a aflat în situația în care ar fi putut cunoaște paguba. În cauza de față la momentul prezentării situațiilor financiare pe care reclamanta a făcut mențiuni olografe privind operațiunile ce priveau conturile înfățișate în acele înscrisuri, aceasta s-a aflat în situația în care ar fi putut sesiza paguba. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, urmare a admiterii excepției prescripției, a rămas învestită doar cu pretențiile reprezentând suma de 1.448 Euro ridicată în data de 26 septembrie 2007 din contul EUR11 și reclamantă ca fiind neautorizată. Pentru contul EUR11 s-a depus convenția de cont de economii, semnată de ambele părți. Pe cale de consecință, raportul dintre părți cu privire la acest cont se desfășoară în baza contractului, iar eventualele operațiuni efectuate de pârât neautorizat trebuie verificate din perspectiva încălcării normei contractuale, care stabilește drepturile și obligațiile părților. Pe de altă parte, cel ce se consideră prejudiciat ca urmare a încălcării unei norme contractule, nu are drept de opțiune între cele două forme de răspundere, contractuală și delictuală, acesta putându-și valorifica pretențiile doar pe tărâm contractual. În cauza de față însă, deși raporturile dintre părți erau bazate pe contract (fiind netăgăduită încheierea unei convenții pentru contul EUR 11), reclamanta a înțeles să sesizeze instanța cu o acțiune vizând angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, împrejurare ce determină instanța să aprecieze acțiunea reclamantei neîntemeiată. În ceea ce privește capătul de cerere privind prejudiciul moral, invocat de reclamantă, instanța reține că nu a fost dovedită fapta ilicită a pârâtei, pretins generatoare de prejudicii, conform susținerilor reclamantei, respectiv faptul că pârâta a abuzat sau i-a înșelat încrederea reclamantei prin efectuarea de operațiuni neautorizate pe conturile sale. Pe de altă parte, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut nici dovada prejudiciului de 500.000 euro pretins cu acest titlu, nefiind administrată nicio probă care justifice valoarea acestuia. Pe cale de consecință, nefiind dovedite toate condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a respins acest capăt de cerere. Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematelor în garanție B. și C., instanța a apreciat că a rămas fără obiect în contextul în care pârâta nu a căzut în pretenții în raport cu reclamanta. În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta pentru susținerea cererii: 4.500 RON cu titlul de onorariu expert contabil; 6.000 RON cu titlul de onorariu expert parte; 990 RON cu titlul de onorariu expertiza criminalistică. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului și anularea Sentinței civile nr. 6487 din 17 octombrie 2016, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă în Dosarul nr. x/3/2012*, iar având în vedere că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe; cu cheltuieli de judecată. A mai solicitat, pentru ipoteza în care instanța de apel va opri spre rejudecare cauza, admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul obligării intimatei pârâte BCR la plata următoarelor sume, cu titlu de daune materiale, astfel cum au fost reținute și de expertiza contabilă administrată în cauză: 1. Operațiuni în RON pentru care nu există documente justificative: 850.006,75 RON; 2. Operațiuni în Euro fără documente justificative: 36.052 Euro; 3. Operațiuni în dolari SUA fără documente justificative: 7.478 dolari SUA; 4. Diferența din actualizarea sumei de 850.006,75 RON până la 31 martie2016: 301.690,40 RON și în continuare până la data plății efective; 5. Pierdere din diferența de schimb valutar la schimb neautorizat: 101.684,75 RON; 6. Diferența din actualizarea sumei până la 31 martie2016: 37.725 RON, pe care o solicită și în continuare până la data plății efective; 7. Dobânzi nerealizate în conturi de economii în lei: 34.118,50 RON, pe care le solicită și în continuare până la data plății efective; 8. Dobânzi aferente conturilor de economii în Euro: 8.138,5 Euro, pe care le solicită și în continuare până la data plății efective; 9. Dobânzi aferente conturilor de economii în dolari SUA: 2.821,97 dolari SUA, solicitate și în continuare până la data plății efective, obligarea la plata sumei de 500.000 Euro cu titlu de daune morale; cu cheltuieli de judecată. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanta, prin Decizia civilă nr. 851/A din 9 mai 2017 a respins apelul, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: Preliminar, Curtea a avut în vedere limita efectului devolutiv al apelului determinată de ceea ce s-a apelat (tantum devolutum quantum appellatum) și a reținut că aceasta înseamnă că efectul devolutiv nu a vizat toate problemele de fapt și de drept care s-au pus înaintea primei instanțe, ci numai acelea care au fost criticate de apelant. Această expresie a principiului disponibilității care trebuie respectată în ceea ce privește procedura în calea de atac, apare consacrată legislativ prin dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, „instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”. În continuare s-a reținut că prin Sentința civilă nr. 6487 din 17 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în Dosarul nr. x/3/2012*, a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru următoarele pretenții: suma de 800.000 RON retrasă la data de 27 august 2007, suma de 6,75 RON retrasă la data de 11 iunie 2008, suma de 10.000 RON retrasă la data de 27 iunie 2007, suma de 20.000 RON retrasă la data de 4 iulie 2007, suma de 10.000 RON retrasă la data de 13 februarie 2008, suma de 17.000 RON retrasă la data de 26 februarie 2008, suma de 7.000 RON retrasă la data de 28 septembrie 2007, suma de 20.000 RON retrasă la data de 8 noiembrie 2007, suma de 10.000 RON retrasă la data de 7 martie 2008, suma de 4.750 RON retrasă la data de 5 mai 2008, suma de 250 RON retrasă la data de 5 mai 2008, suma de 5.000 RON retrasă la data de 5 mai 2008, suma de 8.969,44 RON retrasă la data de 28 august 2007, suma de 16.000 euro retrasă la data de 19 iunie 2007, suma de 30 euro depusă la data de 19 iunie 2007, suma de 2491 euro retrasă la data de 11 iunie 2008, suma de 1218 euro retrasă la data de 18 iulie 2007, suma de 14.925 euro retrasă la data de 4 octombrie 2007, suma de 16.000 euro retrasă la data de 23 august 2007, suma de 3.000 euro retrasă la data de 24 ianuarie 2008, suma de 1.000 euro retrasă la data de 3 martie 2008, suma de 200 euro retrasă la data de 12 martie 2008, suma de 27.500 euro retrasă la data de 25 martie 2008, suma de 800 euro retrasă la data de 7 aprilie 2008, suma de 8.000 dolari SUA retrasă la data de 29 august 2007, suma de 8.000 dolari SUA retrasă la data de 3 septembrie 2007, suma de 5.000 dolari SUA retrasă la data de 6 septembrie 2007, suma de 2.000 dolari SUA retrasă la data de 28 august 2007, suma de 20.000 dolari SUA retrasă la data de 11 octombrie 2007, suma de 40.000 dolari SUA retrasă la data de 12 octombrie 2007, suma de 15.000 dolari SUA retrasă la data de 6 noiembrie 2007, suma de 30.000 dolari SUA retrasă la data de 6 noiembrie 2007, suma de 115 dolari SUA retrasă la data de 17 iulie 2007, suma de 7363 dolari SUA retrasă la data de 11 iunie 2008, suma de 135 dolari SUA retrasă la data de 26 august 2008, suma de 1.650 dolari SUA retrasă la data de 21 decembrie 2007 și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea ca prescrisă pentru pretențiile mai sus enumerate; s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect pretențiile în sumă de 1.448 euro; s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect daune morale și ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție; a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 11.490 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Curtea a constatat că apelanta reclamantă a formulat critici în privința soluției admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune doar pentru pretențiile: suma de 800.000 RON retrasă la data de 27 august 2007, suma de 10.000 RON retrasă la data de 27 iunie 2007, suma de 20.000 RON retrasă la data de 4 iulie 2007, suma de 20.000 RON retrasă la data de 8 noiembrie 2007, suma de 16.000 euro retrasă la data de 19 iunie 2007, suma de 2.491 euro retrasă la data de 11 iunie 2008, suma de 1.218 euro retrasă la data de 18 iulie 2007, suma de 14.925 euro retrasă la data de 04 octombrie 2007, suma de 115 dolari SUA retrasă la data de 17 iulie 2007, suma de 7.363 dolari SUA retrasă la data de 11 iunie 2008. Sub acest aspect, s-a reținut că la solicitarea instanței de apel, la termenul de judecată din data de 25 aprilie 2017 apelanta reclamantă, prin reprezentant, a arătat că în cererea de apel a avut în vedere numai pierderile reținute efectiv de expertiza contabilă nerecunoscute de reclamantă și pentru care nu există documente justificative. Curtea a mai reținut că potrivit art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, ceea ce înseamnă că ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. Rezultă astfel că și considerentele primei instanțe privind caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele care nu au mai fost solicitate în apel se opun nu numai părților dar și instanței de apel ca având putere de lucru judecat, astfel încât această chestiune litigioasă nu mai poate fi pusă în discuție în cadrul prezentei căi de atac. Analizând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel, având în vedere principiul disponibilității cu efectul asupra limitelor apelului, reținut anterior, Curtea a reținut și următoarele: În cuprinsul primei critici apelanta a contestat soluția pronunțată cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile: suma de 800.000 RON retrasă la data de 27 august 2007, suma de 10.000 RON retrasă la data de 27 iunie 2007, suma de 20.000 RON retrasă la data de 4 iulie 2007, suma de 20.000 RON retrasă la data de 8 noiembrie 2007, suma de 16.000 euro retrasă la data de 19 iunie 2007, suma de 2.491 euro retrasă la data de 11 iunie 2008, suma de 1218 euro retrasă la data de 18 iulie 2007, suma de 14.925 euro retrasă la data de 04 octombrie 2007, suma de 115 dolari SUA retrasă la data de 17 iulie 2007, suma de 7.363 dolari SUA retrasă la data de 11 iunie 2008. În dezvoltarea acestei critici a arătat, pe de o parte, că termenul de prescripție a fost întrerupt, în condițiile art. 16 alin. (1) lit. b) și 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 prin cererea înregistrată sub Dosar nr. y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București (ulterior Dosarul nr. z/3/2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială) soluționată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 3 noiembrie 2010. A arătat că introducerea acțiunii, la data de 16 mai 2008, prin care reclamanta a solicitat, în temeiul dreptului său legal de a fi informată, toate înscrisurile privind operațiunile pe toate conturile sale deschise la pârâtă, a fost de natură să întrerupă cursul prescripției prezentei acțiuni, ce are ca obiect obligarea pârâtei la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pe de altă parte, tot raportat la cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul Dosarului nr. y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București (ulterior Dosarul nr. z/3/2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială), apelanta a arătat că intimata BCR nu a executat de bunăvoie hotărârea Tribunalului, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului BCR la data de 3 noiembrie2010 astfel că aceasta a fost somată de către prin BEJ. A arătat că a primit în tranșe înscrisurile solicitate astfel cum rezultă din procesele-verbale încheiate cu intimata pârâtă BCR (Anexa 2 - PV nr. 6178 din 6 iunie 2011 adresa nr. 5402 din 18 mai 2011 în 4 martie 2011. Conform proceselor-verbale încheiate și opisurilor întocmite, abia la 4 martie2011, 5 iulie 2011 și 8 noiembrie 2011, secția a IV-a - au fost predate documentele de către intimata BCR. De asemenea, în datele de 5 iulie 2011 și 8 noiembrie 2011, secția a IV-a - au fost predate documentele bancare de către intimata BCR către apelantă. Prin urmare, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție nu se situează în speță în perioada 2007 - 2008 ci în anul 2011, atunci când, în etape, apelanta a intrat, parțial, în posesia documentelor deținute de BCR, documente pe baza cărora au putut fi reconstituite în ansamblu și beneficiind de ajutorul unui expert contabil, operațiunile derulate pe conturile apelantei. Sub un al treilea aspect apelanta a susținut că în mod greșit a stabilit instanța de fond că prin cererea înaintată de apelanta reclamantă intimatei BCR în data de 7 decembrie 2007 (Anexa 3) aceasta a solicitat și a primit extrase de cont pentru conturile ROL. 1, 8 și 16, astfel că aceasta a luat la cunoștință de operațiunile anterioare pe conturile respective la această dată, deoarece în realitate prin cererea din data de 7 decembrie 2007 aceasta a solicitat extras de cont pentru conturile în RON și valută anterior datei 13 iunie 2007. În raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, răspunderea civilă delictuală, Curtea a reținut că prescripția dreptului material la acțiune trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă potrivit cărora, „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”. Cu alte cuvinte, trebuie stabilită data la care păgubitul (reclamanta) a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea deoarece în raport de această dată se stabilește momentul de început al termenului de prescripție și, pe cale de consecință, dacă acesta s-a împlinit sau nu anterior formulării cererii de chemare în judecată. Termenul de prescripție este un termen legal, care poate fi modificat fie prin oprirea de drept a curgerii acestuia pe timpul cât durează situații limitativ prevăzute de lege care îl pun în imposibilitate de a acționa pe titularul dreptului la acțiune (cazurile de suspendare), fie prin înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția unei cauze întreruptive și începerea unei alte prescripții extinctive (cazurile de întrerupere). În cauză, apelata reclamantă a susținut existența unui caz de întrerupere a termenului de prescripție arătând că termenul de prescripție pentru pretențiile care fac obiectul prezentului dosar a fost întrerupt în condițiile art. 16 alin. (1) lit. b) și 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, prin introducerea cererii înregistrate sub Dosar nr. y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București (ulterior Dosarul nr. z/3/2009, Tribunalului București, secția a VI-a comercială) soluționată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 3 noiembrie2010. Curtea a reținut că introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, constituie o cauză de întrerupere a prescripției conform art. 16 alin. (2) lit. b) și art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, și are drept efect, conform art. 17 alin. (1) și (2), ștergerea prescripției, începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o, și curgerea unei noi prescripții, după întrerupere. Cererea de chemare în judecată întrerupe cursul prescripției extinctive, cu începere de la data introducerii ei, în măsura în care va fi admisă printr-o hotărâre definitivă sau, în cazurile prevăzute de art. 300 C. proc. civ., irevocabilă. Conform alin. (2) al aceluiași articol, prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. Pentru a se reține caracterul întreruptiv al cererii de chemare în judecată înregistrate inițial sub nr. Dosar y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București (devenit ulterior Dosarul nr. z/3/2009 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială) trebuie analizat dacă prin prima cerere de chemare în judecată s-a urmărit o recunoaștere a dreptului în litigiu în prezentul dosar, drept supus prescripției extinctive. Prin cererea înregistrată la numărul y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta BCR, solicitând instanței să o oblige pe aceasta din urmă să îi comunice toate înscrisurile ce cuprind date și informații privind toate conturile deschise la pârâta BCR, începând cu data de 13 iunie 2007, până la data pronunțării sentinței. Litigiul a fost soluționat irevocabil sub nr. Dosar z/3/2009 al Tribunalului București, secția a VI-a Comercială la data de 3 noiembrie2010, potrivit susținerilor apelantei reclamante, necontestate de intimata pârâtă. Comparând obiectele celor două cereri de chemare în judecată, Curtea a constatat că primul demers procesual inițiat de reclamantă este diferit de cel care face obiectul prezentului dosar și, pe cale de consecință nu a fost de natură să în