ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2848/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 04.09.2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 450.000 RON la cursul BNR de 4,5 RON/euro) reprezentând despăgubiri materiale și morale urmare a vătămării corporale suferite de reclamantă din vina reprezentanților pârâtei în data de 06.05.2010 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 6468 din 17 octombrie 2016 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta S.C. B. S.A., ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.A.; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.; a obligat pârâta S.C. B. S.A. la plata, către reclamanta A., a sumei de 15.000 euro, la cursul BNR de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune morale și 27.000 RON despăgubiri pentru daune materiale; a respins cererea de chemare în judecată pentru celelalte sume, ca neîntemeiată; în temeiul art. 18 din O.G. nr. 51/2008 a obligat pârâta la plata, către stat, a sumei de 3.870 de RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de scutire, în limita pretențiilor admise, iar în temeiul art. 19 alin. (1) din aceiași act normativ, cheltuielile procesuale în cuantum de 4.235 de RON au rămas în sarcina statului.

Prin Decizia nr. 1875/A din 31 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței; a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot sentința în sensul că a admis excepția prescripției; a respins cererea reclamantei, constatând prescris dreptul la acțiune al acesteia; a obligat reclamanta la plata sumei de 1.944,16 RON către apelanta pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A., arătând că în mod greșit instanța de apel a reținut că dreptul material la acțiune a fost prescris, întrucât prin introducerea unei plângeri care urmărește tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, în mod cert victima nu s-a aflat într-o stare de pasivitate, aspect relevat și în cuprinsul dosarului, unde reclamanta a făcut dovada nenumăratelor demersuri depuse pentru a sancționa intenția de tergiversare a cauzei manifestată de intimată.

Prin încheierea de ședință din 30.05.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care a fost conexat Dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menționate, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării Deciziei (20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 29.06.2018, fiind acordat termen de judecată cu citarea părților la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cit data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depana la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte 1, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce privește sintagma "precum șt în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", despre care s-a reținut că "legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de valoarea pretenției dedusă judecății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă".

În considerentele acestei decizii s-a reținut că; "de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României urmează a se aplica prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarele conexate nr. x/2018 și nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosar nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30.01.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel București este pronunțată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 04.09.2015 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 450.000 RON la cursul B.N.R. de 4,5 RON/euro) reprezentând despăgubiri materiale și morale urmare a vătămării corporale suferite de reclamanta din vina reprezentanților pârâtei în data de 06.05.2010 (prin lovirea sa în timpul deplasării de o bucată de tablă desprinsă din antena instalată pe terasa complexului comercial Unirea), și obligarea pârâtei ia plata cheltuielilor de judecată.

Cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care Decizia nr. 1875/A din 31.10.2017 a Curții de Apel București nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Reținând și caracterul obligatoriu al dezlegării date chestiunii de drept ce a făcut obiectul Deciziei nr. 52 din 18.06.2018 de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantei A. împotriva Deciziei nr. 1875/A din 31.10.2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., cu domiciliul în județul Bacău și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C., cu sediul în București, împotriva Deciziei nr. 1875/A din 31.10.2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A., cu sediul în București, și cu sediul procesual ales la D., cu sediul în București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.