ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2850/2018

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civila, sub nr. x/2016 la data de 14.06.2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul C., obligarea pârâtei la achitarea următoarelor sume cu titlu de despăgubiri: obligarea pârâtei la plata sumei de 31.253 euro (echivalent în RON la cursul BNR din data plații), cu titlu de despăgubiri pentru daunele materiale suferite de către reclamant; obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale; obligarea pârâtei ia plata penalităților de întârziere, calculate de la momentul avizării de dauna, respectiv 14.10.2015, până la data plății efective, în cuantum de 0,2% pe zi din despăgubirile datorate, conform prevederilor art. 38 din cadrul Normei ASF nr. 23/2014, cu cheltuieli de judecată și reprezentare.

Prin sentința nr. 6852 din 26 octombrie 2016 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta la plata sumelor de 350 RON cu titlu de daune materiale și 50.000 euro, echivalent în RON în funcție de cursul oficial leu-euro stabilit de BNR, la data plății.

Prin decizia nr. 2179/A din 27 noiembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței; a admis apelul pârâtei împotriva aceleiași sentințe, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 15.000 euro daune morale; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarai recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamantul A., arătând că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 58, 61, 252, 1355, 1385, 1391, 2208 C. civ., art. 34 din Constituție, art. 37 alin. (1)-(2), art. 39 din cadrul Normei ASF nr. 23/2014.

Recurentul-reclamant a investit instanța de apel cu solicitarea de aplicare a sancțiunilor penalităților de întârziere pentru refuzul achitării ofertelor solicitate la plată (obligatorii pentru asigurător) precum și pentru încălcările obligațiilor contractuale, însă instanța a refuzat acest lucru, tară însă a motiva respingerea argumentelor reclamantului.

Cu referire la neacordarea daunelor materiale, recurentul-reci amant a arătat că în mod nelegal instanța de apel reține o așa-zisă culpă a persoanei vătămate în sensul că ar fi solicitat sume nejustificate și ignoră, în totalitate, obligativitatea asigurătorului de a respecta dispozițiile imperative ale art. 2208 C. civ. raportat ia cele două oferte formulate de acesta, iar pe cale de consecință, în mod nelegal, nu a aplicat dispozițiile art. 39 din Norma ASF nr. 23/2014.

Cu referire la daunele morale, recurentul-reclamant a criticat greșita reducere a cuantumului acestora de la 50.000 euro la 15.000 euro, raportat la numărul de îngrijiri medicale și la împrejurarea că leziunile traumatice nu au fost de natură să pună în primejdie viața reclamantului, condiții și împrejurări ce nu au consacrare legală.

Prin încheierea de ședință din 02.05.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și justiție, la care a fost conexat dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menționate, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 29.06.2018, fiind acordat termen de judecată cu citarea părților la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia J.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/203 6 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", despre care s-a reținut că "legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de valoarea pretenției dedusă judecății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă".

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "..de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial, alin. României, In cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarele conexate nr. x/2018 și nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosar nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea 1, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., eu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 se produc eu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel București este pronunțată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se va stabili potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.06.2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul C., obligarea pârâtei la achitarea următoarelor sume cu titlu de despăgubiri: obligarea pârâtei la plata sumei de 31.253 euro (echivalent în RON ia cursul BNR din data plații), cu titlu de despăgubiri pentru daunele materiale suferite de către reclamant; obligarea pârâtei ia plata sumei de 150.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale; obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, calculate de ia momentul avizării de dauna, respectiv 14.10.2015, până la data plății efective, în cuantum de 0,2% pe zi din despăgubirile datorate, conform prevederilor art. 38 din cadrul Normei ASF nr. 23/2014, cu cheltuieli de judecată și reprezentare.

Cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care decizia nr. 2179/A din 27.11.2017 a Curții de Apel București nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Reținând și caracterul obligatoriu ai dezlegării date chestiunii de drept ce a făcut obiectul deciziei nr. 52 din 18.06.2018 de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantului A. împotriva deciziei nr. 2179/A din 27.11.2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat D., cu sediul în București, împotriva deciziei nr. 2179/A din 27 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. S.A., cu sediul în București, și cu intimatul-intervenient C. cu domiciliul în București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.