ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1153/2018

Asupra cauzei de față, având în vedere dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta.

SC B. SA și intervenientul forțat C. a solicitat tribunalului ca, pe baza probelor ce se vor administra, să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să fie obligată pârâta SC B. SA la: plata sumei de 1.447.593 RON, reprezentând daune materiale; plata sumei de 100.000 de euro (440.000 RON la cursul BNR), reprezentând daune morale; penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate începând cu 10 zile de la avizarea daunei (respectiv 28 iunie 2013), conform art. 37 din Norma aprobată prin Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 și până la achitarea efectivă a despăgubirilor.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 22 august 2012, pe teritoriul Italiei a avut loc un accident de circulație în urma căruia a suferit vătămări corporale, vinovat de producerea accidentului fiind dl. C., așa cum reiese din documentul emis de către poliția rutieră din localitatea Rimini. Acesta avea asigurare de răspundere civilă auto la SC B. SA.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 C. civ., art. 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995, dispozițiile Normei nr. 5/2010 CSA.

Prin Sentința civilă nr. 7235 din 18 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București - secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015 a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamant. A fost obligată pârâta la plata sumei de 30.000 RON, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale. A fost respins capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. SA și reclamantul A. apel incident, iar prin Decizia civilă nr. 565 din 22 martie 2017 a Curții de Apel București - secția a V-a civilă, a fost respinsă cererea apelantei-pârâte B. SA de a se lua apel de tranzacția părților, ca neîntemeiată; a fost respins apelul incident declarat de apelantul reclamant A.; a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. SA și schimbată, în parte, sentința apelată în sensul că s-a constatat achitată suma de 186.000 RON către reclamant prin OP nr. 143 din 6 aprilie 2016 emis de D.; au fost menținute dispozițiile sentinței apelate cu privire la respingerea capătului de cerere privind penalitățile.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta B. SA invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

În susținere, recurenta pârâtă a arătat că, instanța de apel a constatat faptul că suma de 186.000 RON este suficientă pentru a acoperi daunele suferite de reclamant, însă nu a motivat decizia din prisma cuantumului daunelor materiale și morale ce urmează a fi acordate, omițând să precizeze separat cuantumul acestora, indicând doar suma globală. A mai arătat și faptul că, în măsura în care i-a fost respinsă, cererea de a se lua act de tranzacția încheiată, instanța ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 5/2010 pentru analiza daunelor materiale și ale Ghidului pentru soluționarea daunelor morale.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

La pronunțarea deciziei recurate, instanța de apel a avut în vedere că pârâta a achitat reclamantului suma de 186.000 RON, conform OP nr. 143 emis de D. și suma de 37.500 RON către cabinetul avocatului care 1-a reprezentat pe reclamant, cu titlu de despăgubiri în Dosarul de daună RCA x/34/2012, dosar care s-a deschis ca urmare a accidentului în care a fost vătămat reclamantul.

Aceste plăți au fost efectuate de pârâtă în baza tranzacției încheiate între părți, tranzacție căreia, deși instanța de apel nu i-a conferit eficiență în sensul stingerii litigiului, conform art. 438 C. proc. civ. (din cauza unui viciu de formă a exemplarului depus în instanță) i-a recunoscut totuși puterea doveditoare a unui început de dovadă scrisă, conform art. 276 C. proc. civ.

Coroborând această probă cu voința părților exprimată în apelurile declarate în cauză, precum și cu celelalte probe administrate, instanța de apel a reținut că plata efectuată de pârâtă și necontestată de reclamant este suficientă pentru a acoperi suferințele acestuia ca urmare a accidentului produs.

Se constată, din modul în care a fost redactat recursul dar și din susținerile reprezentantei recurentei pârâte cu ocazia dezbaterilor, că recurenta pârâta, prin recursul formulat, nu contestă valoarea despăgubirilor acordate, însă critică soluția prin prisma faptului că, deși nu s-a ținut cont de tranzacția încheiată între părți (în sensul pronunțării unei hotărâri în temeiul art. 438 C. proc. civ.), instanța de apel nu a procedat la cuantificarea daunelor materiale și morale, în raport cu art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010 și Ghidul pentru soluționarea daunelor morale.

Această critică nu este fondată, deoarece, prin convenția intitulată "contract de tranzacție" încheiată la 30 martie 2016, s-a convenit ca pârâta B. SA să plătească reclamantului A. suma de 186.000 RON și cabinetului de avocatură "E." suma de 37.500 RON, reprezentând prejudicii materiale și morale prezente și viitoare, urmând astfel a se încheia orice demers judiciar pornit între părți.

Prin petiția depusă de reclamantul A., dosar apel, acesta a învederat instanței, că părțile semnatare ale tranzacției și-au onorat deja obligațiile prevăzute și a solicitat instanței să aibă în vedere acest aspect la pronunțarea hotărârii.

Prin notele scrise depuse de pârâta B. SA, dosar apel, s-a solicitat instanței admiterea apelului declarat de aceasta și obligarea la plata sumei deja achitate în acord cu tranzacția, dată fiind imposibilitatea instanței de a lua act de contractul de tranzacție.

Or, instanța de apei, prin decizia recurată, constatând achitată suma de 186.000 RON, s-a pronunțat exact în sensul solicitat de părți, critica pârâtei fiind formală. împrejurarea că suma achitată de pârâtă și necontestată de reclamant acoperă integral prejudiciul cauzat acestuia din urmă, este dovedită chiar prin înțelegerea acestor părți, materializată în convenția intitulată "contract de tranzacție", iar defalcarea sumei în daune materiale și morale apare ca fiind lipsită de interes, câtă vreme nici părțile nu au înțeles ca, prin convenția încheiata, să facă o astfel de distincție.

Ca atare, se constată că instanța de apel a motivat soluția pronunțată în cauză, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale, nefiind întrunit nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. SA împotriva Deciziei nr. 565 din data de 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2018.

Procesat de GGC - LM