ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2845/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 21 aprilie 2015, A. a solicitat, în contradictoriu cu S.C. B. S.A. și intervenientul forțat C., obligarea pârâtei ia plata sumei de 199.281 euro (echivalent în RON la data plații), compusă din despăgubiri materiale în cuantum de 49.281 euro (echivalent în iei la data plății) și despăgubiri morale de 150.000 euro (echivalent în RON la data plății), precum și la plata penalităților de întârziere, calculate de la 9 martie 2014 până la data plății efective, de 0,2% din despăgubiri.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1349 și urmat., art. 1381 și urmat, art. 1391-1395, art. 2199, art. 2223-2226 și urmat C. civ.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința nr. 1380 din 20 aprilie 2017 a admis, în parte, cererea. A obligat-o pe pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantului suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății) și suma de 1.822,91 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în raport de art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 și Ordinul CS A nr. 14/2011, că pârâta are obligația de a achita reclamantului drepturile pentru prejudiciile suferite în urma accidentului rutier produs din culpa asiguratului său, după cum a reieșit din dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.

În ceea ce privește despăgubirile materiale, tribunalul a constatat, față de înscrisurile depuse coroborate cu depozițiile martorilor și concluziile raportului de expertiză efectuat de către Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici" că acestea nu sunt dovedite în cuantumul solicitat.

Referitor la daunele morale, s-a reținut că accidentul rutier din 30 aprilie 2012 a cauzat reclamantului suferințe psihice și fizice și având în vedere toate consecințele, s-a apreciat că suma de 20.000 euro reprezintă o justă și echitabilă despăgubire morală.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 358 din 15 februarie 2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de tribunal. A admis apelul reclamantului împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata către A. a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei de 20.000 euro, începând cu cea de-a II-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului principal. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

S-a reținut, în esență, că deși la data de 4 iunie 2012 a fost deschis dosar de daună pentru vătămare corporală iar reclamantul a menționat că a revenit cu avizare de daună la 9 martie 2014, pârâta a refuzat la plată dosarul în baza art. 27 alin. (4) din Ordinul CSA nr. 14/2011 și art. 132 alin. (1) C. pen.

Curtea de apel a constatat incidența art. 36 și art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011, a reținut că pârâta nu a formulat o ofertă de despăgubire după expirarea termenului de 3 luni de la data avizării și a apreciat ca fiind fondată, în parte, pretenția referitoare ia acordarea de penalități. Totodată, a reținut că decizia nr. 86/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu se aplică, întrucât privește ipoteza regresului asigurătorului subrogat în drepturile persoanei păgubite împotriva asigurătorului RCA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., ale cărui motive au fost circumscrise pct. 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ. și a solicitat casarea, în parte, a hotărârii cu privire la capătul de cerere ce vizează penalitățile de întârziere, în opinia recurentului acestea trebuind calculate de la de 9 martie 2014 - data depunerii la asigurătorul RCA a avizării de daună/cererii de despăgubire.

A considerat că avizarea de daună a reprezentat totodată punerea în întârziere a societății de asigurări, conform art. 35 și 38 din Normele RCA puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/2011, ce declanșa în sarcina acesteia a obligației de dezdăunare, îndeplinirea obligațiilor legale, respectiv prezentarea unei oferte justificate sau a unui refuz de despăgubire motivat și, în final, achitarea sumelor nelitigioase potrivit art. 2208 C. civ., toate aceste acțiuni trebuind a fi efectuate în termen de 3 luni de la avizarea daunei, mai exact până la 9 iunie 2014.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac astfel declarate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezenței legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 Iei inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până ia 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 369/30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. 4 din Constituția României, s-a stabilit că efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire ia hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial ai României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speță, s-a solicitat de către reclamant, prin acțiunea promovată, obligarea pârâtei la plata sumei de 199.281 euro (echivalent în RON la data plății), compusă din despăgubiri materiale în cuantum de 49.281 euro (echivalent în RON la data plații) și despăgubiri morale de 150.000 euro (echivalent în RON la data plății), precum și la plata penalităților de întârziere, calculate de ia 9 martie 2014 până la data plății efective, de 0,2% din despăgubiri, situație care se circumscrie celei reglementate la art. 99 C. proc. civ., respectiv competența se stabilește în raport cu valoarea fiecărei pretenții în parte, fără a se realiza un cumul al acestora, așa cum a pretins recurentul.

Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 21 aprilie 2015, anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel București, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Văzând solicitarea apărătorului intimatei - pârâte de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, dovedite cu înscrisurile depuse, se va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de complexitatea cauzei dedusă judecății.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 358 din 15 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă pe recurent la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă S.C. B. S.A., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.