ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1471/2018

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 28 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale și materiale în cuantum de 146.036 Euro (echivalent în RON la data plății), sumă compusă din despăgubiri materiale în cuantum de 66.036 Euro (echivalent în lei la data plății) și din despăgubiri morale în cuantum de 80.000 Euro (echivalent în lei la data plății); penalități de întârziere calculate de la momentul avizării de daună din 7 noiembrie 2014, până la data plății efective, de 0,2% pe zi din despăgubirile datorate (materiale și morale), conform prevederilor art. 37 din cadrul Normelor de aplicare a Ordinului nr. 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în data de 6 decembrie 2011, în timp ce traversa șoseaua Pantelimon, regulamentar, pe marcajul "Trecere pietoni", a fost acroșată de autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul C.

Din accident, a rezultat vătămarea sa corporală gravă, fiind internată la Spitalul Clinic de Urgență "x" București, cu diagnosticul constatat prin raportul de expertiză medico-legală x/2011.

Prin Sentința civilă nr. 8069 din 20 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și intervenientul C., având ca obiect pretenții.

A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 40.000 euro cu titlu de daune morale și 66.036 euro, cu titlu de daune materiale și a respins capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, ca neîntemeiat.

Prin Decizia nr. 1195 din 28 iunie 2017, Cartea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 8069 din 20 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

A admis apelul declarat de pârâta SC B. SA și a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a dispus obligarea pârâtei ia plata, către reclamantă, a echivalentul în RON la data plății a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale și 3.800 RON, cu titlu de daune materiale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A dispus obligarea reclamantei ia plata cheltuielilor de judecată către apelanta-pârâtă în cuantum de 6.200 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., care, invocând în drept motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform alin. (2) din același act normativ, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până Ia 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar, conform alin. 2 al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (35 februarie 2013) și până la dala de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016 a fost prelungit, succesiv, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Raportul juridic dedus judecății de reclamantă are ca obiect o cerere evaluabilă în bani, în valoare de până Ia 3.000.000 lei, înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28 ianuarie 2016, astfel încât, în raport de textele legale menționate, Decizia civilă nr. 1395 din 28 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, definitivă, nu este supusă recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 329 din Constituție statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Cu privire la efectele Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, sunt de reținut următoarele: Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20.07.2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Ca efect al constatării neconstituționalității sintagmei sus-menționate, Curtea Constituțională a reținut în considerentele deciziei că "de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial ai României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Or, în speță, decizia recurată a fost pronunțată la data de 28 iunie 2017, deci, anterior datei de 20 iulie 2017, când a fost publicată în Monitorul Oficial, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Decizia civilă nr. 1195 din 28 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, urmând să respingă recursul declarat de reclamanta A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1195 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL