ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.03.2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2018

HOTĂRÂRE
29.03.2018
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 28 octombrie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C. SA, solicitând, în temeiul art. 1349, 1357 și 1381 din C. civ. și a art. 26 și 50 din Norma nr. 23/2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, obligarea primului pârât și a asigurătorului la plata prejudiciului material în valoare de 2.129,65 RON și a prejudiciului moral de 500.000 euro, cauzate de accidentul rutier produs la 27 mai 2015 din vina pârâtului.

Prin Sentința civilă nr. 4309 pronunțată la 19 iulie 2016, Tribunalul București, secția a VI a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. SA și a obligat-o pe aceasta la 1.122 RON cu titlu de daune materiale și la 30.000 euro cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul A.

Prin Decizia nr. 1206 din 29 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul reclamantului ca nefondat și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâta C. SA, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susținut că decizia atacată este rezultatul aplicării eronate a prevederilor art. 482 și 394 alin. (3) C. proc. civ., în condițiile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului său, trimis prin e-mail și fax la 29 iunie 2017, reținând că acesta a fost depus la Registratura instanței după închiderea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare.

S-a susținut că întâmpinarea și apelul incident au fost depuse prin fax în jurul orelor 11:30 și prin e-mail în jurul orei 12:16, iar ședința completului de judecată a început la ora 12:00, nicăieri în cuprinsul hotărârii atacate nefiind menționată ora la care s-au închis dezbaterile în cauză.

Recurenta a invocat dispozițiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., susținând că, raportat la circumstanțele speței nu este exclusă culpa registraturii instanței care a transmis actul completului de judecată cu întârziere.

S-au invocat și dispozițiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că "actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen."

Prin urmare, recurenta a învederat că instanța de apel, în mod nejustificat, nu a coroborat prevederile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. cu prevederile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunțată fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a prevederilor legale incidente în speță.

Intimatul reclamant A. a formulat întâmpinare, invocând tardivitatea recursului, având în vedere că decizia instanței de apel a fost comunicată părților la 10 iulie 2017, iar recurenta a depus cerere la 16.08.2017, cu depășirea termenului legal de 30 de zile.

S-a solicitat, totodată, să se respingă recursul ca nefondat, reținându-se că, anterior depunerii cererii de recurs, pârâta a înțeles să efectueze plata despăgubirilor în mod voluntar, la 8 iulie 2017.

S-a susținut că, la data efectuării plății, sentința nu avea caracter definitiv, astfel că executarea voluntară a obligației de către pârâtă constituie o reală recunoaștere a sumelor datorate.

S-a solicitat, totodată, să se constate că apelul incident nu a fost depus în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art. 474 alin. (1) C. proc. civ.

În ședința din camera de consiliu din 30 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție având în vedere raportul întocmit la 1 noiembrie 2017 în condițiile art. 493 alin. (1) C. proc. civ., a respins excepția tardivității recursului invocată de intimatul-reclamant A. și a admis în principiu recursul pârâtei, pentru motivele expuse pe larg, în considerentele încheierii din aceeași dată.

Examinând motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte se va raporta la motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. căruia i se circumscriu criticile și va constata că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Pârâta C. SA a depus întâmpinarea și apelul incident la 29 iunie 2007, prin e-mail și fax după închiderea dezbaterilor și rămânerea cauzei în pronunțare, instanța de apel apreciind corect că, raportat la dispozițiile art. 482 coroborat cu art. 394 alin. (3) C. proc. civ., acestea nu puteau fi luate în seamă.

Potrivit dispozițiilor art. 471 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., după primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, președintele instanței care a pronunțat hotărârea atacată va dispune comunicarea lor intimatului, punându-i-se în vedere obligația de a depune întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.

Totodată, se va reține că, având în vedere dispozițiile art. 474 alin. (1) C. proc. civ., apelul incident trebuia depus odată cu întâmpinarea la apelul principal.

Instanța de apel a reținut corect că au fost respectate dispozițiile art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, întrucât intimatei-pârâte i s-a pus în vedere să depună întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea cererii de apel, așa cum rezultă din comunicarea emisă la 12 mai 2017, înmânată acestei părți la 16 mai 2017.

Chiar dacă s-ar admite apărarea intimatei, în sensul că avea un termen de 15 zile de la data comunicării cererii de apel pentru formularea actului procedural, nici această posibilitate nu a fost valorificată, având în vedere data comunicării cererii de apel, 16 mai 2017 și termenul de judecată fixat la 29 iunie 2017.

În mod evident, pârâta era decăzută la data de 29 iunie 2017 din dreptul de a depune întâmpinare și odată cu aceasta, coroborat cu dispozițiile art. 474 C. proc. civ., apel incident.

Curtea de apel a reținut în mod justificat că nu a existat niciun impediment pentru care nu ar fi putut fi depuse actele menționate în termenul prevăzut de lege. Prin depunerea acestora ulterior momentului închiderii dezbaterilor s-au încălcat dispozițiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., instanța de apel aplicând în mod legal sancțiunea neluării în seamă.

Partea avea obligația de a îndeplini actul de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, de a-și proba pretențiile și apărările și de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și conform principiului instituit de art. 10 alin. (1) C. proc. civ.

Actul de procedură nu a fost îndeplinit înăuntrul termenului prevăzut de lege, ci după închiderea dezbaterilor, fiind corect aplicate dispozițiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., în condițiile în care, chiar depus prin serviciul specializat de comunicare (fax și e-mail) conform art. 183 alin. (1) C. proc. civ., acesta nu a fost formulat în termenul legal, astfel cum s-a arătat.

În consecință, Curtea va constata că pârâta nu a formulat apelul incident în termenul legal, absolut și peremptoriu prevăzut de dispozițiile art. 471 alin. (5) C. proc. civ., respectiv odată cu întâmpinarea la apelul principal, în cel mult 15 zile de la comunicarea cererii de apel, astfel că instanța de apel, în mod legal nu s-a pronunțat asupra acestuia.

Curtea va constata că motivul de recurs invocat, circumscris art. 488 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat, având în vedere că nu s-au încălcat normele de procedură menționate.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., exclud posibilitatea invocării sau aplicării eventual a normelor de procedură, astfel că acest motiv de nelegalitate nu putea fi invocat, în condițiile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului incident formulat de pârâtă, sub acest aspect recursul fiind exercitat omisso medio.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. SA împotriva Deciziei nr. 1206 din data de 29 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2018.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3269/2021
Ședința publică din data de 27 mai 2021 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregist
ÎCCJ 2018-09-13
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 159/2019
Asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 16 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a so
ÎCCJ 2020-04-01
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 725/2020
Ședința publică din data de 1 aprilie 2020 Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civi
ÎCCJ 2020-11-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2382/2020
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele; I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civil
ÎCCJ 2023-03-08
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2023
14 RON, reprezentând daune materiale și a sumei de 150.000 RON, reprezentând daune morale și a respins ca nefondate celelalte pretenții ale reclamantului. Ulterior, prin încheierea din 25.01.2021, aceeași instanță a respins cererea de lămur
Sursă