ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 159/2019

Asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 16 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 321 RON, reprezentând daune materiale și a sumei de 51.100 euro, reprezentând daune morale pentru prejudiciile suferite în accidentul rutier din 22.06.2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2620 din 22 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte cererea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 321 RON daune materiale și 10.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând daune morale și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.388,78 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2620 din 22 iunie 2017, au declarat apel A. și S.C. B. S.A.

Prin Decizia nr. 2284A din 11 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au fost respinse apelurile formulate de apelantul reclamant A. și de apelanta pârâtă S.C. B. S.A., ca nefondate.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamantul A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 2 februarie 2018 și repartizat spre soluționare completului de filtru.

Prin Decizia nr. 2906 din 13 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2284A din 11 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate, iar în rejudecare, să fie admis recursul astfel cum a fost formulat.

În motivare, revizuentul susține, în esență, că în speță este admisibilă calea de atac a recursului ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial la 1 octombrie 2018. Curtea Constituțională a statuat că în urma pronunțării și publicării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, în privința art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 nu devin incidente prevederile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul", pentru că neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional care se aplică situațiilor pendinte. Astfel, nu se poate ajunge la concluzia că decizia curții s-ar aplica numai proceselor pornite după publicarea sa, caz în care, în mod evident, hotărârea susceptibilă a fi recurată este pronunțată după publicarea deciziei.

Prin urmare, având în vedere că Decizia nr. 2284A a fost pronunțată la data de 13 noiembrie 2017, ulterior publicării Deciziei CCR nr. 369/30.05.2017, în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revizuentul apreciază că devine admisibilă calea de atac a recursului, motiv pentru care se impune admiterea cererii de revizuire.

Intimata S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Deși în cererea de revizuire nu a fost indicat cazul de revizuire, susținerile revizuentului pot fi încadrate în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Revizuirea unei hotărâri (...) poate fi cerută dacă: (…) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții." Revizuirea, ca și cale de atac extraordinară, are în vedere numai hotărârile definitive.

Așa fiind, prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive, când ulterior a fost admisă o excepție de neconstituționalitate invocată în cauza respectivă, în scopul acordării mijloacelor de retractare a acelei hotărâri în vederea realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunțată în completul de filtru în condițiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii pendinte a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, așa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Prin urmare, astfel cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă, după pronunțarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză.

Așadar, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă. În schimb, cauzele soluționate definitiv și în care nu a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorității lucrului judecat.

Or, în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în care a fost pronunțată Decizia nr. 2906 din 13 septembrie 2018 a cărei revizuire se solicită, recurentul-reclamant A. nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În acest context, neinvocarea excepției de neconstituționalitate, deși era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta (...)", Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2906 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2906 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2019.

GGC - NN