ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1955/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul forțat C. și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 99,422 euro din care 59.422 euro cu titlu de despăgubiri materiale și 40.000 euro cu titlu de daune morale, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi calculate de la data de 21.08.2013 până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Despăgubirile materiale solicitate au fost precizate ca fiind în cuantum de 59.422 euro (echivalent în RON la data plății), fiind destinate acoperirii: 1) cheltuielilor ocazionate de sporirea nevoilor de viață determinată de limitările impuse de sechelele vătămărilor suferite, în cuantum de 14.020 euro; 2) cheltuielilor avute în unitățile medicale eu ocazia internărilor, a cheltuielilor cu tratamentul medicamentos și a cheltuielilor cu îngrijirea după momentul accidentului în cuantum de 5.124 euro; 3) cheltuielilor necesare susținerii tratamentului de recuperare medicală în cuantum de 40.278 euro.

În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 136/1995 și Normele de aplicare a Ordinului CSA nr. 14/2011.

Reclamantul a formulat o modificare a cererii de chemare în judecată și a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor materiale cu suma de 9.444 euro și ai celor morale cu suma de 10.000 euro.

Prin sentința civilă nr. 1509 din 30.03.2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 68.866 euro cu titlu de daune materiale, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, 50.000 euro cu titlu de daune morale, contravaloarea în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, precum și 0,2% pe zi penalități de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data plății despăgubirilor datorate și suma de 14.852,41 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru); a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva intervenientului forțat, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 5539 din 12.10.2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamant și s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1509 din 30.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 în sensul că pârâta va fi obligată la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de la data avizării de daună respectiv 21.08.2013 astfel cum s-a reținut și în considerentele hotărârii și până la data plății efective a debitului și nu de ia data rămânerii definitive a hotărârii cum în mod eronat s-a consemnat.

Împotriva sentinței civile nr. 1509 din 30.03.2015 a formulat apel pârâta SC B. S.A. și reclamantul A.

Prin decizia civilă nr. 899/A din 16 mai 2017 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a luat act de renunțarea la judecata apelului formulat de reclamantul A. A admis apelul formulat de pârâta Societatea B. S.A. și a schimbat sentința apelată în sensul că:

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 23.910 euro cu titlu de daune materiale și suma de 40.000 euro cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta să plătească penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 16.05.2017 și până la plata efectivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație ia data de 20 octombrie 2017.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs.

Intimata-pârâtă SC B. S.A. și intimatul-intervenient C. nu au depus întâmpinare.

La data de 16 februarie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru C7, la data de 19 februarie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 36 - 38 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La dosar nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 18 mai 2018, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-1 respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apei, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

De asemenea, art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019" iar conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În cauză, litigiul are ca obiect pretenții estimate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată, ia valorile de 68.866 euro cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv 50 000 euro, cu titlu de daune morale.

În speță, pentru a stabili dacă, în cauză, reclamantul are deschisă calea extraordinară a recursului împotriva deciziei prin care a fost soluționat apelul, în conformitate cu dispozițiile mai sus citate, se va avea în vedere valoarea obiectului cererii indicată în capetele principale de cerere.

Însă, pentru determinarea căii de atac pentru cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sunt relevante prevederile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului iar altele recursului, hotărârea în întregul său este supusă apelului", interpretate per a contrario.

Astfel, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 460 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, în ipoteza în care acțiunea introductivă are mai multe capete de cerere principale, calea de atac nu se determină prin însumarea valorilor solicitate prin aceste capete de cerere.

Într-o asemenea situație, se determină calea de atac prevăzută de lege pentru fiecare cerere principală și, dacă se constată că unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului, iar hotărârea data în apel este susceptibilă de recurs.

În cauză, cererile având ca obiect acordarea de daune morale și despăgubiri materiale au fiecare caracter principal, întrucât ar fi putut fi formulate individual de fiecare reclamant pe cale separată, chiar dacă au același temei juridic, respectiv art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 și prevederile din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 și art. 1387 C. civ. (recuperarea cheltuielilor cu îngrijirea medicală), precum și art. 1391 C. civ. (repararea prejudiciului nepatrimonial) ca urmare a faptei ilicite a intervenientului forțat ce a condus la vătămarea corporală a reclamantului.

Prin urmare, având în vedere că au fost soluționate mai multe cereri principale, iar pretențiile cu valoarea cea mai mare (68.866 euro, respectiv 303.444,2558 - echivalentul în RON de la data introducerii acțiunii - 04.06.2014) se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă ca hotărârea atacată nu este suspusă căii de atac a recursului.

De menționat că prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a statuat că sintagma precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirii punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională. Această decizie, însă, nu produce efecte în prezenta cauză dat fiind faptul că decizia recurată a fost pronunțată anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, în raport de cele statuate în paragraful 32 din această decizie a instanței de contencios constituțional.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2033 rezultă că decizia civilă nr. 899/A din 16 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2014, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora: "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde mimai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare" - analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se mai impune.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 899/A din data de 16 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.05.2018.