ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1046/2017

Decizia nr. 1046/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 18.07.2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 500.000 euro (echivalentul în lei la data efectuării plății) cu titlu de daune morale, urmare a accidentului suferit de reclamant la 26.11.2011, pentru care reclamantul a avut nevoie de un număr de 90 zile de îngrijire medicală.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1043 din 3 martie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și intervenientul forțat C. și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 981,85 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 7.000 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale.

Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul recunoașterii în totalitate a daunelor materiale și morale solicitate.

În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. civ., art. 1357-1359 C. civ.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 978/A din 1 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1043 din 3 martie 2015 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A. care a solicitat casarea hotărârii recurate și pe fond, admiterea cererii introductive în totalitate, astfel cum a fost formulată. În drept, sunt invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că prin decizia curții de apel nu s-au reținut dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 în ceea ce privesc limitele nivelului despăgubirilor pentru vătămări corporale, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial.

În opinia recurentului, limita permisă de aceste dispoziții este de 3.500.000 euro, iar omiterea acestor limite a permis stabilirea unor dimensiuni nereale ale prejudiciului suferit de către recurentul-reclamant.

Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că nu există probe certe privind dreptul la sume suplimentare față de ce s-a acordat.

În aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului și în considerarea înscrisurilor și declarațiilor de martori, instanța poate aprecia cuantumul daunelor acordate ținând seama de gravitatea vătămărilor, durata și caracterul ireversibil al acestora, urmările pe care le au asupra posibilităților de muncă și viață al victimei, felul și durata tratamentului medical.

Apărările formulate de către intimata-pârâtă

La data de 11.10.2016, SC B. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în considerarea faptului că nu s-au acordat daune materiale și morale în cuantumul solicitat de reclamant și aceasta înseamnă încălcarea dispozițiilor art. 24 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010.

Acest ordin prevede pentru accidentele produse în anul 2011 limita de despăgubire pentru vătămări corporale la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 43 și 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Curtea de apel a respins în mod corect apelul declarat de reclamant prin care acesta a contestat cuantificarea pe care instanța de fond a dat-o daunelor materiale și morale. În apel nu s-au administrat probe noi care să conducă la modificarea acestui cuantum.

În mod legal s-au stabilit daunele materiale în conformitate cu probele administrate și cu dovada cuantumului prejudiciului material suferit.

Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Chiar dacă stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pre plan fizic și psihic; importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.

În cazul vătămărilor fizice cauzate de un accident de circulație, la evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident, precum și de toate consecințele acestuia.

Instanța de apel a ținut seama de toate aceste criterii, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Chiar dacă sumele solicitate de recurentul-reclamant se situează sub nivelul maxim stabilit de Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, neacordarea sumelor solicitate nu înseamnă că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Aceasta deoarece nu este stabilit prin normele Ordinului C.S.A. nr. 5/2010 în mod imperativ că trebuie acordate necondiționat despăgubirile solicitate în măsura în care acestea se situează sub nivelul maxim stabilit. Simplul fapt că valoarea pretinsă este sub aceste limite, nu înseamnă că despăgubirea va fi acordată în cuantumul pretins.

Despăgubirile constând în daune materiale se acordă pe baza probatoriului administrat prin care se dovedește prejudiciul material solicitat, iar daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența națională iar instanța de apel a respectat normele legale în vigoare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 978/A din 1 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2017.