Decizia nr. 1153/2017 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 4937/2015 a Tribunalului București

Prin cererea formulată de reclamanta A. prin reprezentant legal B., înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. și intervenientul forțat D., obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 RON cu titlu de daune materiale și a sumei de 890.740 RON cu titlu de daune morale, precum și la plata penalităților de întârziere pentru suma solicitată cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 4937 din 18 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea reclamantei A., iar pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată la plata sumei de 30.037,5 RON reprezentând despăgubiri pentru daunele morale și a sumei de 95,74 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale. Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a penalizărilor de 0,2% pe zi aferente sumei de 95,74 RON reprezentând daune materiale, calculate de la data de 16 decembrie 2014 și până la plata efectivă a debitului.

Împotriva sentinței civile nr. 4937 din 18 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, atât reclamanta A. prin reprezentant legal B., cât și pârâta S.C. C. S.A. au declarat apeluri. 3.1. Prin decizia nr. 1160/2016 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a civilă a fost admis apelul reclamantei A. - prin reprezentant legal B. declarat împotriva sentinței civile nr. 4937 din 18 septembrie 2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă. A fost schimbată sentința atacată, în sensul că pârâta a fost obligată la 100.000 RON despăgubiri pentru daune morale și la 5000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins ca nefondat apelul pârâtei S.C. C. S.A. declarat împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei nr. 1160/2016 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a civilă, pârâta S.C. C. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului și schimbarea în parte a hotărârii atacate. Totodată, reclamanta A. prin reprezentant legal B. a declarat recurs incident, în temeiul dispozițiilor art. 491 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 4.1. Recursul pârâtei S.C. C. S.A.. În argumentarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că înțelege să critice sentința numai sub aspectul acordării despăgubirilor pentru daune morale, în acest sens apreciind că acestea au fost stabilite într-un cuantum exagerat față de împrejurarea că, potrivit documentelor medicale depuse de reclamantă rezultă că nu i-a fost pusă în pericol viața în urma accidentului suferit și nu constituie infirmitate fizică permanentă. În conformitate cu practica și jurisprudența în materie de asigurări, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate ar fi trebuit să vizeze doar efectul compensatoriu și nu să încerce prețuirea valorii nepatrimoniale lezate, dreptul la sănătate și integritatea corporală neputând fi evaluat în bani. Or, în cauza de față, suma acordată reclamantei este exagerată întrucât nu a fost făcută dovada vreunui element care să justifice acordarea unor astfel de daune ridicate. Sub aspectul cuantificării despăgubirilor pentru prejudiciul personal nepatrimonial, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că nu trebuie transformată suferința fizică și psihică a unei persoane într-o îmbogățire, respectiv o creștere exagerată a nivelului său de trai obișnuit, pe baza acestei traume. Or, suma de bani acordată de către instanța de fond reclamantei, în condițiile în care a avut un număr relativ mic de zile de îngirjiri medicale, fără a rămâne cu vreo infirmitate, fără a avea repercusiuni sau alte prejudicii estetice și în condițiile în care nu se cunoaște dacă aceasta a respectat sau nu O.U.G. nr. 195/2002, recurenta-pârâtă apreciază ca fiind exagerat. Pentru considerentele expuse, s-a solicitat admiterea recursului. 4.2. Recursul incident al reclamantei A. prin reprezentant legal B.: La data de 5 decembrie 2016, reclamanta A. prin reprezentant legal B. a declarat recurs incident împotriva deciziei nr. 1160/2016 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 491 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind penalitățile de întârziere pentru întreaga sumă acordată cu titlu de daune morale și materiale în cuantum de 0,2%/zi de întârziere.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, recurenta-reclamantă A. prin reprezentant legal B. a invocat excepția netimbrării recursului pârâtei, cu consecința anulării recursului ca netimbrat. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului incident ca neîntemeiat, motivat de faptul că reclamanta a uitat să sesizeze instanța de recurs în termenul legal. Pe fondul cauzei, s-a arătat că penalitățile nu pot fi aplicate decât de la momentul la care hotărârea a devenit definitivă și executorie, conform art. 37 din Ordinul CSA 14/2011, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 36 din același act normativ. Totodată, prin răspunsul la întâmpinare, s-a solicitat respingerea excepției netimbrării recursului, întrucât a fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.552 RON.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea din camera de consiliu din 4 aprilie 2017 a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin raportul întocmit, la data de 20 ianuarie 2017, asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de pârâta S.C. C. S.A. și a recursului incident promovat de reclamanta A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 1160/2016 din 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, s-a reținut că decizia atacată în recursul pedinte este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, motiv pentru care recursul pârâtei apare ca fiind inadmisibil, iar cel incident ca rămas fără obiect. Totodată, s-a reținut că excepția netimbrării recursului pârâtei, invocată de recurenta-reclamantă, prin întâmpinare, nu subzistă motivat de faptul că a fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru, aflată la dosar.

Înalta Curte reține că, ulterior întocmirii raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat în cauză, la data de 30 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație în care decizia împotriva căreia au fost formulate recursurile este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pârâtei S.C. C. S.A., conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocată din oficiu, urmează să o admită, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilesc că "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor"…, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate. Alineatul 3 al aceluiași articol stabilind că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină în raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ., și anume, acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înțelege a critica hotărârea atacată. Pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de nelegalitate presupunând încadrarea lor într-unul din motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. În speță, se constată că motivele invocate de către recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. în susținerea recursului nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 C. proc. civ., criticile invocate vizând exclusiv cuantumul despăgubirilor pentru daunele morale acordate reclamantei A.. Or, aceste critici referitoare la cuantumul daunelor morale acordate reclamantei nu pot fi analizate de către instanța de recurs, în lipsa caracterului devolutiv al recursului, instanța putând lua în discuție doar motivele de nelegalitate, nu și pe cele de netemeinicie. Astfel, deși recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, aceasta își exprimă nemulțumirea față de modul de stabilire de către instanță a situației de fapt și de interpretare a probatoriilor care au condus la admiterea în parte a acțiunii a reclamantei A. și obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. Or, simpla nemulțumire a pârâtei sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daunele morale acordate reclamantei de către instanța de apel, care în opinia recurentei-pârâte sunt exagerate și nedovedite, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, chiar dacă, în mod formal, s-a indicat ca temei de drept motivul de recurs înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu sunt suficiente pentru a justifica admiterea sau respingerea recursului, lipsa motivelor de nelegalitate fiind sancționată cu nulitatea recursului. Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A., prin care se invocă aspecte de netemeinicie, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității recursului, prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În ceea ce privește recursul incident declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal B., Înalta Curte urmează să constate ca fiind rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Dispozițiile art. 491 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile.", iar la alin. (2) din același cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător.". Totodată, prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că, dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect. Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal, art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilind dependența soluției date recursului incident de soluția dată recursului principal, precum și faptul că recursului principal promovat de pârâta S.C. C. S.A. urmează să i se aplice sancțiunea nulității, se constată că recursul incident promovat de reclamanta A. ca fiind rămas fără efect. Așa fiind, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității recursului pârâtei S.C. C. S.A., prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și să constate ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal B..