ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4002/2018

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 2 aprilie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. S.A. și C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 45.228,51 euro, echivalentul sumei de 200.100 RON, cu titlu de daune materiale, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.130 euro, echivalentul a 5.000 RON, cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată făcute în prezenta cauză.

La data de 12 mai 2016, reclamantul a solicitat majorarea cuantumului pretențiilor solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata următoarelor sume: 500.000 RON, echivalentul în RON la data formulării cererii a sumei de 2.245.500 RON, la cursul BNR de 4,4910 RON/1 euro; 16.000 CHF, echivalentul în RON al sumei de 64.755,20 RON, la cursul BNR de 4,040472 RON/1 CHF; 2.100.000 euro, echivalentul în RON la data formulării cererii a sumei de 9.431.100 RON; 10.000.000 euro, echivalentul în RON la data formulării cererii a sumei de 44.910.000 RON; obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro, echivalentul a 449.000 RON, cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de prezenta cauză.

Prin Sentința civilă nr. 6884 din 27 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost anulată cererea de obligare a pârâtei la plata echivalentului în euro și CHF a sumei de 56.895.355,2 RON, ca netimbrată. A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamant, ca neîntemeiată. A fost obligat reclamantul la plata sumei de 9.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.

Prin Decizia civilă nr. 1675 din data de 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost anulat apelul formulat de apelantul-reclamant, ca netimbrat.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că, deși i s-a comunicat obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.777,92 RON (conform art. 23 alin. (1) lit. b) rap. la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013) și a fost legal citat cu această mențiune atât la data de 18 aprilie 2017, cât și pentru termenul de judecată din 25 octombrie 2017, apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Constatând că apelantul-reclamant a fost legal citat la adresa indicată prin cererea de apel și având în vedere că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și sunt prioritare, în ședința publică din 25 octombrie 2017, curtea de apel a invocat din oficiu excepția de netimbrare a apelului, reținând pricina în pronunțare pe acest aspect.

Pe cale de consecință, constatând că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelantul nu s-a conformat obligației legale de timbrare comunicate și că nu operează scutirea legală de plată a taxelor judiciare (conform art. 29 și 30 din O.U.G. nr. 80/2013), Curtea a admis excepția și a anulat apelul, ca netimbrat. De asemenea, a fost obligat apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus.

A apreciat instanța că susținerea apelantului reclamant în sensul că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât, potrivit art. 200 alin. (3) coroborat cu art. 482 din C. proc. civ., sancțiunea anulării apelului a intervenit la data de 2 mai 2017, iar culpa pentru comunicarea apelului și neaplicarea sancțiunii anulării la acea dată nu aparține acestuia, nu poate fi reținută. Spre deosebire de judecata în primă instanță, art. 470 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ. prevede, în mod expres pentru apel, că lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel. Prin urmare, sancțiunea anulării cererii de apel, ca netimbrată, nu se aplică în procedura de regularizare, ci aceasta continuă chiar în cazul neconformării obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în termen de 10 zile de la prima comunicare a instanței, apelantul având posibilitatea, recunoscută de art. 470 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ. de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru până la primul termen de judecată la care a fost legal citat în apel.

Ca atare, comunicare cererii de apel și neaplicarea sancțiunii anulării în procedura de regularizare nu reprezintă o eroare, ci respectarea întocmai a dispozițiilor de procedură privind judecata în apel.

Cheltuielile de judecată în apel se cuvin intimatei-pârâte în baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că apelantul reclamant a pierdut procesul, raportat la art. 452 din C. proc. civ., dovada existenței și întinderii lor rezultând din înscrisurile depuse la dosar.

Împotriva Deciziei civile nr. 1675 din data de 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea, în parte, a Deciziei nr. 1675 din 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, întrucât este netemeinică și nelegală; să fie reținută cauza spre judecare.

Recurentul a susținut că, în mod nelegal, instanța de apel a dispus obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial aferent fazei procesuale a apelului, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

A arătat recurentul că a înțeles să nu-și îndeplinească obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură, lăsând intenționat cererea de apel să se anuleze, întrucât nu mai credea în șansele sale de a câștiga litigiul și, din acest motiv, nu a vrut sa efectueze cheltuieli suplimentare.

Deși nu a achitat taxa de timbru în termenul de 10 zile, instanța de apel a dispus comunicarea cererii de apel către intimată și intervenientul forțat, intimata B. S.A. formulând întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

La primul termen de judecată fixat pentru soluționarea apelului, respectiv 25 octombrie 2017, instanța a anulat apelul ca netimbrat, obligând reclamantul la plata, către intimată, a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Potrivit art. 482, coroborat cu art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., dacă obligațiile privind complinirea lipsurilor cererii de apel nu sunt îndeplinite în termenul de 10 zile de la primirea comunicării acestor lipsuri, instanța va dispune anularea cererii de apel, prin încheiere, dată în camera de consiliu, în cadrul procedurii regularizării.

În prezenta cauza, instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 200 din C. proc. civ., nu a dispus anularea cererii de apel prin încheiere data în camera de consiliu după ce a observat ca apelantul nu a achitat taxa de timbru în termenul de 10 zile, lăsând cererea să se anuleze.

Din coroborarea dispozițiilor art. 197, art. 200 alin. (3) și (4) și art. 482 din C. proc. civ., rezultă că anularea cererii de apel pentru netimbrare se dispune în mod obligatoriu de către judecător în cadrul procedurii regularizării, prin încheiere, data în camera de consiliu, instanța neavând posibilitatea de a opta într-o astfel de situație între aplicarea sau nu a procedurii regularizării.

Omisiunea instanței de a aplica dispozițiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ. în prezenta cauză are ca efect cauzarea unui prejudiciu reclamantului, fiind obligat a plăti intimatei suma de 3000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, deoarece intimatei i-a fost comunicata cererea de apel, aceasta formulând întâmpinare în vederea respingerii apelului și fixându-se apoi termen de judecata în ședința publică.

Dat fiind că apelul nu a fost timbrat în termenul de 10 zile de la data comunicării lipsurilor, instanța nu avea temei legal pentru a dispune comunicarea cererii de apel către intimata, decizia pronunțată fiind lovită de nulitate pentru încălcarea dispozițiilor art. 197, art. 200. alin. (4) raportat la art. 482 din C. proc. civ., în ceea ce privește obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Citând dispozițiile art. 453 din C. proc. civ., recurentul susține că nu are niciun fel de culpă procesuală, neputând fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată, întrucât culpa pentru neaplicarea sancțiunii anularii apelului în cadrul procedurii scrise a regularizării și pentru comunicarea cererii de apel către intimată aparține în totalitate instanței de apel.

Înalta Curte, fiind învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:

Conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de apel trebuie să fie atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., cerința de la alin. (2) este prevăzută sub sancțiunea nulității, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

De asemenea, dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Din conținutul dispozițiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că dacă până la primul termen prevăzut de lege sau stabilit de instanță partea nu îndeplinește obligația de plată a taxei, cererea părții se anulează ca netimbrată.

În examinarea legalei învestiri a instanței de apel, Curtea de Apel București a verificat, cu prioritate, respectarea dispozițiilor art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., invocând, din oficiu, excepția de netimbrare a apelului.

Apelantului-reclamant A. i s-a comunicat obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.777,92 RON, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat (conform art. 23 alin. (1) lit. b) rap. la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013) și a fost legal citat cu această mențiune atât la data de 18 aprilie 2017, cât și pentru termenul de judecată din 25 octombrie 2017, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de apel nr. x/2015

Constatând că cererea de apel nu a fost timbrată anticipat, că apelantul nu s-a conformat obligației legale de timbrare comunicate și că nu operează scutirea legală de plată a taxelor judiciare (conform art. 29 și 30 din O.U.G. nr. 80/2013), instanța de apel a admis excepția netimbrării și a anulat apelul, ca netimbrat.

Totodată, a fost obligat apelantul-reclamant la plata, către intimata-pârâtă, a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Critica recurentului, în sensul că, din coroborarea dispozițiilor art. 197, art. 200 alin. (3) și (4) și art. 482 din C. proc. civ. rezultă că anularea cererii de apel pentru netimbrare se dispune în mod obligatoriu de către judecător în cadrul procedurii regularizării, prin încheiere, dată în camera de consiliu, instanța neavând posibilitatea de a opta într-o astfel de situație între aplicarea sau nu a procedurii regularizării, este nefondată.

Art. 200 din C. proc. civ., referitor la verificarea cererii și regularizarea acesteia, prevede faptul că:

"(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifica, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197.

(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii."

Potrivit art. 482 din C. proc. civ.:

"Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol".

Art. 470 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ. prevede, în mod expres pentru apel, că lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

Dispozițiile art. 470 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ. reprezintă o normă specială în raport de art. 200 alin. (3) din C. proc. civ.

Spre deosebire de judecata în primă instanță, sancțiunea anulării cererii de apel, ca netimbrată, nu se aplică în procedura de regularizare, ci aceasta continuă chiar în cazul neîndeplinirii obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în termen de 10 zile de la prima comunicare a instanței, apelantul având posibilitatea, recunoscută de art. 470 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ., de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru până la primul termen de judecată la care a fost legal citat în apel.

Prin urmare, comunicarea cererii de apel către intimata-pârâtă și intervenientul forțat și neaplicarea sancțiunii anulării în procedura de regularizare nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 197, art. 200. alin. (4) raportat la art. 482 din C. proc. civ., ci respectarea dispozițiilor de procedură privind judecata în apel.

În consecință, critica recurentului-reclamant, în sensul că omisiunea instanței de a aplica dispozițiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ. are ca efect cauzarea unui prejudiciu reclamantului, fiind obligat a plăti intimatei suma de 3.000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, deoarece intimatei i-a fost comunicata cererea de apel, aceasta formulând întâmpinare în vederea respingerii apelului și fixându-se apoi termen de judecata în ședința publică, nu poate fi reținută.

Așa cum a reținut instanța de apel, cheltuielile de judecată efectuate în apel se cuvin intimatei-pârâte în baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că apelantul reclamant a pierdut procesul.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1675 din data de 25 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1675 din data de 25 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM