ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3592/2010

Asupra contestației în anulare

de față,

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 42 din 8 ianuarie 2008

Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, a admis

în parte acțiunea formulată de reclamantul B.S., a obligat-o pe

pârâta Banca C.E.C. SA București să-i restituie acestuia suma de

80.000 rol (8 ron) plus dobânda legală de la data constituirii depozitului

și până la plata efectivă și a respins ca neîntemeiată

cererea de obligare a pârâtei la valoarea nominală a sumei depuse și

a dobânzii la această sumă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel ambele părți, fiind soluționate de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, prin decizia

comercială nr. 46/R din 13 octombrie 2008 în sensul că a anulat ca

netimbrat apelul formulat de reclamant, a admis apelul formulat de pârâtă,

a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, a

anulat sentința atacată și a reținut cauza spre

soluționare.

Pârâta Banca C.E.C. SA

București a formulat cerere de completare a deciziei mai sus

menționate, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată de

aceeași instanță, prin decizia comercială nr. 4/A din 26

ianuarie 2009.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri atât reclamantul B.S. cât și pârâta Banca C.E.C. SA

București au formulat recurs, acestea fiind respinse ca inadmisibile de către

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia

nr. 1316/R din 21 octombrie 2009, instanța reținând că recursul

a fost îndreptat împotriva unei decizii care nu putea fi atacată decât

odată cu decizia pronunțată asupra fondului.

Înalta Curte de Casație și

Justiție soluționând recursul declarat de reclamant împotriva

deciziei nr. 1316/R din 21 octombrie 2009, a admis excepția

inadmisibilității și a respins recursul ca inadmisibil așa

cum rezultă din decizia nr. 1117 din 18 martie 2010, reținând că

în conformitate cu art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în

recurs sunt hotărâri irevocabile, nesusceptibile de recurs, astfel că

legea nu permite posibilitatea recursului la recurs.

La data de 14 iunie 2010

contestatorul B.S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.

1117 pronunțată la data de 18 martie 2010 de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, pe care o

consideră nelegală, netemeinică, anticonstituțională,

abuzivă, contrară drepturilor proprietății, precizând

că reținerile instanței în motivarea deciziei atacate cum

că nu au fost indicate motivele de legalitate nu sunt reale întrucât

acesta și-a întemeiat acțiunea pe art. 160

2

, art. 160

4

,

art. 161

6

C. civ., contractele de depozit, Legea bancară nr. 58/1998,

Protocolul nr. 1 al C.E.D.O., circulara Băncii C.E.C. SA, Legea nr. 48/2004.

Din contestația în anulare cât

și din precizările ulterioare depuse de către contestator se

poate deduce că acesta este nemulțumit de hotărârea atacată

deoarece în mod nelegal s-a pronunțat instanța a cărei

hotărâre a atacat-o în sensul că nu a indicat motivele pe

care-și întemeiază recursul, în condițiile în care temeiurile de

drept au fost precizate de către acesta, că hotărârea atacată

nu face referire la fondul litigiului, că în apel nu a fost

soluționat, de asemenea, fondul litigiului care are în vedere aplicarea

legii părților, astfel că au fost încălcate principiile de

drept, legislația națională și europeană,

contestatorul solicitând în final să-i fie soluționată cauza pe

fond ținând cont de temeiurile de drept invocate, să se constate

viciul procedural și eroarea judiciară invocate în recurs așa

cum au fost sesizate de către acesta.

Contestația în anulare este

inadmisibilă.

Conform art. 317 alin. (1) pct. 1

și 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare, când procedura de chemare a părții,

pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea

apelului sau recursului, sau în cazul în care motivele au fost invocate prin

cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de

verificări de fapt sau, dacă recursul a fost respins fără

ca el să fi fost judecat în fond.

Art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

reglementează situația când hotărârile irevocabile ale

instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare,

referitoare la dezlegarea pricinii datorată unor greșeli materiale,

sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul

dintre motivele de modificare sau casare.

Raportând textele de lege

menționate mai sus, la motivele susținute în contestația în

anulare, Curtea constată că acestea nu privesc dispozițiile art.

317 și art. 318 C. proc. civ., așa încât motivele contestației,

astfel cum au fost formulate, exclud teza admisibilității

contestației în anulare și, dacă s-ar admite posibilitatea

discutării, în actualul cadru procesual, a fondului litigiului în lipsa

întrunirii condițiilor imperative a art. 317 și art. 318 C. proc.

civ., calea contestației în anulare s-ar transforma într-un recurs la

recurs ceea ce este inadmisibil, așa cum s-a pronunțat și

instanța a cărei hotărâre a fost atacată prin

contestație în anulare.

Pentru aceste motive Curtea va

respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de B.S. împotriva deciziei nr. 1117 din 18 martie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.