ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3592/2010

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 42 din 8 ianuarie 2008 Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.S., a obligat-o pe pârâta Banca C.E.C. SA București să-i restituie acestuia suma de 80.000 rol (8 ron) plus dobânda legală de la data constituirii depozitului și până la plata efectivă și a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la valoarea nominală a sumei depuse și a dobânzii la această sumă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, fiind soluționate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 46/R din 13 octombrie 2008 în sensul că a anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamant, a admis apelul formulat de pârâtă, a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre soluționare.

Pârâta Banca C.E.C. SA București a formulat cerere de completare a deciziei mai sus menționate, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată de aceeași instanță, prin decizia comercială nr. 4/A din 26 ianuarie 2009. Împotriva acestei din urmă hotărâri atât reclamantul B.S. cât și pârâta Banca C.E.C. SA București au formulat recurs, acestea fiind respinse ca inadmisibile de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 1316/R din 21 octombrie 2009, instanța reținând că recursul a fost îndreptat împotriva unei decizii care nu putea fi atacată decât odată cu decizia pronunțată asupra fondului. Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 1316/R din 21 octombrie 2009, a admis excepția inadmisibilității și a respins recursul ca inadmisibil așa cum rezultă din decizia nr. 1117 din 18 martie 2010, reținând că în conformitate cu art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, nesusceptibile de recurs, astfel că legea nu permite posibilitatea recursului la recurs. La data de 14 iunie 2010 contestatorul B.S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1117 pronunțată la data de 18 martie 2010 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, pe care o consideră nelegală, netemeinică, anticonstituțională, abuzivă, contrară drepturilor proprietății, precizând că reținerile instanței în motivarea deciziei atacate cum că nu au fost indicate motivele de legalitate nu sunt reale întrucât acesta și-a întemeiat acțiunea pe art. 160 2 , art. 160 4 , art. 161 6 C. civ., contractele de depozit, Legea bancară nr. 58/1998, Protocolul nr. 1 al C.E.D.O., circulara Băncii C.E.C.

SA, Legea nr. 48/2004. Din contestația în anulare cât și din precizările ulterioare depuse de către contestator se poate deduce că acesta este nemulțumit de hotărârea atacată deoarece în mod nelegal s-a pronunțat instanța a cărei hotărâre a atacat-o în sensul că nu a indicat motivele pe care-și întemeiază recursul, în condițiile în care temeiurile de drept au fost precizate de către acesta, că hotărârea atacată nu face referire la fondul litigiului, că în apel nu a fost soluționat, de asemenea, fondul litigiului care are în vedere aplicarea legii părților, astfel că au fost încălcate principiile de drept, legislația națională și europeană, contestatorul solicitând în final să-i fie soluționată cauza pe fond ținând cont de temeiurile de drept invocate, să se constate viciul procedural și eroarea judiciară invocate în recurs așa cum au fost sesizate de către acesta.

Contestația în anulare este inadmisibilă. Conform art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, sau în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau, dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situația când hotărârile irevocabile ale instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, referitoare la dezlegarea pricinii datorată unor greșeli materiale, sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Raportând textele de lege menționate mai sus, la motivele susținute în contestația în anulare, Curtea constată că acestea nu privesc dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., așa încât motivele contestației, astfel cum au fost formulate, exclud teza admisibilității contestației în anulare și, dacă s-ar admite posibilitatea discutării, în actualul cadru procesual, a fondului litigiului în lipsa întrunirii condițiilor imperative a art. 317 și art. 318 C. proc. civ., calea contestației în anulare s-ar transforma într-un recurs la recurs ceea ce este inadmisibil, așa cum s-a pronunțat și instanța a cărei hotărâre a fost atacată prin contestație în anulare. Pentru aceste motive Curtea va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de B.S. împotriva deciziei nr. 1117 din 18 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.