ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2288/2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de

11 iulie 2006, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

reclamanții P.D.V. și P.C.M., în contradictoriu cu pârâta SC N. SA au

solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.E.A. N.

nr. 16 din 8 iunie 2006, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că

normele încălcate nu au caracter imperativ, se solicită anularea Hotărârii

A.G.E.A. N. nr. 16 din 8 iunie 2006, menționarea la ORC a hotărârii care va fi

pronunțată în cauză, precum și radierea din registrul comerțului a eventualelor

mențiuni efectuate în baza Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a cărei

nulitate se solicită.

Prin sentința nr. 7582 din 18 iunie

2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată

acțiunea reclamanților P.D.V. și P.C.M., reținând că aceștia sunt acționari

semnificativi ai pârâtei și că problema nelegalității dispozițiilor

Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 a fost tranșată de Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia nr. 4865 din 13 decembrie 2007, în care s-a statuat în

sensul legalității dispozițiilor Regulamentului, astfel că instanța a analizat

numai motivele de nulitate invocate de reclamanți pe fondul cauzei.

În continuare, s-a considerat că

punerea la dispoziția reclamanților a concluziilor raportului de evaluare

întocmit cu ocazia desistării, iar nu a întregului raport, se subscrie

cerințelor privind drepturile acționarilor de a fi informați, iar dacă aceștia

apreciau că materialul informativ era incomplet puteau solicita informații

suplimentare, lucru care în cauză nu s-a întâmplat.

S-a mai reținut pe aspectul

corectitudinii prețului unei acțiuni, că raportul de expertiză s-a întocmit de către

un expert evaluator independent și că întocmirea acestui raport era o condiție

necesară în procedura de retragere de la tranzacționare, evaluatorul

asumându-și răspunderea datelor furnizate și că s-a constatat că nu există

indicii care să ateste că valorile estimate ar fi nereale, iar împrejurarea

introducerii în cuprinsul hotărârii a unor dispoziții speciale care să asigure

executarea cu acuratețe a procedurii de retragere nu ar putea atrage

nelegalitatea hotărârii A.G.E.A.

Totodată s-a apreciat că nu

constituie motiv de nulitate faptul inserării posibilității plății în numerar, în

condițiile în care modalitățile de plată prevăzute de lege nu sunt limitative

și s-a constatat că nu există nici un indiciu care să confirme faptul că

președintele consiliului de administrație al pârâtei, care este și acționar la SC

R., ar exercita un control direct asupra societății, precum și în ceea ce

privește modul în care aceasta își exercită activitatea.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții P.D.V. și P.C.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 38 pronunțată la data de 27 ianuarie 2009 a

respins ca nefondat apelul reclamanților P.D.V. și P.C.M., reținând că asupra

aspectului nelegalității dispozițiilor art. 87 alin. (4) lit. d) din

Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4865

din 13 decembrie 2007, prin care s-a respins în mod irevocabil excepția de

nelegalitate, iar privitor la raportul de evaluare s-a constatat că nu se pot

confirma suspiciunile reclamanților referitoare la incorectitudinea stabilirii

prețului unei acțiuni.

De asemenea, s-a reținut că nu poate

fi considerat motiv de anulare a Hotărârii A.G.E.A. din 8 iunie 2006, adoptarea

unui model tip de declarație de retragere din societate și că reclamanților nu

li s-a încălcat dreptul la informare recunoscut de lege, întrucât conducerea

societății le-a pus la dispoziție materialele informative aferente A.G.E.A. din

8 iunie 2006.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, reclamanții P.D.V. și P.C.M. au declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului,

schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

Critica adusă deciziei atacate se

referă, în esență, la faptul că instanța de apel, în mod greșit le-a respins

apelul, considerând că nu li s-a încălcat dreptul la informare, întrucât

reclamanții au avut la dispoziție materialele informative cu privire la ordinea

de zi din cadrul ședinței adunării generale.

Se mai susține de către recurenți că

nu le-a fost înmânat raportul de evaluare, ci doar ultima pagină care conținea

concluziile expertului și că, din acest punct de vedere nu se poate considera

că societatea și-a executat obligația de informare a acționarilor, aceștia

fiind puși în imposibilitate să voteze în cunoștință de cauză asupra ordinii de

zi și nu au putut dezbate premisele raportului și concluziile lui.

Totodată, recurenții susțin că au

dubii cu privire la imparțialitatea concluziilor cât și a întregului raport, în

condițiile în care, acesta a fost întocmit nu de către un expert autorizat, ci

de SC R. SA, aspect ce nu a putut fi analizat de către instanța de apel,

întrucât aceasta a refuzat administrarea probatorilor referitoare la aceste

fapte.

La termenul de dezbateri în fond,

intimata-pârâtă SC N. SA a invocat excepția nulității recursului prevăzută de

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., iar după deliberări, Înalta Curte a

respins excepția nulității cererii de recurs, apreciind că dezvoltarea

motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins pentru considerentele următoare :

Susținerea recurenților, potrivit

căreia, nu li s-ar fi respectat dreptul la informare întrucât nu li s-au

înmânat toate materiale informative aferente ordinii de zi, fapt care în opinia

acestora le dă dreptul de a cere anularea Hotărârii A.G.E.A. N. din 8 iunie

2006, nu poate fi primită, având în vedere că toate materiale informative au

fost puse la dispoziția acționarilor în termenul prevăzut de lege, situație ce

rezultă din mențiunile aflate la punctul 7 din convocator, prin care se

precizează că „materialele informative referitoare la punctele de pe ordinea de

zi vor fi puse la dispoziția acționarilor, începând cu data de 1 iunie 2006, la

sediul societății”.

Astfel, instanța de apel a reținut

în mod corect că, în situația în care recurenții apreciau că materialul care

le-a fost pus la dispoziție nu-i poate lămuri în legătură cu problemele ce

urmau a fi dezbătute în cadrul A.G.E.A., puteau solicita informații

suplimentare și explicații de la conducerea societății, lucru care însă nu s-a

întâmplat, nerezultând că pârâtei i s-ar fi solicitat să pună la dispoziție

întregul raport de evaluare.

În ceea ce privește susținerea

recurenților referitoare la faptul că raportul de evaluare nu a fost întocmit

de către un expert autorizat, nu poate fi primită, în condițiile în care

raportul a fost efectuat de I.A., expert autorizat, aflat pe listele C.N.V.M.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

excepția nulității cererii de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității cererii

de recurs.

Respinge recursul declarat de

reclamanții P.D.V. și P.C.M. împotriva deciziei nr. 38 din 27 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2009.