ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2288/2009

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie 2006, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanții P.D.V. și P.C.M., în contradictoriu cu pârâta SC N. SA au solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.E.A. N. nr. 16 din 8 iunie 2006, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că normele încălcate nu au caracter imperativ, se solicită anularea Hotărârii A.G.E.A. N. nr. 16 din 8 iunie 2006, menționarea la ORC a hotărârii care va fi pronunțată în cauză, precum și radierea din registrul comerțului a eventualelor mențiuni efectuate în baza Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a cărei nulitate se solicită.

Prin sentința nr. 7582 din 18 iunie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea reclamanților P.D.V. și P.C.M., reținând că aceștia sunt acționari semnificativi ai pârâtei și că problema nelegalității dispozițiilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4865 din 13 decembrie 2007, în care s-a statuat în sensul legalității dispozițiilor Regulamentului, astfel că instanța a analizat numai motivele de nulitate invocate de reclamanți pe fondul cauzei. În continuare, s-a considerat că punerea la dispoziția reclamanților a concluziilor raportului de evaluare întocmit cu ocazia desistării, iar nu a întregului raport, se subscrie cerințelor privind drepturile acționarilor de a fi informați, iar dacă aceștia apreciau că materialul informativ era incomplet puteau solicita informații suplimentare, lucru care în cauză nu s-a întâmplat.

S-a mai reținut pe aspectul corectitudinii prețului unei acțiuni, că raportul de expertiză s-a întocmit de către un expert evaluator independent și că întocmirea acestui raport era o condiție necesară în procedura de retragere de la tranzacționare, evaluatorul asumându-și răspunderea datelor furnizate și că s-a constatat că nu există indicii care să ateste că valorile estimate ar fi nereale, iar împrejurarea introducerii în cuprinsul hotărârii a unor dispoziții speciale care să asigure executarea cu acuratețe a procedurii de retragere nu ar putea atrage nelegalitatea hotărârii A.G.E.A.

Totodată s-a apreciat că nu constituie motiv de nulitate faptul inserării posibilității plății în numerar, în condițiile în care modalitățile de plată prevăzute de lege nu sunt limitative și s-a constatat că nu există nici un indiciu care să confirme faptul că președintele consiliului de administrație al pârâtei, care este și acționar la SC R., ar exercita un control direct asupra societății, precum și în ceea ce privește modul în care aceasta își exercită activitatea. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P.D.V. și P.C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 38 pronunțată la data de 27 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamanților P.D.V.

și P.C.M., reținând că asupra aspectului nelegalității dispozițiilor art. 87 alin. (4) lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4865 din 13 decembrie 2007, prin care s-a respins în mod irevocabil excepția de nelegalitate, iar privitor la raportul de evaluare s-a constatat că nu se pot confirma suspiciunile reclamanților referitoare la incorectitudinea stabilirii prețului unei acțiuni. De asemenea, s-a reținut că nu poate fi considerat motiv de anulare a Hotărârii A.G.E.A. din 8 iunie 2006, adoptarea unui model tip de declarație de retragere din societate și că reclamanților nu li s-a încălcat dreptul la informare recunoscut de lege, întrucât conducerea societății le-a pus la dispoziție materialele informative aferente A.G.E.A.

din 8 iunie 2006. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanții P.D.V. și P.C.M. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii. Critica adusă deciziei atacate se referă, în esență, la faptul că instanța de apel, în mod greșit le-a respins apelul, considerând că nu li s-a încălcat dreptul la informare, întrucât reclamanții au avut la dispoziție materialele informative cu privire la ordinea de zi din cadrul ședinței adunării generale. Se mai susține de către recurenți că nu le-a fost înmânat raportul de evaluare, ci doar ultima pagină care conținea concluziile expertului și că, din acest punct de vedere nu se poate considera că societatea și-a executat obligația de informare a acționarilor, aceștia fiind puși în imposibilitate să voteze în cunoștință de cauză asupra ordinii de zi și nu au putut dezbate premisele raportului și concluziile lui.

Totodată, recurenții susțin că au dubii cu privire la imparțialitatea concluziilor cât și a întregului raport, în condițiile în care, acesta a fost întocmit nu de către un expert autorizat, ci de SC R. SA, aspect ce nu a putut fi analizat de către instanța de apel, întrucât aceasta a refuzat administrarea probatorilor referitoare la aceste fapte. La termenul de dezbateri în fond, intimata-pârâtă SC N. SA a invocat excepția nulității recursului prevăzută de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., iar după deliberări, Înalta Curte a respins excepția nulității cererii de recurs, apreciind că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele următoare : Susținerea recurenților, potrivit căreia, nu li s-ar fi respectat dreptul la informare întrucât nu li s-au înmânat toate materiale informative aferente ordinii de zi, fapt care în opinia acestora le dă dreptul de a cere anularea Hotărârii A.G.E.A. N. din 8 iunie 2006, nu poate fi primită, având în vedere că toate materiale informative au fost puse la dispoziția acționarilor în termenul prevăzut de lege, situație ce rezultă din mențiunile aflate la punctul 7 din convocator, prin care se precizează că „materialele informative referitoare la punctele de pe ordinea de zi vor fi puse la dispoziția acționarilor, începând cu data de 1 iunie 2006, la sediul societății”.

Astfel, instanța de apel a reținut în mod corect că, în situația în care recurenții apreciau că materialul care le-a fost pus la dispoziție nu-i poate lămuri în legătură cu problemele ce urmau a fi dezbătute în cadrul A.G.E.A., puteau solicita informații suplimentare și explicații de la conducerea societății, lucru care însă nu s-a întâmplat, nerezultând că pârâtei i s-ar fi solicitat să pună la dispoziție întregul raport de evaluare. În ceea ce privește susținerea recurenților referitoare la faptul că raportul de evaluare nu a fost întocmit de către un expert autorizat, nu poate fi primită, în condițiile în care raportul a fost efectuat de I.A., expert autorizat, aflat pe listele C.N.V.M. Așa fiind, Înalta Curte va respinge excepția nulității cererii de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs. Respinge recursul declarat de reclamanții P.D.V. și P.C.M. împotriva deciziei nr. 38 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.