ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4943/2010

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A.K.F.T. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.: - anularea Adresei nr. 1422 din 20 ianuarie 2006 emisă de C.N.V.M. și, în consecință, anularea Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2005, iar pe fond admiterea contestației formulate de către A.K.F.T. împotriva Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 și constatarea inexistenței în sarcina sa a obligației de a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA; - anularea Deciziei nr. 251 din 19 ianuarie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluționarea contestației formulate împotriva Ordonanței nr. 698 din 20 decembrie 2005 și, pe cale de consecință, anularea Ordonanței nr. 698 din 20 decembrie 2005; - anularea Deciziei nr. 957 din 19 aprilie 2006 emisă de C.N.V.M. și, în consecință, anularea Deciziilor C.N.V.M. nr. 531 din 20 februarie 2006, nr. 609 din 2 martie 2006 și nr. 706 din 21 martie 2006, precum și a Ordonanțelor C.N.V.M. nr. 96 din 7 februarie 2006 și nr. 169 din 2 martie 2006; - anularea Deciziei nr. 1179 din 22 mai 2006 emisă de C.N.V.M. și, în consecință, anularea Deciziilor C.N.V.M. nr. 824 din 4 aprilie 2006 și nr. 953 din 19 aprilie 2006, cu cheltuieli de judecată. Prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2007, conexată la prezentul dosar, reclamanta a solicitat, de asemenea: - anularea Deciziei nr. 1406 din 20 iunie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluționarea contestației sale și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 1041 din 3 mai 2006, a Deciziei nr. 1127 din 16 mai 2006 și a Ordonanței nr. 390 din 16 mai 2006; - anularea Deciziei nr. 1643 din 24 iulie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluționarea contestației formulate de A.K.F.T. și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 1271 din 1 iunie 2006 și a Deciziei nr. 1379 din 14 iunie 2006; - anularea Deciziei nr. 2241 din 24 august 2006 emisă de C.N.V.M. în soluționarea contestației sale și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 1597din 14 iulie 2006 și a Deciziei nr. 1675 din 25 iulie 2006; - anularea Deciziei nr. 3387/13 noiembrie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluționarea contestației formulate de A.K.F.T. și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, a Deciziei nr. 2199 din 21 august 2006 și a Ordonanței nr. 705 din 21 august 2006; - anularea Deciziei nr. 3488 din 29 noiembrie 2006 emisă de C.N.V.M. în soluționarea contestației formulate de A.K.F.T. și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 2346 din 5 septembrie 2006, a Deciziei nr. 2811 din 20 septembrie 2006, a Deciziei nr. 3085 din 3 octombrie 2006, a Deciziei nr. 3243 din 18 octombrie 2006 și a Deciziei nr. 3316 din 31 octombrie 2006. În motivarea acțiunilor sale conexe, reclamanta a învederat instanței că, prin Ordonanța nr. 255 din 20 iunie 2005, C.N.V.M. a reținut acțiunea concertată a societăților din Ungaria - A.K.F.T., E.R.T. și H.T.K. K.F.T., cu privire la acțiunile SC P.V. SA, dispunând în consecință obligarea celor trei societăți de naționalitate ungară la inițierea unei oferte de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA, precum și suspendarea drepturilor de vot excedentare pragului de 33% din deținerile cumulate aparținând acestor societăți. La data de 30 iunie 2005, reclamanta a înaintat către C.N.V.M. cererea de autorizare a ofertei publice de preluare obligatorii, cerere care a fost aprobată prin Decizia nr. 2705 din 30 septembrie 2005, oferta fiind autorizată a se derula în intervalul 6 - 26 octombrie 2005, la un preț de 1,81 RON/acțiune, preț stabilit, în conformitate cu prevederile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin luarea în considerare a celui mai mare preț plătit de A.K.F.T. în ultimele 12 luni, respectiv a prețului de 1,7 RON/acțiune aferent tranzacției din data de 15 noiembrie 2004. Împotriva acestei din urmă decizii, acționarul B.I.L. a formulat contestație, nemulțumirile sale vizând prețul la care a fost autorizată oferta, contestația fiind respinsă de C.N.V.M. prin Decizia nr. 2926 din 28 octombrie 2005, reținându-se în mod corect arată reclamanta aplicabilitatea art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, art. 57 alin. (3) și art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, în vigoare la acel moment (dispoziții care au fost preluate întocmai și prin actualul Regulament nr. 1/2006), apreciind că, atât timp cât unul dintre acționarii care au acționat concertat a efectuat tranzacții prin care a dobândit acțiuni ale Emitentului, în intervalul de 12 luni anterioare inițierii ofertei, prețul aferent acestora este singurul preț de referință în determinarea prețului ofertei [cel mai mare preț în sensul art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, art. 57 alin. (3) și art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004]. În mod intempestiv, susține reclamanta, C.N.V.M. a emis decizia nr. 2884 din 25 octombrie 2005 prin care a suspendat oferta publică de preluare obligatorie și, din oficiu, a dispus reevaluarea prețului acțiunilor SC P.V. SA de către un evaluator independent. Expertiza a fost realizată de către SC E.L.F.E. SRL, rezultând un preț maximal de 17,79 RON (4,9 Euro) per acțiune. În considerarea rezultatelor expertizei, la data de 29 noiembrie 2005, C.N.V.M. a emis trei decizii prin care a dispus: - Decizia nr. 3211: suspendarea de la tranzacționarea pe piața Rasdaq a acțiunilor SC P.V. SA începând cu data de 29 noiembrie 2005; - Decizia nr. 3212: obligarea A.K.F.T. la depunerea unui amendament la documentul de ofertă publică, cu privire la preț; - Decizia nr. 3219: suspendarea derulării ofertei publice de preluare obligatorii (aprobată de C.N.V.M. prin Decizia nr. 2705din 30 septembrie 2005) pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, cu începere din 07 decembrie 2005, în vederea depunerii amendamentului privind noul preț de ofertă. Reclamanta a invocat, printre altele, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, în raport de dispozițiile art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, act care a fost abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, act care însă, în partea care interesează, a preluat în totalitate dispozițiile art. 68 alin. (3) din regulamentul anterior, fiind păstrată chiar și numerotarea textelor; pe de altă parte textul invocat ca nelegal constituie temeiul de drept al intervenirii directe a C.N.V.M. asupra condițiilor inițial aprobate de ofertare, a reevaluării prețului din cadrul ofertei și emiterii deciziei de obligare a A.K.F.T. la depunerea unui amendament cu privire la preț, determinând în același timp adoptarea tuturor deciziilor ulterioare de suspendare a ofertei și de sancționare a reclamantei pentru nedepunerea amendamentului. În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta a învederat că analiza paralelă a art. 68 din Regulamentul nr. 13/2004 și art. 204 din Legea nr. 297/2004 evidențiază clar depășirea, completarea și chiar înlăturarea cadrului instituit prin Lege, prin normele regulamentare emise de C.N.V.M. , singura rațiune a adoptării regulamentelor fiind dezvoltarea și explicitarea legii și nicidecum substituirea sa. Cu privire la fondul cauzei, reclamanta a mai susținut inexistența obligației sale de a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie, având în vedere mai întâi faptul că, pentru a putea fi obligată la depunerea unui amendament la oferta publică de preluare obligatorie, este necesar a fi verificată legalitatea stabilirii obligației de a derula ofertă publică de preluare obligatorie, verificare pe care a considerat că instanța de judecată, pe cale incidentală, este în măsură a o realiza. Relativ la deciziile C.N.V.M. de suspendare periodică a ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA, pe motivul nedepunerii amendamentului la oferta publică de preluare aflată în derulare, reclamanta a invocat: - inexistența în sarcina A.K.F.T., precum și a celorlalte două societăți cu care s-a reținut că acționează concertat (H.T. K.H.T. și E.R.T.), a obligației legale de a derula ofertă publică de preluare obligatorie a acțiunilor P.V.; - inexistența în sarcina A.K.F.T. a obligației de a depune amendament la oferta inițiată; - inexistența unui fundament legal care să îndreptățească C.N.V.M. la aplicarea măsurii suspendării ofertei publice de preluare obligatorii. În privința sancționării sale graduale, reclamanta a criticat deciziile C.N.V.M. pe de o parte pentru nelegala sancționare pentru nerespectarea nu a legii sau a vreunei reglementări a C.N.V.M., ci a unei decizii individuale a acesteia din urmă, iar pe de altă parte pentru sancționarea de mai multe ori pentru aceeași faptă, adică nedepunerea amendamentului la prospectul de ofertă.

Hotărârile judecătorești pronunțate în primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 3370 din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, ca și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Recursul reclamantei a fost admis prin decizia nr. 3850 din 31 octombrie 2008, sentința fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În considerentele deciziei instanței de control judiciar s-a reținut că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cererile și susținerile reclamantei din dosarul nr. 16/2/2007, soluția Curții de apel vizând exclusiv cererile din dosarul nr. 6200/2/2006, deși pricinile fuseseră conexate.

Hotărârea Curții de apel, în al doilea ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 2620 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a disp. art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 și a respins ca nefondată acțiunea din dosarele conexate, formulată de reclamanta S.C. A.K.F.T. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 255 din 20 iunie 2005 s-a dispus obligarea A.K.F.T., E.R.T. și H.T.K.F.T., în calitate de persoane care acționează în mod concertat, de a lansa o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de acțiuni emise de SC P.V. SA București și având ca obiect toate deținerile acestora, în termen de 10 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, la art. 2 prevăzându-se că, până la derularea ofertei publice menționate la art. 1, drepturile aferente acțiunilor deținute de cele trei societăți menționate, care depășesc pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului SC P.V. SA București, sunt suspendate. Contestația formulată de S.C.P.V. S.A. București ("emitentul” cu privire la care s-a reținut că cele 3 persoane juridice care acționează în mod concertat erau obligate să promoveze oferta publică de preluare), împotriva susmenționatei ordonanțe a fost respinsă de C.N.V.M. prin Decizia nr. 2317 din 1 august 2005. Împotriva acestor acte nu a mai fost urmată calea contestării judiciare, în fața Curții de Apel București, astfel că - operând decăderea din acest drept - legalitatea lor nu mai poate fi analizată de instanță, nici măcar „pe cale incidentală", după cum pretinde reclamanta. Conformându-se obligației impuse, reclamanta a supus atenției Comisiei, Nota privind documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC P.V. SA București, iar în considerarea informațiilor cuprinse în aceasta, C.N.V.M. a emis Decizia nr. 2705 din 30 septembrie 2005, prin care s-a aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și s-a stabilit prețul de cumpărare la valoarea de 1,81 RON/acțiune. Prețul a fost stabilit în raport de tranzacția din data de 16 noiembrie 2004, prin care A.K.F.T. a achiziționat un număr de 33.861 acțiuni, prin intermediul S.S.I.F.U.C.A SA București, vânzătorul fiind C.N.B.R.T., la prețul de 1,7 RON/acțiune (17.000 ROL/acțiune). Printr-o contestație înregistrată la C.N.V.M. sub nr. 33947 din 5 octombrie 2005, împotriva Deciziei C.N.V.M. nr. 2705 din 30 septembrie 2005, B.I.L. a contestat prețul de cumpărare din oferta publică obligatorie în valoare de 1,81 lei /acțiune, apreciind că cel mai mare preț plătit de o persoană care acționează concertat cu ofertantul A.K.F.T. Ungaria în ultimele 12 luni a fost de 3,58 Euro/acțiune P.V. Subsecvent, C.N.V.M. a emis Decizia nr. 2884 din 25 octombrie 2005, hotărând suspendarea derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și intermediată de S.S.I.F. I. SA București, pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, dispunându-se totodată obligarea ofertantului de a depune la C.N.V.M. un raport de evaluare, întocmit în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M. prin care să se determine valoarea unei acțiuni emise de SC P.V. SA București, în vederea adoptării de către C.N.V.M. a unei decizii corespunzătoare în ceea ce privește necesitatea sau nu a amendării documentului de ofertă cu privire la prețul din ofertă. Conformându-se deciziei C.N.V.M. , reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii de evaluare cu societatea comercială de audit, consultanță și evaluare SC E.L.F. E. SRL, în vederea determinării prețului unei acțiuni SC P.V. SA București, raportul de evaluare întocmit de aceasta din urmă fiind transmis de S.S.S.I.F. I. SA către C.N.V.M. Din cuprinsul acestui raport a reieșit că „valoarea unei acțiuni a SC P.V. SA București stabilită ca preț mediu ponderat de tranzacționare, aferent ultimelor 12 luni anterioare datei de depunere la C.N.V.M. a documentației de ofertă este de 1,8121 lei; Valoarea unei acțiuni a SC P.V. SA București stabilită ca raport între valoarea activului net al societății, determinat pe baza situațiilor financiare încheiate la data de 30 iunie 2005, împărțit la numărul de acțiuni aflat în circulație este de 8,0097 lei; Valoarea acțiunilor rezultate în urma evaluării societății în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, prin aplicarea metodei bazate pe venit este de 17,7925 lei". Luând în considerare informațiile din cuprinsul acestui Raport de evaluare, prin Decizia C.N.V.M. nr. 3212 din 29 noiembrie 2005, A.K.F.T. Ungaria fost obligată ca în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii acestei decizii, dar nu mai târziu de 15 decembrie 2005, să depună un amendament la documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC P.V. SA București în ceea ce privește prețul de ofertă, ținând cont de datele din raportul de evaluare întocmit de SC E.L.F.E. SRL București și de prevederile art. 68 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004. Pentru neîndeplinirea acestei obligații, reclamanta a fost sancționată cu avertisment prin Ordonanța nr. 698 din 20 decembrie 2005, contestația reclamantei împotriva acestei ordonanțe de sancționare fiind respinsă de C.N.V.M. prin Decizia nr. 251 din 19 ianuarie 2006. Reținându-se că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația impusă privind depunerea unui amendament la documentul de ofertă publică obligatorie de preluare a SC P.V. SA București, în termenul prevăzut de actele individuale ale C.N.V.M., respectiv Decizia C.N.V.M. nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 și Ordonanța C.N.V.M. nr. 698 din 20 decembrie 2005, prin Ordonanța nr. 96 din 7 februarie 2006, C.N.V.M. a dispus sancționarea acestei societăți cu amendă în cuantum de 0,5% din capitalul social vărsat, prevăzându-se totodată că reclamanta are obligația ca în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acestei ordonanțe să ducă la îndeplinire dispozițiile Deciziei C.N.V.M. nr. 3212 din 29 noiembrie 2005, în caz contrar urmând a fi aplicate sancțiunile legale corespunzătoare. Întrucât nici până la data de 20 februarie 2006, A.K.F.T. Ungaria nu a depus amendamentul solicitat de C.N.V.M. prin Decizia nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 și Ordonanța nr. 96 din 7 februarie 2006, prin Decizia nr. 531 din 20 februarie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 23 februarie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare. Prin Ordonanța nr. 169 din 2 martie 2006, C.N.V.M. a dispus sancționarea acestei societăți cu amendă în cuantum de 1% din capitalul social vărsat, iar prin Decizia nr. 609 din 2 martie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 09 martie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare. Întrucât nici până la data de 21 martie 2006, A.K.F.T. Ungaria nu a depus amendamentul solicitat de C.N.V.M. prin Decizia nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 și Ordonanța nr. 96 din 7 februarie 2006, prin Decizia nr. 706 din 21 martie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 23 martie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare. Contestațiile reclamantei împotriva Ordonanței C.N.V.M. nr. 96 din 7 februarie 2006, Deciziei C.N.V.M. nr. 531 din 20 februarie 2006, Ordonanței C.N.V.M. nr. 169 din 2 martie 2006, Deciziei C.N.V.M. nr. 609 din 2 martie 2006 și, respectiv, Deciziei C.N.V.M. nr. 706 din 21 martie 2006 au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 957 din 19 aprilie 2006 a C.N.V.M. Întrucât nici până la data de 4 aprilie 2006, reclamanta nu a depus amendamentul solicitat, prin Decizia nr. 824 din 4 aprilie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 6 aprilie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, iar ulterior, prin Decizia nr. 953 din 19 aprilie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 6 aprilie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare. Prin Decizia nr. 1179 din 22 mai 2006, C.N.V.M. a respins ca nefondată plângerea prealabilă formulată de A.K.F.T. Ungaria împotriva acestor ultime două decizii emise de C.N.V.M., cu consecința menținerii acestora ca temeinice și legale. Prin Deciziile nr. 1041 din 3 mai 2006, respectiv nr. 1127 din 16 mai 2006, C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 08 mai 2006, respectiv 22 mai 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, iar prin Ordonanța nr.390din 16 mai 2006 reclamanta a fost sancționată cu amendă de 1,5% din capitalul social vărsat, pentru neîndeplinirea obligației privind depunerea amendamentului. Contestațiile reclamantei împotriva actelor C.N.V.M. menționate au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 1406din 20 iunie 2006 (f. 18 dosar conexat) a C.N.V.M. Prin Deciziile nr. 1271 din 1 iunie 2006 (f. 31 dosar conexat), respectiv nr. 1379/14.06.2006 (f. 32 dosar conexat) C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 5 iunie 2006, respectiv 19 iunie 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA. Contestațiile reclamantei împotriva acestor din urmă acte ale C.N.V.M. au fost respinse, de asemenea, ca nefondate prin Decizia nr. 1643 din 24 iulie 2006 (f. 28 dosar conexat) a C.N.V.M. Prin Deciziile nr. 1597 din 14 iulie 2006 (f. 37 dosar conexat), respectiv nr. 1675 din 25 iulie 2006 (f. 38 dosar conexat), C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 17iulie 2006, respectiv 31 iulie 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA. Contestațiile reclamantei au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 2241 din 24 august 2006 (f. 34 dosar conexat) a C.N.V.M. Prin Deciziile nr. 2131din 14 august 2006 (f. 46 dosar conexat), respectiv nr. 2199 din 21 august 2006 (f. 47 dosar conexat) C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 14 august 2006, respectiv 28 august 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, iar prin Ordonanța nr. 705 din 21 august 2006 (f. 48 dosar conexat) reclamanta a fost sancționată cu amendă de 2% din capitalul social vărsat, pentru neîndeplinirea obligației privind depunerea amendamentului. Contestațiile formulate de reclamantă împotriva actelor C.N.V.M. menționate au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 3387 din 13 noiembrie 2006 (f. 40 dosar conexat) a C.N.V.M. În fine, prin Deciziile nr. 2346 din 5 septembrie 2006 (f. 56 dosar conexat), nr. 2811din 20 septembrie 2006 (f. 56 dosar conexat), nr. 3085 din 3 octombrie 2006 (f. 56 dosar conexat), nr. 3243 din 18 octombrie 2006 (f. 57 dosar conexat), respectiv nr. 3316 din 31 octombrie 2006 (f. 57 dosar conexat) C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 11 septembrie 2006, de 25 septembrie 2006, de 09 octombrie 2006, de 23 octombrie 2006, respectiv 06 noiembrie 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA. Și de această dată contestațiile împotriva acestora au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 3488 din 29 noiembrie 2006 (f. 51 dosar conexat) a C.N.V.M. Prima instanță a reținut că examinarea legalității obligației impusă reclamantei, de a depune amendament la prospectul de ofertă, în privința prețului de ofertă, presupune mai întâi analiza excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare în raport de dispozițiile art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare. „Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care ofertantul sau persoanele cu care acesta acționează în mod concertat nu au achiziționat acțiuni ale societății subiect al ofertei publice de preluare obligatorii în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la C.N.V.M. a documentației de ofertă sau dacă C.N.V.M., din oficiu sau ca urmare a unei sesizări în acest sens, apreciază că operațiunile precizate la art. 57 alin. (3), prin care s-au achiziționat acțiuni, sunt de natură să influențeze corectitudinea modului de stabilire a prețului" a lineatul (1) având următoarea formulare „Prețul în oferta publică de preluare obligatorie este cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la C.N.V.M. a documentației de ofertă". Textul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital care reglementează prețul de ofertă în cadrul ofertei publice obligatorii de preluare de acțiuni, în raport de care și reclamanta își fundamentează excepția de nelegalitate, este art. 204, text potrivit căruia: „(1) Prețul oferit va fi cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei. (2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, prețul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările C.N.V.M., cu luarea în considerare cel puțin a următoarelor criterii: a) prețul mediu ponderat de tranzacționare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei; b) valoarea activului net al societății, conform ultimei situații financiare auditate; c) valoarea acțiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaționale de evaluare". Alineatul (1) al textului instituie regula cu privire la formarea prețului de ofertă, iar alin. (2) situația derogatorie; prin urmare, reține judecătorul de la Curtea de apel această din urmă exceptare de la regulă trebuie analizată din perspectiva corectei sau incorectei circumstanțieri efectuată de C.N.V.M. prin Regulamentul nr. 13/2004. Reclamanta a susținut că excepția ar fi incidentă doar în situația în care nu ar exista, în ultimele 12 luni anterioare ofertei, tranzacții cu acțiunile emitentului, încheiate de ofertant sau persoanele cu care acestea acționează concertat. Instanța de fond nu a reținut o atare interpretare în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 203 alin. (1) teza finală din lege, obligativitatea lansării ofertei publice având stipulat de lege un termen maxim de 2 luni de la momentul atingerii deținerii de mai mult de 33% din drepturile de vot asupra societății comerciale, respectarea acestui termen (deci conduita legală, în raport de care se face și interpretarea legii) impune în mod automat existența premisei cuprinse în art. 204 alin. (1). Pe de altă parte, un preț corect/echitabil este cel care conferă până la urmă eficiență obligației legale de realizare a ofertei publice obligatorii de preluare de acțiuni. De asemenea, s-a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că, deși textul art. 204 al legii nu face vorbire expressis verbis despre un „preț echitabil", art. 206 și art. 207 ale legii, vizând procedura de squeeze-out și sell-out, (texte neaplicabile în speță), prezumă ca preț echitabil prețul oferit în cadrul unei oferte publice de preluare obligatorii, astfel că raportarea la caracterul echitabil al prețului oferit este corectă. În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că pârâta C.N.V.M. prin art.68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004 nu adaugă la lege, sintagma „nu poate fi aplicată" trebuind interpretată din perspectiva tuturor persoanelor afectate, iar nu doar a ofertantului, astfel că - în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate. Prin urmare, instanța de fond a analizat, din perspectiva legalității deciziei de depunere a amendamentului la documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC P.V. SA București în ceea ce privește prețul de ofertă aspectele legate de: - posibilitatea C.N.V.M. de a dispune obligarea reclamantei la a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA, - posibilitatea C.N.V.M. de a solicita amendarea regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei, - realitatea prețului unei acțiuni SC P.V. SA, stabilit potrivit raportului de evaluare realizat de către SC E.L.F.E. SRL. S-a reținut că atât timp cât derularea ofertei publice de preluare a acțiunilor este obligatorie în situația dată, iar C.N.V.M. a considerat că se impune aplicarea art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004, singura modalitate în care pârâta putea obliga reclamanta la intrarea în legalitate este cea la care a recurs, aplicându-se prin analogie art. 179 alin. (1) din lege. Aceleași argumente susțin, în opinia instanței și posibilitatea C.N.V.M. de a solicita amendarea regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei. În ceea ce privește contestarea de către reclamantă a realității prețului unei acțiuni SC P.V. SA, stabilit potrivit raportului de evaluare realizat de către SC E.L.F.E. SRL, instanța de fond a observat că această contestare nu este fundamentată pe absolut nici o motivare, rezumându-se la o simplă afirmație și comparație cu o altă societate comercială, SC V.P. SA ale cărei acțiuni au fost evaluate de același expert la prețul de 1,70 lei RON per acțiune. Reclamanta nu a adus nici un fel de critici concrete, legate de nerespectarea de către societatea evaluatoare a criteriilor prevăzute de lege și Regulamentul C.N.V.M., astfel că a înlăturat ca neîntemeiat și acest motiv de nelegalitate. Î ntrucât criticile reclamantei referitoare la deciziile de suspendare succesivă a derulării ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA, atât din cererea inițială, cât și din cea conexă, pe motivul nedepunerii amendamentului la oferta publică de preluare aflată în derulare sunt identice cu cele privind decizia de obligare la depunerea amendamentului, anume inexistența în sarcina sa, precum și a celorlalte două societăți cu care s-a reținut că acționează concertat (H.T.K. K.F.T. și E.R.T.), a obligației legale de a derula ofertă publică de preluare obligatorie a acțiunilor P.V. și inexistența în sarcina A.K.F.T. a obligației de a depune amendament la oferta inițiată, argumentele expuse susțin în egală măsură soluția respingerii și a acestor critici. Instanța de fond a mai constatat că singura critică a deciziilor de suspendare periodică, ce le vizează exclusiv pe acestea, se referă la legalitatea demersului C.N.V.M. de a dispune măsura suspendării pe motivul nedepunerii unui amendament la oferta publică de preluare obligatorie aflată în derulare, pornind de la temeiul legal invocat al acestora, anume art. 2, art. 7 și art. 9 alin. (1) din Statutul C.N.V.M., precum și art. 180 lit. d) și art. 181 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. Or, ipoteza prevăzută în acest text de lege este incidentă în cauză, indiciile temeinice privind încălcarea prevederilor legii și a reglementărilor emise de C.N.V.M. fiind probate de însăși emiterea deciziei prin care s-a dispus în sarcina ofertantului obligația amendării prețului din oferta publică de preluare. În ceea ce privește nelegalitatea sancționării graduale a reclamantei pentru neîndeplinirea obligației de a depune amendament la prospectul de ofertă, au fost invocate următoarele considerente: 1. Nu există contravenție întrucât fapta contravențională imputată nu există atâta timp cât nu poate fi reținută în sarcina reclamantei obligația de a depune amendament la oferta publică inițiată; 2. Consecința inexistenței obligației sale și a nici unuia dintre ceilalți acționari din Ungaria care acționează în mod concertat, de a iniția o ofertă publică de preluare obligatorie, precum și inadmisibilitatea constrângerii la a depune un amendament, lipsește de fundament aplicarea sancțiunilor dispuse împotriva A.K.F.T.; 3. Nelegalitatea sancționării sale în mod cumulativ și succesiv, cu sancțiunile: avertisment, amendă de 0,5 % și respectiv 1% din capitalul social vărsat, întrucât fapta imputabilă constă în nerespectarea unei obligații - depunerea amendamentului - stabilite printr-un act individual emis de C.N.V.M., respectiv Decizia nr. 3212 din 29 noiembrie 2005, iar nu a unui act normativ emis de C.N.V.M., respectiv aplicarea mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă. Dacă în privința primelor două motive de nelegalitate instanța a apreciat că nu se impun precizări suplimentare față de cele reținute anterior, au fost analizat celelalte două motive de nelegalitate, subsumate punctului 3 sus arătat. Potrivit dispozițiilor art. 272 lit. a) din Legea nr. 297/2004, constituie contravenție „încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M. în aplicarea prezentei legi". Or, tocmai nerespectarea dispozițiilor art. 68 alin. (3) și (4) din Regulamentul nr. 13/2004 constituie temeiul sancționării reclamantei; împrejurarea că impunerea respectării acestor obligații s-a făcut printr-o decizie individuală, prin care s-a pus în vedere formularea amendamentului solicitat tocmai în vedere conformării cu reglementările legii și ale C.N.V.M., nu schimbă temeiul sancționării reclamantei, care vizează tocmai nerespectarea dispozițiilor susmenționate, impuse mai întâi prin decizie individuală. Î n ceea ce privește susținerea reclamantei că a fost sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă, Curtea de apel a reținut ca juste apărările pârâtei sub acest aspect, în sensul că în cauză este relevant specificul de faptă continuă al contravenției săvârșite de reclamantă. Astfel, pentru sancționarea contravențională este suficientă consumarea ilicitului contravențional, în speță expirarea termenului impus pentru depunerea amendamentului. Prin urmare, în speță, constatarea faptei s-a realizat la momentul expirării termenului impus pentru efectuarea amendamentului, sancțiunea fiind aplicată în termenul legal potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001. Aplicarea sancțiunii a întrerupt caracterul unitar al ilicitului contravențional, astfel că pentru neexecutarea în continuare a obligației impuse, în perioada ulterioară primei sancționări, au fost din nou întrunite elementele constitutive ale ilicitului contravențional reținut în sarcina reclamantei, putând fi aplicată o nouă sancțiune, pentru noua faptă, avându-se în vedere, la individualizarea acesteia, noul interval de neexecutare precum și circumstanțele personale ale reclamantei. 3. Recursul declarat de S.C. A.K.F.T. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta S.C. A.K.F.T. a declarat recurs, combătând, prin memorii distincte, atât soluția pronunțată în privința excepției de nelegalitate, cât și cea referitoare la fondul cauzei. Sintetizând criticile formulate, Înalta Curte reține că soluția Curții de apel este considerată nelegală pentru motivele expuse în continuare. 3.1. Hotărârea asupra excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de modificare, astfel cum a fost conceput de autorul său, se susține că textul atacat contravine prevederilor art. 204 din Legea nr. 297/2004. Recurenta combate analogia pe care prima instanță a făcut-o cu procedura squeeze-out/sell-out, arătând că noțiunea de „preț echitabil” nu este utilizată în redactarea textului legal invocat. De asemenea, mai invocă și faptul că nu se justifică achiziționarea acțiunilor în cadrul ofertei la o valoare care nu au legătură cu prețul de piață, în condițiile în care există preț de piață iar oferta reprezintă o operațiune specifică pieței de capital. 3.2. Împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite, instanța omițând să analizeze dosarul conex nr. 16/2/2007. La acest punct, recurenta solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, invocând dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., arătând că prin cererea conexă invocase motive suplimentare de nulitate a actelor emise de C.N.V.M., ce nu au fost analizate de prima instanță. În concret, recurenta arată că nu s-au examinat motivele acțiunii referitoare la lipsa de obiect a deciziilor emise de C.N.V.M. ulterior Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, în condițiile în care afirmă că perioada de ofertare se încheiase în lipsa unei decizii care să prelungească în mod valabil acest interval, precum și cele referitoare la lipsa de efect a acestora, pentru că niciuna nu i-a fost comunicată. 3.3. Pe fondul cauzei, soluția pronunțată este greșită, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 204 din Legea nr. 297/2004 și art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004. Recurenta și-a structurat criticile formulate în cuprinsul acestui motiv în cinci subdiviziuni, reluând integral motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată și punctând considerentele sentinței cu care este în dezacord. Punctual, recurenta susține că: a) nu avea obligația derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, fiindu-i aplicabile prevederile art. 203 alin. (4) din Legea nr. 297/2004; b) nu avea obligația depunerii amendamentului la derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, întrucât C.N.V.M. nu are un temei legal pentru măsura dispusă, art. 179 din Legea nr. 297/2004 neputând fi aplicat prin analogie; c) deciziile de suspendare succesivă a ofertei publice de preluare obligatorie nu au un temei legal, în condițiile în care prin respingerea contestației B.H., C.N.V.M. , practic, a confirmat legalitatea prețului stabili în ofertă; d) termenul de derulare a ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA s-a împlinit („a curs integral”) fiindcă deciziile succesive privind suspendarea ofertei publice de preluare nu au fost comunicate titularului ofertei iar blocarea ofertei de către intermediar este abuzivă; e) ordonanțele de sancționare graduală sunt nelegale întrucât, pe de o parte nu există nici un text legal care să atribuie caracter contravențional faptei de nedepunere a amendamentului de ofertă și, pe de altă parte, se încalcă regula unicității sancțiunii aplicate unei persoane pentru aceeași faptă.

Apărările formulate de C.N.V.M. Prin întâmpinare, intimata C.N.V.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că atât în privința excepției de nelegalitate, cât și a fondului cauzei, soluția adoptată de prima instanță este legală. În esență, intimata a arătat că susținerea recurentei în sensul că prin art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004 se adaugă la lege, nu are suport câtă vreme prevederea contestată are drept scop tocmai punerea în aplicare a prevederilor art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, în conformitate cu principiile de echitate în stabilirea prețului în cadrul ofertei publice obligatorii, principii cuprinse atât în legislația europeană, cât și în Legea nr. 297/2004. Referitor la cererea conexă, intimata arată că instanța de fond a analizat-o în mod detaliat, în 30 de puncte, răspunzând corespunzător la toate motivele de nelegalitate. În fine, pe fondul cauzei, intimata a susținut că nu mai poate fi repusă în discuție obligația recurentei de a iniția ofertă publică de preluare a SC P.V. SA, câtă vreme Ordonanța C.N.V.M. nr. 255 din 20 iunie 2005 a rămas definitivă, neurmându-se calea contestării judiciare. Cât privește obligația recurentei de a depune amendament la prospectul de ofertă, respectiv competența C.N.V.M. de a solicita amendarea regulilor de ofertare în procesul derulării ofertei, intimata a indicat dispozițiile art. 179 din Legea nr. 297/2004, corect aplicat de judecătorul fondului. În consecință, recurenta a conchis în sensul că măsurile ulterioare: suspendarea succesivă a ofertei publice pe motivul nedepunerii amendamentului și, corelativ, sancționarea graduală a recurentei, sunt legale.

Procedura în fața Înaltei Curți Pe parcursul soluționării recursului, la data de 22 septembrie 2010, recurenta a depus la dosar un înscris intitulat „Precizări” prin care invocă inaplicabilitatea prevederilor art. 203-204 din Legea nr. 297/2004 și a art. 68 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, susținând că piața Rasdaq nu este o piață reglementată în sensul textelor de lege menționate. În susținerea tezei sale, recurenta a invocat sentința civilă nr. 753 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Arad. Răspunzând la „Precizări” prin Notele scrise prezentate la termenul de judecată din 22 octombrie 2010, intimata C.N.V.M. a subliniat că legalitatea actelor administrative atacate de recurentă trebuie examinată prin prisma cadrului normativ în vigoare la data emiterii lor. În plus, după prezentarea statutului pieței Rasdaq, intimata a relevat concluzia că Rasdaq intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 297/2004 și a reglementărilor C.N.V.M., sens în care s-au pronunțat irevocabil instanțele comerciale. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală și se impune a fi menținută pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă SC A.K.F.T. a învestit instanța de contencios administrativ cu două cereri de chemare în judecată, conexate în primul ciclu procesual, la data de 14 martie 2007, cereri având ca obiect anularea actelor administrative emise de C.N.V.M. în considerarea ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA. Toate actele administrative contestate au fost prezentate la pct. I.1 al deciziei de față. 1.1. Referitor la soluția pronunțată în privința excepției de nelegalitate Recurenta-reclamantă consideră că dispozițiile art. 63 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare contravin prevederilor art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, anterior citate la pct. I.3, prin aceea că adaugă la lege, extinzând sintagma „dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată” la situații în care, precum cea în speță, există preț de piață. Cu alte cuvinte, în susținerea excepției de nelegalitate, recurenta a dezvoltat ideea potrivit căreia, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, s-a stabilit printr-un regulament extinderea situațiilor în care prețul acțiunilor se stabilește de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., contrar dispoziției de principiu conținută de art. 204 alin. (1) din lege. Această teză este lipsită de suport, câtă vreme interpretarea recurentei conduce, practic, la inaplicabilitatea prevederii cuprinse în alin. (2) al art. 204, pentru că întotdeauna oferta publică de preluare trebuie realizată în termen de maximum două luni de la atingerea unei dețineri de peste 33% din drepturile de vot asupra societății comerciale [conform art. 203 alin. (1) teza finală din lege]. Or, conform regulii de interpretare conținută în art. 978 C. civ., legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte. În fine, pentru înțelegerea cu acuratețe a voinței legiuitorului, nu poate fi ignorată împrejurarea că prevederile art. 203 alin. (1) și art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital se regăsesc în Titlul V- Operațiuni de piață și au fost introduse în legislația națională în vederea implementării art. 5 din Directiva nr. 2004/25/EC privind ofertele de preluare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 142 din 30 aprilie 2004, care promovează principiul potrivit căruia oferta publică obligatorie de preluare trebuie să se realizeze la un preț echitabil. Ca urmare, contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte reține că intimata C.N.V.M. a circumstanțiat în cuprinsul art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004, în acord cu legea și în limitele prerogativelor conferite de art. 290 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, situațiile în care regula instituită de alin. (1) al art. 204 din același act normativ nu poate fi aplicată, asigurându-se astfel funcționarea corectă și transparentă a piețelor reglementate dar și protecția operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și chiar frauduloase. În acest context este relevant faptul că prețul per acțiune stabilit conform art. 204 alin. (1) din lege era de 1,81 lei (RON) iar prețul rezultat în urma reevaluării de către evaluatorul independent conform art. 204 alin. (2) din lege era mult mai mare, respectiv de 17.79 lei (RON). 1.2. Referitor la motivul de casare pentru omisiunea soluționării dosarului conex nr. 16/2/2007. Motivul este nefondat, din considerentele sentinței amplu prezentate la pct. I.3 din decizie rezultând că acțiunea care face obiectul dosarului indicat a fost examinată, iar examinarea a fost reală, efectivă. Pentru ca motivarea sentinței să fie coerentă, instanța și-a structurat argumentele urmărind, în general, succesiunea motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă. Motivul referitor la „lipsa de efect” a deciziilor emise de C.N.V.M. ulterior Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006 a fost examinat în mod implicit de Curtea de apel, atunci când a reținut că deciziile de suspendare periodică a derulării ofertei sunt legale, fiind emise în acord cu art. 180 lit. d) din Legea nr. 297/2004, în condițiile în care distincția pe care o face reclamanta cu privire la momentul în care au intervenit aspectele de nelegalitate invocate nu prezintă relevanță în raport de conținutul normei invocate. În accepțiunea recurentei, faptul că deciziile emise de C.N.V.M. cu privire la suspendarea derulării ofertei nu i-au fost comunicate în mod direct de aceasta ar conduce la concluzia că sunt lipsite de efecte juridice. Acest punct de vedere nu poate fi primit, întrucât deciziile C.N.V.M. ca, de altfel, orice act administrativ sunt executorii prin ele însele, comunicarea având rolul de a le face opozabile destinatarilor. Având în vedere subiectele care aveau obligația de a aduce la îndeplinire actele de suspendare, intermediarul ofertei : S.S.I.F.C.R.I.I. SA și Bursa de Valori București, acestora li s-au comunicat actele administrative în discuție. Cum recurenta încheiase un contract de intermediere cu S.S.S.I.F. I. SA, în scopul derulării ofertei publice de preluare, este evident că acesta avea, la rândul său, obligația de a-i aduce la cunoștință măsurile dispuse de C.N.V.M. De altfel, dată fiind celeritatea care caracterizează operațiunile pe piața de capital, în aceeași manieră, adică intermediarului, îi fusese comunicată și decizia de autorizare a ofertei în forma sa inițială, favorabilă recurentei, fără ca aceasta să mai invoce necomunicarea. În orice caz, recurenta a formulat în termen atât procedura prealabilă, cât și acțiunea judiciară, așa încât nu poate justifica vreo vătămare prin faptul că intimata C.N.V.M. nu i-a comunicat nemijlocit deciziile atacate. Cât privește motivul de nelegalitate referitor la „lipsa de obiect”, acesta a fost invocat în cererea conexă numai în subsidiar și pornește de la premisa greșită că la momentul emiterii Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, cât și a deciziilor ulterioare de suspendare succesivă a ofertei, oferta fusese închisă. În realitate, suspendarea ofertei publice de preluare obligatorie se dispusese pentru prima dată prin Decizia nr. 2884 din 25 octombrie 2005, adică la interval de o zi înainte de data închiderii ofertei, situația de fapt fiind corect reținută de judecătorul fondului. Rezumând, Înalta Curte reține că sentința atacată corespunde exigențelor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind arătate „ motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. De asemenea, este respectat dreptul la un proces echitabil din perspectiva art. 6 par. 1 din CEDO, text care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, „dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument” (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torija contra Spaniei). Nu în ultimul rând, Înalta Curte mai constată că solicitarea recurentei de casare a sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță nu poate fi primită în raport de dispozițiile imperative ale art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, față de împrejurarea că în cauza de față a mai existat o astfel de soluție, prezentată la pct. I.2 din decizie. 1.3. Referitor la motivul de modificare ce vizează fondul cauzei În cuprinsul acestui motiv de recurs, recurenta a formulat cinci critici punctuale, care vor fi examinate în ordinea prezentată la pct. I 3.3. din prezenta decizie. a) Referitor la obligația derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA Dispozițiile invocate de recurentă în susținerea raționamentului său au următorul cuprins: Art. 203 din Legea nr. 297/2004 : „alin. (3) – Prevederile alin. (1) (care instituie obligația derulării ofertei publice de preluare obligatorii odată cu depășirea pragului de 33% din drepturile de vot) nu se aplică persoanelor care, anterior în vigoare a prezentei legi, au dobândit poziția de deținător a peste 33% din drepturile de vot, cu respectarea prevederilor legale incidente la momentul dobândirii. (4) Persoanele prevăzute la alin. (3) vor derula o ofertă publică obligatorie, în conformitate cu prevederile alin. (1), numai dacă, ulterior intrării în vigoare a prezentei legi, își majorează deținerile, astfel încât să atingă sau să depășească pragul de 50% din drepturile de vot ale respectivului emitent”. Potrivit recurentei, textul legal citat îi este pe deplin aplicabil și, deci, nu are obligația de a derula oferta publică în discuție, câtă vreme la data intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004 deținea, împreună cu societățile cu care s-a reținut că acționează concertat: H.T.K. și E.R.T., o cotă de 35,9% din drepturile de vot asupra emitentului SC P.V. SA, dar cei trei acționari nu au depășit niciodată 50%. Acest punct de vedere nu poate fi primit, el fiind în mod justificat înlăturat de prima instanță. Într-adevăr, deși contestă însăși obligația de a iniția ofertă publică de preluare a SC P.V. SA, recurenta nu a formulat acțiune judiciară împotriva actului administrativ prin care s-a stabilit că are această obligație. Din probele administrate, rezultă că Ordonanța C.N.V.M. nr. 255 din 20 iunie 2005 prin care s-a dispus obligarea recurentei, a E.R.T. și H.T.K.F.T., în calitate de persoane care acționează în mod concertat, de a lansa o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de acțiuni emise de SC P.V. SA București, a fost contestată în procedura administrativă iar prin Decizia C.N.V.M. nr. 2317 din 1 august 2005 contestația a fost respinsă. Aceste acte administrative emise de C.N.V.M. nu au mai fost atacate la instanța competentă, așa încât ele nu mai pot fi repuse în discuție, sub aspectul legalității lor, în cadrul procedurii de față. Pe de altă parte, după cum bine punctează intimata în întâmpinare, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, recurenta a contestat sistematic că ar acționa concertat cu cele două societăți înregistrate în Ungaria, deci că ar deține împreună peste 33% din acțiunile SC P.V. SA, C.N.V.M. demonstrând acest fapt în urma unei anchete administrative ce s-a concretizat prin emiterea Ordonanței nr. 255 din 20 iunie 2005, prezentată în paragraful anterior. Așa fiind, recurenta nu se poate apăra invocându-și propria turpitudine,