ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4943/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4943/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A.K.F.T. a

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.:

-

anularea Adresei nr. 1422 din 20 ianuarie 2006 emisă

de C.N.V.M. și, în consecință, anularea Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2005,

iar pe fond admiterea contestației formulate de către A.K.F.T. împotriva

Deciziei nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 și constatarea inexistenței în sarcina sa

a obligației de a depune amendament la oferta publică de preluare obligatorie a

acțiunilor SC P.V. SA;

-

anularea Deciziei nr. 251 din 19 ianuarie 2006 emisă

de C.N.V.M. în soluționarea contestației formulate împotriva Ordonanței nr. 698

din 20 decembrie 2005 și, pe cale de consecință, anularea Ordonanței nr. 698

din 20 decembrie 2005;

-

anularea Deciziei nr. 957 din 19 aprilie 2006 emisă

de C.N.V.M. și, în consecință, anularea Deciziilor C.N.V.M. nr. 531 din 20

februarie 2006, nr. 609 din 2 martie 2006 și nr. 706 din 21 martie 2006, precum

și a Ordonanțelor C.N.V.M. nr. 96 din 7 februarie 2006 și nr. 169 din 2 martie 2006;

-

anularea Deciziei nr. 1179 din 22 mai 2006 emisă de C.N.V.M.

și, în consecință, anularea Deciziilor C.N.V.M. nr. 824 din 4 aprilie 2006 și

nr. 953 din 19 aprilie 2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de

3 ianuarie 2007, conexată la prezentul dosar, reclamanta a solicitat, de

asemenea:

-

anularea Deciziei nr. 1406 din 20 iunie 2006 emisă de

C.N.V.M. în soluționarea contestației sale și, pe cale de consecință, anularea

Deciziei nr. 1041 din 3 mai 2006, a Deciziei nr. 1127 din 16 mai 2006 și a

Ordonanței nr. 390 din 16 mai 2006;

-

anularea Deciziei nr. 1643 din 24 iulie 2006 emisă de

C.N.V.M. în soluționarea contestației formulate de A.K.F.T. și, pe cale de

consecință, anularea Deciziei nr. 1271 din 1 iunie 2006 și a Deciziei nr. 1379 din

14 iunie 2006;

-

anularea Deciziei nr. 2241 din 24 august 2006 emisă

de C.N.V.M. în soluționarea contestației sale și, pe cale de consecință,

anularea Deciziei nr. 1597din 14 iulie 2006 și a Deciziei nr. 1675 din 25 iulie

2006;

-

anularea Deciziei nr. 3387/13 noiembrie 2006 emisă de

C.N.V.M. în soluționarea contestației formulate de A.K.F.T. și, pe cale de

consecință, anularea Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, a Deciziei nr. 2199 din 21 august 2006 și a Ordonanței nr. 705 din 21 august 2006;

-

anularea Deciziei nr. 3488 din 29 noiembrie 2006

emisă de C.N.V.M. în soluționarea contestației formulate de A.K.F.T. și, pe

cale de consecință, anularea Deciziei nr. 2346 din 5 septembrie 2006, a Deciziei nr. 2811 din 20 septembrie 2006, a Deciziei nr. 3085 din 3 octombrie 2006, a Deciziei nr. 3243 din 18 octombrie 2006 și a Deciziei nr. 3316 din 31 octombrie 2006.

În motivarea acțiunilor sale conexe,

reclamanta a învederat instanței că, prin Ordonanța nr. 255 din 20 iunie 2005, C.N.V.M.

a reținut acțiunea concertată a societăților din Ungaria - A.K.F.T., E.R.T. și H.T.K.

K.F.T., cu privire la acțiunile SC P.V. SA, dispunând în consecință obligarea

celor trei societăți de naționalitate ungară la inițierea unei oferte de

preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA, precum și suspendarea drepturilor

de vot excedentare pragului de 33% din deținerile cumulate aparținând acestor

societăți.

La data de 30 iunie 2005, reclamanta

a înaintat către C.N.V.M. cererea de autorizare a ofertei publice de preluare

obligatorii, cerere care a fost aprobată prin Decizia nr. 2705 din 30

septembrie 2005, oferta fiind autorizată a se derula în intervalul 6 - 26

octombrie 2005, la un preț de 1,81 RON/acțiune, preț stabilit, în conformitate

cu prevederile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin luarea în

considerare a celui mai mare preț plătit de A.K.F.T. în ultimele 12 luni,

respectiv a prețului de 1,7 RON/acțiune aferent tranzacției din data de 15

noiembrie 2004.

Împotriva acestei din urmă decizii,

acționarul B.I.L. a formulat contestație, nemulțumirile sale vizând prețul la

care a fost autorizată oferta, contestația fiind respinsă de C.N.V.M. prin

Decizia nr. 2926 din 28 octombrie 2005, reținându-se în mod corect arată

reclamanta aplicabilitatea art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind

piața de capital, art. 57 alin. (3) și art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 13/2004, în vigoare la acel moment (dispoziții care au fost preluate

întocmai și prin actualul Regulament nr. 1/2006), apreciind că, atât timp cât

unul dintre acționarii care au acționat concertat a efectuat tranzacții prin

care a dobândit acțiuni ale Emitentului, în intervalul de 12 luni anterioare

inițierii ofertei, prețul aferent acestora este singurul preț de referință în

determinarea prețului ofertei [cel mai mare preț în sensul art. 204 alin. (1)

din Legea nr. 297/2004, art. 57 alin. (3) și art. 68 alin. (1) din Regulamentul

C.N.V.M. nr. 13/2004].

În mod intempestiv, susține

reclamanta, C.N.V.M. a emis decizia nr. 2884 din 25 octombrie  2005 prin care a

suspendat oferta publică de preluare obligatorie și, din oficiu, a dispus

reevaluarea prețului acțiunilor SC P.V. SA de către un evaluator independent.

Expertiza a fost realizată de către SC E.L.F.E. SRL, rezultând un preț maximal

de 17,79 RON (4,9 Euro) per acțiune.

În considerarea rezultatelor

expertizei, la data de 29 noiembrie 2005, C.N.V.M. a emis trei decizii prin

care a dispus:

-

Decizia nr. 3211: suspendarea de la tranzacționarea

pe piața Rasdaq a acțiunilor SC P.V. SA începând cu data de 29 noiembrie 2005;

-

Decizia nr. 3212: obligarea A.K.F.T. la depunerea

unui amendament la documentul de ofertă publică, cu privire la preț;

-

Decizia nr. 3219: suspendarea derulării ofertei

publice de preluare obligatorii (aprobată de C.N.V.M. prin Decizia nr. 2705din

30 septembrie 2005) pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, cu începere din 07

decembrie 2005, în vederea depunerii amendamentului privind noul preț de

ofertă.

Reclamanta a invocat, printre

altele, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (3) din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare,

în raport de dispozițiile art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piața de

capital, act care a fost abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind

emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, act care însă, în partea care

interesează, a preluat în totalitate dispozițiile art. 68 alin. (3) din

regulamentul anterior, fiind păstrată chiar și numerotarea textelor; pe de altă

parte textul invocat ca nelegal constituie temeiul de drept al intervenirii

directe a C.N.V.M. asupra condițiilor inițial aprobate de ofertare, a

reevaluării prețului din cadrul ofertei și emiterii deciziei de obligare a A.K.F.T.

la depunerea unui amendament cu privire la preț, determinând în același timp

adoptarea tuturor deciziilor ulterioare de suspendare a ofertei și de

sancționare a reclamantei pentru nedepunerea amendamentului.

În motivarea excepției de

nelegalitate, reclamanta a învederat că analiza paralelă a art. 68 din

Regulamentul nr. 13/2004 și art. 204 din Legea nr. 297/2004 evidențiază clar

depășirea, completarea și chiar înlăturarea cadrului instituit prin Lege, prin

normele regulamentare emise de C.N.V.M. , singura rațiune a adoptării

regulamentelor fiind dezvoltarea și explicitarea legii și nicidecum

substituirea sa.

Cu privire la fondul cauzei,

reclamanta a mai susținut inexistența obligației sale de a depune amendament la

oferta publică de preluare obligatorie, având în vedere mai întâi faptul că,

pentru a putea fi obligată la depunerea unui amendament la oferta publică de

preluare obligatorie, este necesar a fi verificată legalitatea stabilirii

obligației de a derula ofertă publică de preluare obligatorie, verificare pe

care a considerat că instanța de judecată, pe cale incidentală, este în măsură

a o realiza.

Relativ la deciziile C.N.V.M. de

suspendare periodică a ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC

P.V. SA, pe motivul nedepunerii amendamentului la oferta publică de preluare

aflată în derulare, reclamanta a invocat:

- inexistența în sarcina A.K.F.T., precum

și a celorlalte două societăți cu care s-a reținut că acționează concertat (H.T.

K.H.T. și E.R.T.), a obligației legale de a derula ofertă publică de preluare

obligatorie a acțiunilor P.V.;

- inexistența în sarcina A.K.F.T. a

obligației de a depune amendament la oferta inițiată;

- inexistența unui fundament legal

care să îndreptățească C.N.V.M. la aplicarea măsurii suspendării ofertei

publice de preluare obligatorii.

În

privința sancționării sale graduale, reclamanta a

criticat deciziile C.N.V.M. pe de o parte pentru nelegala sancționare pentru

nerespectarea nu a legii sau a vreunei reglementări a C.N.V.M., ci a unei

decizii individuale a acesteia din urmă, iar pe de altă parte pentru

sancționarea de mai multe ori pentru aceeași faptă, adică nedepunerea

amendamentului la prospectul de ofertă.

pronunțate în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 3370 din 19

decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, ca și cererea de

chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recursul reclamantei a fost admis

prin decizia nr. 3850 din 31 octombrie 2008, sentința fiind casată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele deciziei instanței

de control judiciar s-a reținut că instanța de fond a omis să se pronunțe cu

privire la cererile și susținerile reclamantei din dosarul nr. 16/2/2007,

soluția Curții de apel vizând exclusiv cererile din dosarul nr. 6200/2/2006,

deși pricinile fuseseră conexate.

doilea ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 2620 din 17

iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a disp. art. 68

alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 și a respins ca nefondată

acțiunea din dosarele conexate, formulată de reclamanta S.C. A.K.F.T. în

contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 255 din 20 iunie 2005

s-a dispus obligarea A.K.F.T., E.R.T. și H.T.K.F.T., în calitate de persoane

care acționează în mod concertat, de a lansa o ofertă publică adresată tuturor

deținătorilor de acțiuni emise de SC P.V. SA București și având ca obiect toate

deținerile acestora, în termen de 10 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare

a acestei ordonanțe, la art. 2 prevăzându-se că, până la derularea ofertei

publice menționate la art. 1, drepturile aferente acțiunilor deținute de cele

trei societăți menționate, care depășesc pragul de 33% din drepturile de vot

asupra emitentului SC P.V. SA București, sunt suspendate.

Contestația formulată de S.C.P.V.

S.A. București ("emitentul” cu privire la care s-a reținut că cele 3

persoane juridice care acționează în mod concertat erau obligate să promoveze

oferta publică de preluare), împotriva susmenționatei ordonanțe a fost respinsă

de C.N.V.M. prin Decizia nr. 2317 din 1 august 2005.

Împotriva acestor acte nu a mai fost

urmată calea contestării judiciare, în fața

Curții

de Apel București, astfel că - operând decăderea din acest drept - legalitatea

lor

nu mai poate fi analizată de instanță, nici măcar „pe cale

incidentală", după cum pretinde reclamanta.

Conformându-se obligației impuse,

reclamanta a supus atenției Comisiei, Nota privind documentul de ofertă publică

de preluare obligatorie a SC P.V. SA București, iar în considerarea

informațiilor cuprinse în aceasta, C.N.V.M. a emis Decizia nr. 2705 din 30

septembrie 2005, prin care s-a aprobat documentul de ofertă publică de preluare

obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și s-a stabilit

prețul de cumpărare la valoarea de 1,81 RON/acțiune.

Prețul a fost stabilit în raport de

tranzacția din data de 16 noiembrie 2004, prin care A.K.F.T. a achiziționat un

număr de 33.861 acțiuni, prin intermediul S.S.I.F.U.C.A SA

București, vânzătorul fiind C.N.B.R.T., la

prețul

de 1,7 RON/acțiune (17.000 ROL/acțiune).

Printr-o contestație înregistrată la

C.N.V.M. sub nr. 33947 din 5 octombrie 2005, împotriva Deciziei C.N.V.M. nr.

2705 din 30 septembrie 2005, B.I.L. a contestat prețul de cumpărare din oferta

publică obligatorie în valoare de 1,81 lei /acțiune, apreciind că cel mai mare

preț plătit de o persoană care acționează concertat cu ofertantul A.K.F.T. Ungaria

în ultimele 12 luni a fost de 3,58 Euro/acțiune P.V.

Subsecvent, C.N.V.M. a emis Decizia

nr. 2884 din 25 octombrie 2005, hotărând suspendarea derulării ofertei publice

de preluare obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și

intermediată de S.S.I.F. I. SA București, pe o perioadă de 10 zile lucrătoare,

dispunându-se totodată obligarea ofertantului de a depune la C.N.V.M. un raport

de evaluare, întocmit în conformitate cu standardele internaționale de

evaluare, de către un evaluator

independent

înregistrat la C.N.V.M. prin care să se determine valoarea unei acțiuni emise

de

SC P.V. SA București, în vederea adoptării de către C.N.V.M. a unei decizii

corespunzătoare în ceea ce privește necesitatea sau nu a amendării documentului

de ofertă cu privire la prețul din ofertă.

Conformându-se deciziei C.N.V.M. ,

reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii de evaluare cu

societatea comercială de audit, consultanță și evaluare SC E.L.F. E. SRL, în

vederea determinării prețului unei acțiuni SC P.V. SA București, raportul de

evaluare întocmit de aceasta din urmă fiind transmis de S.S.S.I.F. I. SA către C.N.V.M.

Din cuprinsul acestui raport a

reieșit că „valoarea unei acțiuni a SC P.V. SA București stabilită ca preț

mediu ponderat de tranzacționare, aferent ultimelor 12 luni anterioare datei de

depunere la C.N.V.M. a documentației de ofertă este de 1,8121 lei; Valoarea

unei acțiuni a SC P.V. SA București stabilită ca raport între valoarea

activului net al societății, determinat pe baza situațiilor financiare încheiate

la data de 30 iunie 2005, împărțit la numărul de acțiuni aflat în circulație

este de 8,0097 lei; Valoarea acțiunilor rezultate în urma evaluării societății

în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, prin aplicarea metodei

bazate pe venit este de 17,7925 lei".

Luând în considerare informațiile

din cuprinsul acestui Raport de evaluare, prin Decizia C.N.V.M. nr. 3212 din 29

noiembrie 2005, A.K.F.T. Ungaria fost obligată ca în termen de 10 zile

lucrătoare de la data primirii acestei decizii, dar nu mai târziu de 15

decembrie 2005, să depună un amendament la documentul de ofertă publică de

preluare obligatorie a SC P.V. SA București în ceea ce privește prețul de

ofertă, ținând cont de datele din raportul de evaluare întocmit de SC E.L.F.E.

SRL București și de prevederile art. 68 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr.

13/2004.

Pentru neîndeplinirea acestei

obligații, reclamanta a fost sancționată cu avertisment prin Ordonanța nr. 698

din 20 decembrie 2005, contestația reclamantei împotriva acestei ordonanțe de

sancționare fiind respinsă de C.N.V.M. prin Decizia nr. 251 din 19 ianuarie 2006.

Reținându-se că reclamanta nu și-a

îndeplinit obligația impusă privind depunerea unui amendament la documentul de

ofertă publică obligatorie de preluare a SC P.V. SA București, în termenul

prevăzut de actele individuale ale C.N.V.M., respectiv Decizia C.N.V.M. nr. 3212

din 29 noiembrie 2005 și Ordonanța C.N.V.M. nr. 698 din 20 decembrie 2005, prin

Ordonanța nr. 96 din 7 februarie 2006, C.N.V.M. a dispus sancționarea acestei

societăți cu amendă în cuantum de 0,5% din capitalul social vărsat,

prevăzându-se totodată că reclamanta are obligația ca în termen de 15 zile

lucrătoare de la data primirii acestei ordonanțe să ducă la îndeplinire dispozițiile

Deciziei C.N.V.M. nr. 3212 din 29 noiembrie 2005, în caz contrar urmând a fi

aplicate sancțiunile legale corespunzătoare.

Întrucât nici până la data de 20

februarie 2006, A.K.F.T. Ungaria nu a depus amendamentul solicitat de C.N.V.M. prin

Decizia nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 și Ordonanța nr. 96 din 7 februarie 2006,

prin Decizia nr. 531 din 20 februarie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu

data de 23 februarie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a

SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria să fie suspendată pe o

perioadă de 10 zile lucrătoare.

Prin Ordonanța nr. 169 din 2 martie 2006,

C.N.V.M. a dispus sancționarea acestei societăți cu amendă în cuantum de 1% din

capitalul social vărsat, iar prin Decizia nr. 609 din 2 martie 2006, C.N.V.M. a

hotărât ca, începând cu data de 09 martie 2006, derularea ofertei publice de

preluare obligatorie a SC P.V. SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și

intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare.

Întrucât nici până la data de 21

martie 2006, A.K.F.T. Ungaria nu a depus amendamentul solicitat de C.N.V.M. prin

Decizia nr. 3212 din 29 noiembrie 2005 și Ordonanța nr. 96 din 7 februarie 2006,

prin Decizia nr. 706 din 21 martie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu

data de 23 martie 2006, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V.

SA București inițiată de A.K.F.T. Ungaria și intermediată de S.S.S.I.F. I. SA

să fie suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare.

Contestațiile reclamantei împotriva

Ordonanței C.N.V.M. nr. 96 din 7 februarie 2006, Deciziei C.N.V.M. nr. 531 din

20 februarie 2006, Ordonanței C.N.V.M. nr. 169 din 2 martie 2006, Deciziei C.N.V.M.

nr. 609 din 2 martie 2006 și, respectiv, Deciziei C.N.V.M. nr. 706 din 21

martie 2006 au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 957 din 19 aprilie 2006 a C.N.V.M.

Întrucât nici până la data de 4

aprilie 2006, reclamanta nu a depus amendamentul solicitat, prin Decizia nr.

824 din 4 aprilie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 6 aprilie 2006,

derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA București

inițiată de A.K.F.T. Ungaria și intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie

suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare, iar ulterior, prin Decizia nr. 953

din 19 aprilie 2006, C.N.V.M. a hotărât ca, începând cu data de 6 aprilie 2006,

derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA București

inițiată de A.K.F.T. Ungaria și intermediată de S.S.S.I.F. I. SA să fie

suspendată pe o perioadă de 10 zile lucrătoare.

Prin Decizia nr. 1179 din 22 mai 2006,

C.N.V.M. a respins ca nefondată plângerea prealabilă formulată de A.K.F.T. Ungaria

împotriva acestor ultime două decizii emise de C.N.V.M., cu consecința

menținerii acestora ca temeinice și legale.

Prin Deciziile nr. 1041 din 3 mai 2006,

respectiv nr. 1127 din 16 mai 2006, C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu

data de 08 mai 2006, respectiv 22 mai 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile

lucrătoare, derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, iar

prin Ordonanța nr.390din 16 mai 2006 reclamanta a fost sancționată cu amendă de

1,5% din capitalul social vărsat, pentru neîndeplinirea obligației privind

depunerea amendamentului.

Contestațiile reclamantei împotriva actelor

C.N.V.M. menționate au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 1406din 20

iunie 2006 (f. 18 dosar conexat) a C.N.V.M.

Prin Deciziile nr. 1271 din 1 iunie 2006

(f. 31 dosar conexat), respectiv nr. 1379/14.06.2006 (f. 32 dosar conexat) C.N.V.M.

a suspendat succesiv, începând cu data de 5 iunie 2006, respectiv 19 iunie 2006,

pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de

preluare obligatorie a SC P.V. SA.

Contestațiile reclamantei împotriva

acestor din urmă acte ale C.N.V.M. au fost respinse, de asemenea, ca nefondate

prin Decizia nr. 1643 din 24 iulie 2006 (f. 28 dosar conexat) a C.N.V.M.

Prin Deciziile nr. 1597 din 14 iulie

2006 (f. 37 dosar conexat), respectiv nr. 1675 din 25 iulie 2006 (f. 38 dosar

conexat), C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 17iulie 2006,

respectiv 31 iulie 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare,

derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA.

Contestațiile reclamantei au fost

respinse ca nefondate prin Decizia nr. 2241 din 24 august 2006 (f. 34 dosar

conexat) a C.N.V.M.

Prin Deciziile nr. 2131din 14 august

2006

(f. 46 dosar

conexat), respectiv nr. 2199 din 21 august 2006 (f. 47 dosar conexat) C.N.V.M. a

suspendat succesiv, începând cu data de 14 august 2006, respectiv 28 august 2006,

pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare, derularea ofertei publice de

preluare obligatorie a SC P.V. SA, iar prin Ordonanța nr. 705 din 21 august 2006

(f. 48 dosar conexat) reclamanta a fost sancționată cu amendă de 2% din

capitalul social vărsat, pentru neîndeplinirea obligației privind depunerea

amendamentului.

Contestațiile formulate de reclamantă

împotriva actelor C.N.V.M. menționate au fost respinse ca nefondate prin Decizia

nr. 3387 din 13 noiembrie 2006 (f. 40 dosar conexat) a C.N.V.M.

În fine, prin Deciziile nr. 2346 din

5 septembrie 2006 (f. 56 dosar conexat), nr. 2811din 20 septembrie 2006 (f. 56

dosar conexat), nr. 3085 din 3 octombrie 2006 (f. 56 dosar conexat), nr. 3243 din

18 octombrie 2006 (f. 57 dosar conexat), respectiv nr. 3316 din 31 octombrie 2006

(f. 57 dosar conexat) C.N.V.M. a suspendat succesiv, începând cu data de 11

septembrie 2006, de 25 septembrie 2006, de 09 octombrie 2006, de 23 octombrie 2006,

respectiv 06 noiembrie 2006, pentru o perioadă de câte 10 zile lucrătoare,

derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA.

Și de această dată contestațiile împotriva

acestora au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 3488 din 29 noiembrie 2006

(f. 51 dosar conexat) a C.N.V.M.

Prima instanță a reținut că

examinarea legalității obligației impusă

reclamantei, de a depune amendament la prospectul de ofertă, în privința

prețului de ofertă, presupune mai întâi analiza

excepției de

nelegalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004

privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare în raport de dispozițiile

art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin.

(3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenții și operațiunile cu

valori mobiliare.

„Prevederile alin. (1) nu se aplică

în cazul în care ofertantul sau persoanele cu care acesta acționează în mod

concertat nu au achiziționat acțiuni ale societății subiect al ofertei publice

de preluare obligatorii în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la C.N.V.M.

a documentației de ofertă sau dacă C.N.V.M., din oficiu sau ca urmare a unei

sesizări în acest sens, apreciază că operațiunile precizate la art. 57 alin.

(3), prin care s-au achiziționat acțiuni, sunt de natură să influențeze

corectitudinea modului de stabilire a prețului"

a

lineatul (1) având următoarea

formulare „Prețul în oferta publică de preluare obligatorie este cel puțin egal

cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta

acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere

la C.N.V.M. a documentației de ofertă".

Textul Legii nr. 297/2004 privind

piața de capital care reglementează prețul de ofertă în cadrul ofertei publice

obligatorii de preluare de acțiuni, în raport de care și reclamanta își

fundamentează excepția de nelegalitate, este art. 204, text potrivit căruia:

„(1) Prețul oferit va fi cel puțin

egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează

în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei.

(2) Dacă prevederea de la alin. (1)

nu poate fi aplicată, prețul oferit va fi determinat în conformitate cu

reglementările C.N.V.M., cu luarea în considerare cel puțin a următoarelor criterii:

a)

prețul mediu ponderat de

tranzacționare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;

b)

valoarea activului net al

societății, conform ultimei situații financiare auditate;

c)

valoarea acțiunilor rezultate

dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu

standardele internaționale de evaluare".

Alineatul (1) al textului instituie

regula cu privire la formarea prețului de ofertă, iar alin. (2) situația

derogatorie; prin urmare, reține judecătorul de la Curtea de apel această din urmă exceptare de la regulă trebuie analizată din perspectiva

corectei sau incorectei circumstanțieri efectuată de C.N.V.M. prin Regulamentul

nr. 13/2004.

Reclamanta a susținut că excepția ar

fi incidentă doar în situația în care nu ar exista, în ultimele 12 luni

anterioare ofertei, tranzacții cu acțiunile emitentului, încheiate de ofertant

sau persoanele cu care acestea acționează concertat.

Instanța de fond nu a reținut o

atare interpretare în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 203 alin.

(1) teza finală din lege, obligativitatea lansării ofertei publice având

stipulat de lege un termen maxim de 2 luni de la momentul atingerii deținerii

de mai mult de 33% din drepturile de vot asupra societății comerciale,

respectarea acestui termen (deci conduita legală, în raport de care se face și

interpretarea legii) impune în mod automat existența premisei cuprinse în art.

204 alin. (1).

Pe de altă parte, un preț

corect/echitabil este cel care conferă până la urmă eficiență obligației legale

de realizare a ofertei publice obligatorii de preluare de acțiuni.

De asemenea, s-a apreciat că nu

trebuie omis nici faptul că, deși textul art. 204 al legii nu face vorbire

expressis

verbis

despre un „preț echitabil", art. 206 și art. 207 ale legii, vizând

procedura de squeeze-out și sell-out, (texte neaplicabile în speță), prezumă ca

preț echitabil prețul oferit în cadrul unei oferte publice de preluare

obligatorii, astfel că raportarea la caracterul echitabil al prețului oferit

este corectă.

În aceste condiții, instanța de fond

a apreciat că pârâta C.N.V.M. prin art.68 alin. (3) din Regulamentul nr.

13/2004 nu adaugă la lege, sintagma „nu poate fi aplicată" trebuind

interpretată din perspectiva tuturor persoanelor afectate, iar nu doar a

ofertantului, astfel că - în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a respins ca

neîntemeiată excepția de nelegalitate.

Prin urmare, instanța de fond a

analizat, din perspectiva legalității deciziei de depunere a amendamentului la

documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC P.V. SA București în

ceea ce privește prețul de ofertă aspectele legate de:

- posibilitatea C.N.V.M. de a

dispune obligarea reclamantei la a depune amendament la oferta publică de

preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA,

- posibilitatea C.N.V.M. de a

solicita amendarea regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei,

- realitatea prețului unei acțiuni SC

P.V. SA, stabilit potrivit raportului de evaluare realizat de către SC E.L.F.E.

SRL.

S-a reținut că atât

timp cât derularea ofertei publice de preluare a

acțiunilor este obligatorie în situația

dată, iar C.N.V.M. a considerat că se impune aplicarea art. 68 alin. (3)

din Regulamentul nr.

13/2004,

singura modalitate în care pârâta putea obliga reclamanta la intrarea în legalitate

este cea la care a recurs,

aplicându-se prin analogie art. 179 alin. (1) din lege.

Aceleași

argumente susțin, în opinia instanței și posibilitatea

C.N.V.M. de a solicita amendarea

regulilor de ofertare în plin proces de derulare a ofertei.

În ceea ce privește contestarea de

către reclamantă a realității prețului unei acțiuni SC P.V. SA, stabilit

potrivit raportului de evaluare realizat de către SC E.L.F.E. SRL, instanța de

fond a observat că această contestare nu este fundamentată pe absolut nici o motivare,

rezumându-se la o simplă afirmație și comparație cu o altă societate

comercială, SC V.P. SA ale cărei acțiuni au fost evaluate de același expert la

prețul de 1,70 lei RON per acțiune.

Reclamanta nu a adus nici un fel de

critici concrete, legate de nerespectarea de către societatea evaluatoare a

criteriilor prevăzute de lege și Regulamentul C.N.V.M., astfel că a înlăturat

ca neîntemeiat și acest motiv de nelegalitate.

Î

ntrucât criticile reclamantei referitoare

la deciziile de suspendare succesivă a derulării ofertei publice de preluare

obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA, atât din cererea inițială, cât și din cea

conexă, pe motivul nedepunerii amendamentului la oferta publică de preluare

aflată în derulare sunt identice cu cele privind decizia de obligare la

depunerea amendamentului, anume inexistența în sarcina sa, precum și a

celorlalte două societăți cu care s-a reținut că acționează concertat (H.T.K.

K.F.T. și E.R.T.), a obligației legale de a derula ofertă publică de preluare

obligatorie a acțiunilor P.V. și inexistența în sarcina A.K.F.T. a obligației

de a depune amendament la oferta inițiată, argumentele expuse susțin în egală

măsură soluția respingerii și a acestor critici.

Instanța de fond a mai constatat că

singura critică a deciziilor de suspendare periodică, ce le vizează exclusiv pe

acestea, se referă la legalitatea demersului C.N.V.M. de a dispune măsura

suspendării pe motivul nedepunerii unui amendament la oferta publică de

preluare obligatorie aflată în derulare, pornind de la temeiul legal invocat al

acestora, anume art. 2, art. 7 și art. 9 alin. (1) din Statutul C.N.V.M.,

precum și art. 180 lit. d) și art. 181 din Legea nr. 297/2004 privind piața de

capital.

Or, ipoteza prevăzută în acest text

de lege este incidentă în cauză, indiciile temeinice privind încălcarea

prevederilor legii și a reglementărilor emise de C.N.V.M. fiind probate de

însăși emiterea deciziei prin care s-a dispus în sarcina ofertantului obligația

amendării prețului din oferta publică de preluare.

În ceea ce privește nelegalitatea

sancționării graduale a reclamantei pentru neîndeplinirea obligației de a

depune amendament la prospectul de ofertă, au fost invocate următoarele

considerente:

fapta contravențională imputată nu există atâta timp cât nu poate fi reținută

în sarcina reclamantei obligația de a depune amendament la oferta publică

inițiată;

2.

Consecința inexistenței obligației sale

și a nici unuia dintre ceilalți acționari din Ungaria care acționează în mod

concertat, de a iniția o ofertă publică de preluare obligatorie, precum și

inadmisibilitatea constrângerii la a depune un amendament, lipsește de

fundament aplicarea sancțiunilor dispuse împotriva A.K.F.T.;

3.

Nelegalitatea sancționării sale în

mod cumulativ și succesiv, cu sancțiunile: avertisment, amendă de 0,5 % și

respectiv 1% din capitalul social vărsat, întrucât fapta imputabilă constă în

nerespectarea unei obligații - depunerea amendamentului - stabilite printr-un

act individual emis de C.N.V.M., respectiv Decizia nr. 3212 din 29 noiembrie 2005,

iar nu a unui act normativ emis de C.N.V.M., respectiv aplicarea mai multor

sancțiuni pentru aceeași faptă.

Dacă în privința primelor două

motive de nelegalitate instanța a apreciat că nu se impun precizări

suplimentare față de cele reținute anterior, au fost analizat celelalte două

motive de nelegalitate, subsumate punctului 3 sus arătat.

Potrivit dispozițiilor art. 272 lit.

a) din Legea nr. 297/2004, constituie contravenție „încălcarea prevederilor

prezentei legi ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M. în aplicarea prezentei

legi".

Or, tocmai nerespectarea dispozițiilor

art. 68 alin. (3) și (4) din Regulamentul nr. 13/2004 constituie temeiul

sancționării reclamantei; împrejurarea că impunerea respectării acestor

obligații s-a făcut printr-o decizie individuală, prin care s-a pus în vedere

formularea amendamentului solicitat tocmai în vedere conformării cu

reglementările legii și ale C.N.V.M., nu schimbă temeiul sancționării

reclamantei, care vizează tocmai nerespectarea dispozițiilor susmenționate,

impuse mai întâi prin decizie individuală.

Î

n ceea ce privește susținerea

reclamantei că a fost sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă, Curtea

de apel a reținut ca juste apărările pârâtei sub acest aspect, în sensul că în

cauză este relevant specificul de faptă continuă al contravenției săvârșite de

reclamantă.

Astfel, pentru sancționarea

contravențională este suficientă consumarea ilicitului contravențional, în

speță expirarea termenului impus pentru depunerea amendamentului.

Prin urmare, în speță, constatarea

faptei s-a realizat la momentul expirării termenului impus pentru efectuarea

amendamentului, sancțiunea fiind aplicată în termenul legal potrivit art. 13

din O.G. nr. 2/2001. Aplicarea sancțiunii a întrerupt caracterul unitar al

ilicitului contravențional, astfel că pentru neexecutarea în continuare a

obligației impuse, în perioada ulterioară primei sancționări, au fost din nou

întrunite elementele constitutive ale ilicitului contravențional reținut în

sarcina reclamantei, putând fi aplicată o nouă sancțiune, pentru noua faptă,

avându-se în vedere, la individualizarea acesteia, noul interval de neexecutare

precum și circumstanțele personale ale reclamantei.

Împotriva hotărârii instanței de

fond, reclamanta S.C. A.K.F.T. a declarat recurs, combătând, prin memorii

distincte, atât soluția pronunțată în privința excepției de nelegalitate, cât

și cea referitoare la fondul cauzei.

Sintetizând criticile formulate,

Înalta Curte reține că soluția Curții de apel este considerată nelegală pentru

motivele expuse în continuare.

3.1. Hotărârea asupra excepției de

nelegalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004

este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de

modificare, astfel cum a fost conceput de autorul său, se susține că textul

atacat contravine prevederilor art. 204 din Legea nr. 297/2004. Recurenta

combate analogia pe care prima instanță a făcut-o cu procedura squeeze-out/sell-out,

arătând că noțiunea de „preț echitabil” nu este utilizată în redactarea

textului legal invocat. De asemenea, mai invocă și faptul că nu se justifică

achiziționarea acțiunilor în cadrul ofertei la o valoare care nu au legătură cu

prețul de piață, în condițiile în care există preț de piață iar oferta

reprezintă o operațiune specifică pieței de capital.

3.2. Împrejurările de fapt nu au

fost pe deplin stabilite, instanța omițând să analizeze dosarul conex nr. 16/2/2007.

La acest punct, recurenta solicită

casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, invocând dispozițiile art. 312

alin. (3) și (5) C. proc. civ., arătând că prin cererea conexă invocase motive

suplimentare de nulitate a actelor emise de C.N.V.M., ce nu au fost analizate de

prima instanță.

În concret, recurenta arată că nu

s-au examinat motivele acțiunii referitoare la lipsa de obiect a deciziilor

emise de C.N.V.M. ulterior Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006, în condițiile în

care afirmă că perioada de ofertare se încheiase în lipsa unei decizii care să

prelungească în mod valabil acest interval, precum și cele referitoare la lipsa

de efect a acestora, pentru că niciuna nu i-a fost comunicată.

3.3. Pe fondul cauzei, soluția

pronunțată este greșită, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 204 din

Legea nr. 297/2004 și art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004.

Recurenta și-a structurat criticile

formulate în cuprinsul acestui motiv în cinci subdiviziuni, reluând integral

motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată și punctând

considerentele sentinței cu care este în dezacord. Punctual, recurenta susține

că:

a) nu avea obligația derulării

ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA, fiindu-i aplicabile

prevederile art. 203 alin. (4) din Legea nr. 297/2004;

b) nu avea obligația depunerii

amendamentului la derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA,

întrucât C.N.V.M. nu are un temei legal pentru măsura dispusă, art. 179 din

Legea nr. 297/2004 neputând fi aplicat prin analogie;

c) deciziile de suspendare succesivă

a ofertei publice de preluare obligatorie nu au un temei legal, în condițiile

în care prin respingerea contestației B.H., C.N.V.M. , practic, a confirmat

legalitatea prețului stabili în ofertă;

d) termenul de derulare a ofertei

publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA s-a împlinit („a curs

integral”) fiindcă deciziile succesive privind suspendarea ofertei publice de

preluare nu au fost comunicate titularului ofertei iar blocarea ofertei de

către intermediar este abuzivă;

e) ordonanțele de sancționare

graduală sunt nelegale întrucât, pe de o parte nu există nici un text legal

care să atribuie caracter contravențional faptei de nedepunere a amendamentului

de ofertă și, pe de altă parte, se încalcă regula unicității sancțiunii

aplicate unei persoane pentru aceeași faptă.

Prin întâmpinare, intimata C.N.V.M.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că atât în privința

excepției de nelegalitate, cât și a fondului cauzei, soluția adoptată de prima

instanță este legală.

În esență, intimata a arătat că

susținerea recurentei în sensul că prin art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004

se adaugă la lege, nu are suport câtă vreme prevederea contestată are drept

scop tocmai punerea în aplicare a prevederilor art. 204 alin. (2) din Legea nr.

297/2004, în conformitate cu principiile de echitate în stabilirea prețului în

cadrul ofertei publice obligatorii, principii cuprinse atât în legislația

europeană, cât și în Legea nr. 297/2004.

Referitor la cererea conexă,

intimata arată că instanța de fond a analizat-o în mod detaliat, în 30 de

puncte, răspunzând corespunzător la toate motivele de nelegalitate.

În fine, pe fondul cauzei, intimata

a susținut că nu mai poate fi repusă în discuție obligația recurentei de a

iniția ofertă publică de preluare a SC P.V. SA, câtă vreme Ordonanța C.N.V.M.

nr. 255 din 20 iunie 2005 a rămas definitivă, neurmându-se calea contestării

judiciare.

Cât privește obligația recurentei de

a depune amendament la prospectul de ofertă, respectiv competența C.N.V.M. de a

solicita amendarea regulilor de ofertare în procesul derulării ofertei,

intimata a indicat dispozițiile art. 179 din Legea nr. 297/2004, corect aplicat

de judecătorul fondului.

În consecință, recurenta a conchis în

sensul că măsurile ulterioare: suspendarea succesivă a ofertei publice pe

motivul nedepunerii amendamentului și, corelativ, sancționarea graduală a

recurentei, sunt legale.

Pe parcursul soluționării

recursului, la data de 22 septembrie 2010, recurenta a depus la dosar un

înscris intitulat „Precizări” prin care invocă inaplicabilitatea prevederilor

art. 203-204 din Legea nr. 297/2004 și a art. 68 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004,

susținând că piața Rasdaq nu este o piață reglementată în sensul textelor de

lege menționate.

În susținerea tezei sale, recurenta

a invocat sentința civilă nr. 753 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Arad.

Răspunzând la „Precizări” prin

Notele scrise prezentate la termenul de judecată din 22 octombrie 2010,

intimata C.N.V.M. a subliniat că legalitatea actelor administrative atacate de

recurentă trebuie examinată prin prisma cadrului normativ în vigoare la data

emiterii lor. În plus, după prezentarea statutului pieței Rasdaq, intimata a

relevat concluzia că Rasdaq intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 297/2004

și a reglementărilor C.N.V.M., sens în care s-au pronunțat irevocabil

instanțele comerciale.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că este legală și se impune a fi menținută pentru considerentele

expuse în continuare.

relevante

Recurenta-reclamantă SC A.K.F.T. a

învestit instanța de contencios administrativ cu două cereri de chemare în

judecată, conexate în primul ciclu procesual, la data de 14 martie 2007, cereri

având ca obiect anularea actelor administrative emise de C.N.V.M. în

considerarea ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC P.V. SA.

Toate actele administrative contestate au fost prezentate la pct. I.1 al

deciziei de față.

1.1. Referitor la soluția pronunțată

în privința excepției de nelegalitate

Recurenta-reclamantă consideră că

dispozițiile art. 63 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind

emitenții și operațiunile cu valori mobiliare contravin prevederilor art. 204

din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, anterior citate la pct. I.3,

prin aceea că adaugă la lege, extinzând sintagma „dacă prevederea de la alin. (1)

nu poate fi aplicată” la situații în care, precum cea în speță, există preț de

piață. Cu alte cuvinte, în susținerea excepției de nelegalitate, recurenta a

dezvoltat ideea potrivit căreia, încălcându-se principiul ierarhiei actelor

normative, s-a stabilit printr-un regulament extinderea situațiilor în care

prețul acțiunilor se stabilește de către un evaluator independent înregistrat

la C.N.V.M., contrar dispoziției de principiu conținută de art. 204 alin. (1)

din lege.

Această teză este lipsită de suport,

câtă vreme interpretarea recurentei conduce, practic, la inaplicabilitatea

prevederii cuprinse în alin. (2) al art. 204, pentru că întotdeauna oferta

publică de preluare trebuie realizată în termen de maximum două luni de la

atingerea unei dețineri de peste 33% din drepturile de vot asupra societății

comerciale [conform art. 203 alin. (1) teza finală din lege]. Or, conform

regulii de interpretare conținută în art. 978 C. civ., legea trebuie

interpretată în sensul în care produce efecte.

În fine, pentru înțelegerea cu

acuratețe a voinței legiuitorului, nu poate fi ignorată împrejurarea că

prevederile art. 203 alin. (1) și art. 204 din Legea nr. 297/2004 privind piața

de capital se regăsesc în Titlul V- Operațiuni de piață și au fost introduse în

legislația națională în vederea implementării art. 5 din Directiva nr. 2004/25/EC

privind ofertele de preluare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

nr. L 142 din 30 aprilie 2004, care promovează principiul potrivit căruia

oferta publică obligatorie de preluare trebuie să se realizeze la un preț

echitabil.

Ca urmare, contrar celor susținute

de recurentă, Înalta Curte reține că intimata C.N.V.M. a circumstanțiat în

cuprinsul art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 13/2004, în acord cu legea și în

limitele prerogativelor conferite de art. 290 alin. (2) din Legea nr. 297/2004,

situațiile în care regula instituită de alin. (1) al art. 204 din același act

normativ nu poate fi aplicată, asigurându-se astfel funcționarea corectă și

transparentă a piețelor reglementate dar și protecția operatorilor și investitorilor

împotriva practicilor neloiale, abuzive și chiar frauduloase. În acest context

este relevant faptul că prețul per acțiune stabilit conform art. 204 alin. (1)

din lege era de 1,81 lei (RON) iar prețul rezultat în urma reevaluării de către

evaluatorul independent conform art. 204 alin. (2) din lege era mult mai mare,

respectiv de 17.79 lei (RON).

1.2. Referitor la motivul de casare

pentru omisiunea soluționării dosarului conex nr. 16/2/2007.

Motivul este nefondat, din

considerentele sentinței amplu prezentate la pct. I.3 din decizie rezultând că

acțiunea care face obiectul dosarului indicat a fost examinată, iar examinarea

a fost reală, efectivă.

Pentru ca motivarea sentinței să fie

coerentă, instanța și-a structurat argumentele urmărind, în general, succesiunea

motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă.

Motivul referitor la „lipsa de

efect” a deciziilor emise de C.N.V.M. ulterior Deciziei nr. 2131 din 14 august 2006 a fost examinat în mod implicit de Curtea de apel, atunci când a reținut că deciziile de

suspendare periodică a derulării ofertei sunt legale, fiind emise în acord cu

art. 180 lit. d) din Legea nr. 297/2004, în condițiile în care distincția pe

care o face reclamanta cu privire la momentul în care au intervenit aspectele

de nelegalitate invocate nu prezintă relevanță în raport de conținutul normei

invocate.

În accepțiunea recurentei, faptul că

deciziile emise de C.N.V.M. cu privire la suspendarea derulării ofertei nu i-au

fost comunicate în mod direct de aceasta ar conduce la concluzia că sunt

lipsite de efecte juridice.

Acest punct de vedere nu poate fi

primit, întrucât deciziile C.N.V.M. ca, de altfel, orice act administrativ sunt

executorii prin ele însele, comunicarea având rolul de a le face opozabile

destinatarilor.

Având în vedere subiectele care

aveau obligația de a aduce la îndeplinire actele de suspendare, intermediarul

ofertei : S.S.I.F.C.R.I.I. SA și Bursa de Valori București, acestora li s-au

comunicat actele administrative în discuție. Cum recurenta încheiase un

contract de intermediere cu S.S.S.I.F. I. SA, în scopul derulării ofertei

publice de preluare, este evident că acesta avea, la rândul său, obligația de

a-i aduce la cunoștință măsurile dispuse de C.N.V.M.

De altfel, dată fiind celeritatea care

caracterizează operațiunile pe piața de capital, în aceeași manieră, adică intermediarului,

îi fusese comunicată și decizia de autorizare a ofertei în forma sa inițială,

favorabilă recurentei, fără ca aceasta să mai invoce necomunicarea.

În orice caz, recurenta a formulat

în termen atât procedura prealabilă, cât și acțiunea judiciară, așa încât nu

poate justifica vreo vătămare prin faptul că intimata C.N.V.M. nu i-a comunicat

nemijlocit deciziile atacate.

Cât privește motivul de nelegalitate

referitor la „lipsa de obiect”, acesta a fost invocat în cererea conexă numai

în subsidiar și pornește de la premisa greșită că la momentul emiterii Deciziei

nr. 2131 din 14 august 2006, cât și a deciziilor ulterioare de suspendare

succesivă a ofertei, oferta fusese închisă.

În realitate, suspendarea ofertei

publice de preluare obligatorie se dispusese pentru prima dată prin Decizia nr.

2884 din 25 octombrie 2005, adică la interval de o zi înainte de data închiderii

ofertei, situația de fapt fiind corect reținută de judecătorul fondului.

Rezumând, Înalta Curte reține că

sentința atacată corespunde exigențelor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

fiind arătate „

motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților”. De asemenea, este respectat dreptul la un proces echitabil din

perspectiva art. 6 par. 1 din CEDO, text care obligă tribunalele să-și motiveze

deciziile, „dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare

argument” (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Nu în ultimul rând, Înalta

Curte mai constată că solicitarea recurentei de casare a sentinței cu trimitere

spre rejudecare la aceeași instanță nu poate fi primită în raport de

dispozițiile imperative ale art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004,

față de împrejurarea că în cauza de față a mai existat o astfel de soluție,

prezentată la pct. I.2 din decizie.

1.3. Referitor la

motivul de modificare ce vizează fondul cauzei

În cuprinsul acestui motiv de

recurs, recurenta a formulat cinci critici punctuale, care vor fi examinate în

ordinea prezentată la pct. I 3.3. din prezenta decizie.

a) Referitor la obligația derulării

ofertei publice de preluare obligatorie a SC P.V. SA

Dispozițiile invocate de recurentă în

susținerea raționamentului său au următorul cuprins:

Art. 203 din Legea nr. 297/2004 :

„alin. (3) – Prevederile alin. (1)

(care instituie obligația derulării ofertei publice de preluare obligatorii

odată cu depășirea pragului de 33% din drepturile de vot) nu se aplică

persoanelor care, anterior în vigoare a prezentei legi, au dobândit poziția de

deținător a peste 33% din drepturile de vot, cu respectarea prevederilor legale

incidente la momentul dobândirii.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (3)

vor derula o ofertă publică obligatorie, în conformitate cu prevederile alin. (1),

numai dacă, ulterior intrării în vigoare a prezentei legi, își majorează

deținerile, astfel încât să atingă sau să depășească pragul de 50% din

drepturile de vot ale respectivului emitent”.

Potrivit recurentei, textul legal

citat îi este pe deplin aplicabil și, deci, nu are obligația de a derula oferta

publică în discuție, câtă vreme la data intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004

deținea, împreună cu societățile cu care s-a reținut că acționează concertat: H.T.K.

și E.R.T., o cotă de 35,9% din drepturile de vot asupra emitentului SC P.V. SA,

dar cei trei acționari nu au depășit niciodată 50%.

Acest punct de vedere nu poate fi

primit, el fiind în mod justificat înlăturat de prima instanță.

Într-adevăr, deși contestă însăși

obligația de a iniția ofertă publică de preluare a SC P.V. SA, recurenta nu a

formulat acțiune judiciară împotriva actului administrativ prin care s-a

stabilit că are această obligație.

Din probele administrate, rezultă că

Ordonanța C.N.V.M. nr. 255 din 20 iunie 2005 prin care s-a dispus obligarea

recurentei, a E.R.T. și H.T.K.F.T., în calitate de persoane care acționează în

mod concertat, de a lansa o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de

acțiuni emise de SC P.V. SA București, a fost contestată în procedura

administrativă iar prin Decizia C.N.V.M. nr. 2317 din 1 august 2005 contestația

a fost respinsă. Aceste acte administrative emise de C.N.V.M. nu au mai fost

atacate la instanța competentă, așa încât ele nu mai pot fi repuse în discuție,

sub aspectul legalității lor, în cadrul procedurii de față.

Pe de altă parte, după cum bine

punctează intimata în întâmpinare, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004,

recurenta a contestat sistematic că ar acționa concertat cu cele două societăți

înregistrate în Ungaria, deci că ar deține împreună peste 33% din acțiunile SC

P.V. SA, C.N.V.M. demonstrând acest fapt în urma unei anchete administrative ce

s-a concretizat prin emiterea Ordonanței nr. 255 din 20 iunie 2005, prezentată în

paragraful anterior.

Așa fiind, recurenta nu se poate

apăra invocându-și propria turpitudine,