ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1315/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4837 pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.V.M. cu sediul social în București și a respins cererea formulată de reclamanta L.G.D. domiciliată în București, împotriva acestei pârâte pentru lipsa calității procesuale pasive. A mai fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă cererea de suspendare ca inadmisibilă. De asemenea, a fost respins capătul de cerere având ca obiect anularea act formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâții SC C. SA, A.V.A.S., S.I.F.

M. și SC A.D. SRL, toți cu sediul social în București. În final a fost respinsă cererea pârâtei C.N.V.M. de amendare a reclamantei ca neîntemeiată și s-a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâta SC C. SA a sumei de 500 lei (Ron) cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță, cererea de chemare în judecată are drept capăt principal de cerere anularea proceselor-verbale întocmite de comisia de cenzori a SC C. SA, cerere care nu face parte din domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, pentru a fi aplicate regulile de procedură instituite de acest text legal. Astfel, au fost stabilite limitele investirii, caracterul public al ședinței și cadrul procesual, acordându-se prioritate soluționării excepțiilor de ordine publică, conform art. 137 C. proc.

civ. Pârâta C.N.V.M. nu justifică legitimarea procesuală prin aceea că litigiul dedus judecății izvorăște din calitatea de acționar a reclamantei în societatea pârâta SC C. SA, în timp ce C.N.V.M. este o autoritate administrativă autonomă care reglementează și supraveghează piața de capital. Nu există raport juridic la nivel contractual sau delictual între reclamantă și pârâta C.N.V.M. Privitor la cererea de suspendare a valabilității proceselor-verbale întocmite de organele pârâtei SC C. SA, s-a apreciat că reclamanta nu a justificat, conform art. 581 C. proc. civ., condițiile speciale de exercițiu ale ordonanței președințiale. Cererea de anulare a valabilității proceselor-verbale încheiate de organele de conducere ale pârâtei C.N.V.M., respectiv procesele verbale ale comisiei de cenzori și procesul -verbal al adunării generale și subsecvent acestei cereri, anularea hotărârilor A.G.A.

(care nu au fost indicate) a fost găsită inadmisibilă, deoarece reclamanta nu a susținut petitul cererii prin considerente în fapt și în drept, pe fiecare capăt de cerere. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 456 din 11 octombrie 2006, a admis apelul formulat de apelanta reclamantă L.G.D. împotriva sentinței comerciale nr. 4837 din 12 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 16.191/3/2006, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță. S-a luat act de renunțarea la judecată a cererii formulată de V.M. domiciliată în București. În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a stabilit că potrivit art. 132 alin. (2) și alin. (9) din Legea nr. 31/1990 republicată hotărârile adunării generale contrare legii sau a actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of.

al României, Partea a IV-a, iar cererea se va judeca în camera de consiliu. Din practicaua hotărârii atacate rezultă că cererea de anulare a fost judecată în ședință publică și nu în camera de consiliu. Pe de altă parte anularea actului a fost soluționată pe inadmisibilitate. Împotriva deciziei comerciale nr. 456 din 11 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs C.N.V.M. București, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că a fost încălcat principiul disponibilității, nu au fost analizate toate actele depuse la dosar, a fost schimbat cadrul procesual stabilit în mod corect la instanța de fond, astfel încât s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, având loc și o încălcare sau aplicare greșită a legii.

A fost precizat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de pârâta C.N.V.M. București urmând a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente. Este de necontestat că reclamanta L.G.D. prin cererea de chemare în judecată din data de 5 mai 2006, a solicitat ca în contradictoriu cu SC C. SA, să se dispună constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.A. din 18 aprilie 2006 sau 19 aprilie 2006, precum și suspendarea valabilității proceselor verbale și hotărârilor efectuate în baza acestora, menționând că temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

La termenul din 15 iunie 2006, aceiași reclamantă, în calitatea de acționar P.P.M la SC C. SA, în nume propriu și al acționarilor P.P.M care au mandatat-o pentru A.G.A. convocată la data de 18 aprilie 2004 sau 19 aprilie 2004, desfășurată la data de 19 aprilie 2004 și-a precizat cererea, în sensul că în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990, a Legii nr. 27/2004 și a Regulamentului nr. 13 din 25 martie 2005 al C.N.V.M., solicită anularea valabilității proceselor verbale ale comisiei de cenzori din ambele date de convocare, al procesului-verbal al A.G.A. din 19 aprilie 2006 și al tuturor hotărârilor emise în baza acestor procese-verbale, precum și suspendarea proceselor-verbale expuse până la anularea lor.

Este adevărat că reclamanta, atât prin cererea de chemare în judecată precizată cât și ulterior, nu a indicat care sunt hotărârile A.G.A. considerate nelegale, dar instanța de fond a fost efectiv investită cu obiectul acestei cereri. Devin astfel aplicabile dispozițiile imperative cuprinse în art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care stabilesc că în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în speță sunt aplicabile reglementările art. 132 pct. (2) și (9) din Legea nr. 31/1990 și anume că hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of.

al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, în condițiile în care cererea se va judeca în camera de consiliu. Din perspectiva evocată, apare cât se poate de evident că instanța de fond a soluționat cererea reclamantei în ședință publică și nu în camera de consiliu, iar pe de altă parte greșit a fost respinsă ca inadmisibilă și cererea privind anularea actului. În faza procesuală a apelului a fost stabilită o corectă situație de fapt și de drept, care a impus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, în condițiile în care s-a luat act de renunțarea la judecata cererii formulată de V.M.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.V.M. București împotriva deciziei comerciale nr. 456 din 11 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.N.V.M. București, împotriva deciziei nr. 456 din 11 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 martie 2007.