ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 774/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29

octombrie 2004, reclamanta SC S.T. SA a solicitat anularea deciziei nr. 3693

din 29 septembrie 2004 și a Ordonanței nr. 398 din 2 august 2004, emise de

C.N.V.M.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că prin actele întocmite de pârâtă, a fost sancționată nelegal cu amendă în

cuantum de 1% din capitalul social vărsat, reținându-se că, în calitatea sa de

acționar majoritar la SC P.M. SA, nu a respectat obligația prevăzută de art.

138 din O.U.G. nr. 28/2002, de a iniția și de a finaliza o ofertă publică de

preluare pentru restul de acțiuni emise de această societate în termen de 12

luni, ulterior datei de 1 decembrie 2002.

Reclamanta a susținut că tranzacția

de preluare a pachetului de acțiuni deținut de F.P.S. la SC P.M. SA, este

exceptată de la aplicarea O.U.G. nr. 28/2002, conform art. 47

1

din

Legea nr. 137/2002, întrucât contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la 6

aprilie 1998, când societatea a fost supusă procesului de privatizare.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

549 din 28 martie 2005, prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că SC P.M. SA este o societate deschisă conform Instrucțiunilor

C.N.V.M. nr. 9/1996 și din acest motiv, reclamantei îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002, referitoare la obligația

inițierii și finalizării unei oferte publice de preluare, în vederea închiderii

unei societăți deținute public, în condițiile în care acționarul majoritar

deține peste 90% din capitalul social al emitentului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct.

1 și 9 C. proc. civ., în sensul admiterii acțiunii în anulare.

Recurenta a susținut că instanța de

fond nu a interpretat sistematic prevederile O.U.G. nr. 28/2002, deoarece nu a

avut în vedere că, potrivit art. 134-135 din acest act normativ, persoanele

care au dobândit poziția majoritară absolută, ca urmare a unei tranzacții

exceptate, cum este cumpărarea de acțiuni în cadrul procesului de privatizare,

nu sunt obligate să deruleze o ofertă publică de cumpărare pentru respectivele

valori mobiliare.

Recurenta a criticat și calificarea

dată SC P.M. SA, drept societate deschisă sau deținută public, motivând că

acest statut nu a fost dobândit prin derularea programului de privatizare în

masă, așa după cum rezultă din prevederile art. 21 din Legea nr. 55/1995.

În ultimul motiv de recurs, s-a

arătat că judecătorul cauzei s-a pronunțat în alte două litigii, având aceleași

părți și aceeași cauză, ceea ce nu conferă prezumția de echitate în

soluționarea pricinii și din acest motiv, instanța avea obligația de a se

abține să judece prezenta acțiune.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a interpretat

corect prevederile O.U.G. nr. 28/2002, în raport cu circumstanțele concrete ale

cauzei, astfel încât este neîntemeiat motivul de recurs invocat în baza art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Nerespectarea de către recurentă a

obligației prevăzută de art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002, modificată și aprobată

prin Legea nr. 525/2002, a fost corect constatată de instanța de fond, care a

menținut actele administrative de sancționare întocmite de intimată.

Potrivit acestei dispoziții legale,

recurenta avea obligația de a iniția și de a finaliza o ofertă publică de

preluare pentru restul de acțiuni emise de SC P.M. SA, în termen de 12 luni,

ulterior datei de 1 decembrie 2002.

Neîndeplinirea acestei obligații a

fost constatată într-o primă ordonanță, la data de 30 ianuarie 2004, de către

intimată, care a sancționat recurenta, cu avertisment și a acordat un termen

suplimentar până la 15 februarie 2004.

Recurenta nu a contestat această

primă sancțiune, aplicată pentru nerespectarea prevederilor art. 138 din O.U.G.

nr. 28/2002 și susținerile din prezenta cauză privind exceptarea sa de la

obligația efectuării ofertei publice de preluare în termenul indicat, sunt

neîntemeiate.

Instanța de fond a dat o

interpretare corectă acestei prevederi legale, care a reglementat retragerea

obligatorie de pe piețele reglementate, ca obligație a oricărui acționar

majoritar sau grup de persoane care deține peste 90% din drepturile de vot

asupra unei societăți emitente.

Incidența acestei prevederi legale a

fost judicios stabilită și față de împrejurarea că SC P.M. SA Mamaia este o

societate deținută public.

Astfel, se reține că societatea s-a

constituit prin preluarea unei părți din capitalul social al SC M. SA, având ca

acționari F.P.S. și S.I.F. T. SA, a înscris în art. 1 din actul adițional la

actele sale constitutive, că este o societate deschisă, conform Instrucțiunilor

C.N.V.M. nr. 9/1996 și de la data înregistrării în baza de date a depus la

C.N.V.M., raportări periodice în conformitate cu Regulamentul C.N.V.M. nr.

2/1996 privind informarea periodică și continuă realizată de emitenții de

valori mobiliare.

De asemenea, societatea emitentă a

solicitat eliberarea de certificate de înregistrare a valorilor mobiliare de la

C.N.V.M., în urma majorărilor de capital social, acțiunile societății au fost

introduse la tranzacționare pe piața Rasdaq, începând cu data de 23 iulie 1997,

iar cu adresa înregistrată la C.N.V.M., sub nr. 22936 din 29 octombrie 2002, a

fost depus, spre avizare, anunțul preliminar privind intenția societății

recurente de a iniția o ofertă publică de preluare a SC P.M. SA, în

conformitate cu prevederile art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002.

Cu adresa nr. 22544 din 7 decembrie

2002, C.N.V.M. a comunicat că nu este necesară avizarea anunțului preliminar,

întrucât oferta publică de preluare a SC P.M. SA intră sub incidența art. 138 din

O.U.G. nr. 28/2002, iar recurenta nu a contestat calificarea societății

emitente, ca societate deschisă și nici sfera de aplicare a reglementării

invocate de intimată.

De altfel, actul normativ

sus-menționat a prevăzut expres în art. 4 alin. (2), că sunt supuse

dispozițiilor sale, și societățile comerciale care au dobândit statutul de

societăți deținute public ca urmare a privatizării prin Programul de

privatizare în masă, ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe piața Rasdaq sau

B.V.B.

Motivul de casare invocat în baza

art. 304 pct. 1 C. proc. civ., este, de asemenea, nefondat, întrucât recurenta

nu a depus înscrisuri doveditoare pentru susținerile sale, iar în cazul

existenței unei incompatibilități, avea posibilitatea să formuleze cerere de

recuzare, cu atât mai mult, cu cât a fost prezentă la termenele acordate de

instanța de fond și la judecarea pe fond a cauzei.

În consecință, nefiind motive de

casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

S.T.SA București împotriva sentinței civile nr. 549 din 28 martie 2005 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2006.