ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3313/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2768 din 3

august 2004, reclamantul A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.,

obligarea pârâtei să dispună acționarilor care dețin majoritatea la SC C. SA și care acționează concertat, respectiv SC C.C. SRL și R.M., să inițieze și să

deruleze oferta publică obligatorie de preluare, având ca obiect toate

acțiunile emitentului SC C. SA, aflate în circulație.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1952 din 5 octombrie 2003,

a admis excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta C.N.V.M.,

față de art. 5 din Legea nr. 29/1990 și pe cale de consecință, a respins

acțiunea formulată de reclamantul A.S., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.,

ca inadmisibilă.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat printr-o

împrejurare mai presus de voința sa, să se adreseze instanței de judecată și

nici nu a formulat o cerere de repunere în termen, acțiunea sa fiind depusă cu

depășirea termenelor prevăzute imperativ de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul A.S., criticând-o pentru netemeinicie, susținând

că s-a adresat instanței de judecată, după ce în prealabil a înregistrat o

cerere la pârâta C.N.V.M., cu nr. 15.281 din 28 aprilie 2004, astfel că

acțiunea nu a fost introdusă cu depășirea termenului de un an prevăzut de art. 5

din Legea nr. 29/1990.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivul de recurs formulat și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Art. 5 din Legea nr. 29/1990

prevede că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, cel

care se consideră vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, trebuie să se

adreseze autorității emitente, în termen de 30 de zile de la data expirării

termenului prevăzut de art. 1 alin. (2) din lege, aceasta fiind obligată să

rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia.

În cauză, față de cererea

înregistrată de reclamant, la pârâtă, la 25 martie 2003, sub nr. 7261 și în

raport cu răspunsul comunicat reclamantului, de către pârâtă, cu nr. 5423 din

11 aprilie 2003, considerat de reclamant, refuz nejustificat de rezolvare a

cererii sale, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr.

29/1990, pentru formularea reclamației administrative, expira la data de 12 mai

2003.

Se reține că reclamantul a

formulat reclamația administrativă la data de 23 mai 2003, iar acțiunea în

contencios administrativ a înregistrat-o la data de 31 iulie 2004, cu depășirea

termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

Celelalte cereri adresate de

reclamant, pârâtei, ulterioare cererii inițiale și reclamației administrative,

nu sunt de natură a schimba caracterul de tardivitate al acțiunii.

Potrivit art. 103 C. proc.

civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură

în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel

sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei.

Întrucât reclamantul nu a

făcut dovada că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa

și nici nu a formulat o cerere de repunere în termen, corect instanța de fond a

constatat că acțiunea a fost depusă depășind termenele prevăzute de art. 5 din

Legea nr. 29/1990 și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

În consecință,

constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge

recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.S. împotriva sentinței civile nr. 1952 din 5 octombrie 2003 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2005.