ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 648/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe data

de 10 octombrie 2000, la Curtea de Apel București, reclamanta I.G. GmbH a

chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea actului administrativ emis de

pârâtă și comunicat prin adresa nr. OP/9759 din 22 septembrie 2000, de refuz a

anulării autorizării ofertei publice de cumpărare/preluare a acțiunilor

nominative, emise de SC O.N.T. SA, ofertă inițiată prin intermediul societății

de valori mobiliare M.

Instanța învestită, prin sentința

civilă nr. 1765 din 18 decembrie 2000, a respins excepția lipsei procedurii

prealabile și în fond, a admis acțiunea, anulând actul administrativ atacat.

În motivarea soluției date, prima

instanță a reținut că pârâta a refuzat să dea curs cererii, pe considerentul că

din dosarul de ofertă lipsește prezentarea structurii acționariatului, până la

nivel de persoană fizică. Ulterior, însă, a precizat instanța, s-a revenit

asupra acestei condiții, comunicându-se, totodată, și refuzul pârâtei de a

recunoaște efectele retroactive ale acestei decizii.

În concluzie, a constatat prima

instanță, actul atacat este nelegal, contravenind prevederilor din Codul civil,

referitoare la efectele nulității și ale condiției. Pârâta era îndatorată, se

arată în sentință, să facă demersurile necesare pentru repunerea în situația

anterioară, a reclamantei, căreia i s-a refuzat autorizarea ofertei.

Împotriva sentinței a declarat

recurs C.N.V.M.

Prin motivele de casare formulate se

critică sentința atacată, sub următoarele aspecte:

- în cauză nu a fost îndeplinită

procedura prealabilă, acțiunea reclamantei fiind introdusă înainte de expirarea

termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990;

- reclamanta nu a făcut proba

refuzului nejustificat de autorizare a ofertei și nici proba că i-a fost

vătămat un drept recunoscut de lege;

- trebuia introdusă în cauză

societatea N.M. LTD., contracandidata reclamantei, a cărei ofertă publică s-a

solicitat a fi anulată, pentru a-și putea exprima punctul de vedere și pentru

a-i fi opozabilă hotărârea;

- s-a acordat mai mult decât s-a

cerut, prin acțiunea introductivă solicitându-se numai anularea adresei

atacate, în timp ce prin sentință s-a constatat refuzul nejustificat al

C.N.V.M., de anulare a ofertei publice de preluare a O.N.T. Carpați, inițiată

de celălalt ofertant.

Recursul este nefondat.

Pentru o mai bună organizare a

materiei, se va examina legalitatea și temeinicia soluției date în ansamblu, cu

marcarea, atunci când este cazul, a aspectelor critice relevate de recurentă.

În cauză este bine stabilit și nu a

fost contestat de către nici una dintre părți că reclamanta a făcut o ofertă

publică de preluare/cumpărare a pachetului de acțiuni nominative, emise de

O.N.T. Carpați, precum și că această ofertă nu a fost autorizată, pe

considerentul că nu era satisfăcută condiția impusă de recurentă, de a fi

prezentată structura acționariatului, „până la nivel de persoană fizică”.

Această condiție a fost cunoscută de

către ofertantă și reiterată expres prin corespondența purtată între ofertantă

direct ori de către împuternicitul acesteia, care intermedia operația, SC M. SA

și C.N.V.M.

De asemenea, se cunoaște, și faptul

ca atare este confirmat de probele dosarului, că motivul refuzului de

autorizare îl constituie nerespectarea condiției impuse de a se prezenta

structura fizică a acționariatului până la nivel de persoană fizică.

Legalitatea și opozabilitatea

acestei condiții au fost contestate de către intimată, atât în scris, cât și

prin concluziile orale formulate în recurs și reprezintă chestiunea esențială

în rezolvarea cauzei.

Potrivit Regulamentului nr. 16 din 3

decembrie 1996, privind oferta publică de cumpărare de valori mobiliare,

prospectul de ofertă trebuie să conțină „orice informație” cerută de C.N.V.M.

Prin urmare, există un temei legal –

regulamentar – al condiției impusă de recurentă.

Nu s-a susținut, și cu atât mai

puțin, nu s-a făcut dovada în cauză că această exigență impietează asupra

vreunei dispoziții legale sau că ar fi contrară ordinii publice și bunelor

moravuri, situație în care câmpul de aplicare al normei reglementate rămâne

legal.

În recurs s-a făcut, este adevărat,

referire la Instrucțiunile nr. 6 din 30 aprilie 1997, ale președintelui

C.N.V.M. – de modificare a Instrucțiunilor nr. 13/1996 – privind evidența

valorilor mobiliare, a emitenților și a altor persoane juridice, afirmându-se

că acestea ar avea o incidență în cauză, dar susținerea nu poate fi primită.

În primul rând, obiectul actului

menționat privește o cu totul altă categorie de operații ,decât cele vizate

prin regulamentul mai sus menționat și anume, „evidența valorilor mobiliare

autorizate de C.N.V.M.”, prin instrucțiunile citate înființându-se și

organizându-se O.E.V.M.

Textul anume invocat de către

intimata-reclamantă, art. 11 alin. (1), stabilește obligația deținătorului sau

a proprietarului, a unor valori mobiliare care în mod cumulat reprezintă 5% sau

mai mult din totalul drepturilor de vot, de a informa O.E.V.M., pe emitent și

piața pe care se tranzacționează valorile mobilare respective.

Tot astfel, societatea de valori

mobiliare care are cunoștință despre o tranzacție. în urma căreia s-au dobândit

5% sau mai mult din drepturile de vot în adunarea generală a emitentului,

trebuie, conform art. 12 din aceleași instrucțiuni, să o înregistreze la

O.E.V.M.

Ambele dispoziții sunt, însă,

străine cauzei și vizează o altă materie, fiind instituite din alte rațiuni

juridice – măsuri de publicitate și prevenire a unor concentrări economice –

decât cerința impusă de recurentă, privind autorizarea ofertei.

În consecință, cunoscând că

reclamanta nu a răspuns unei condiții regulamentare privind autorizarea ofertei

publice, rezultă că în mod îndreptățit i s-a respins cererea, așa încât nefiind

vorba de încălcarea unui drept recunoscut de lege, nu poate fi reținut vreun

temei legal pentru anularea actului atacat.

Este de menționat, în plus, că

aceeași Supremă Instanță, prin decizia nr. 346/2001, care a avut ca obiect

cererea de anulare a unei prime adrese – nr. OP/2631 din 15 martie 2000, de

refuz a autorizării ofertei publice făcută de reclamantă, pe considerentul că

nu s-a prezentat structura integrală a acționariatului, a exprimat același

punct de vedere, fundamentat pe dispozițiile aceluiași regulament și nu există

nici un temei convingător și corect argumentat pentru a se reveni asupra

acestui precedent.

Față de soluția care se impune,

devine lipsită de interes examinarea primului și a ultimului motiv de casare.

Recursul declarat în cauză

vădindu-se, așadar, fondat, este cazul a fi admis, a se casa sentința recurată

și în fond, a se respinge acțiunea introdusă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.N.V.M., împotriva sentinței civile nr. 1765 din 18 decembrie 2000, a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea reclamantei SC I.G. GmbH, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2003.