ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 648/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe data de 10 octombrie 2000, la Curtea de Apel București, reclamanta I.G. GmbH a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea actului administrativ emis de pârâtă și comunicat prin adresa nr. OP/9759 din 22 septembrie 2000, de refuz a anulării autorizării ofertei publice de cumpărare/preluare a acțiunilor nominative, emise de SC O.N.T. SA, ofertă inițiată prin intermediul societății de valori mobiliare M. Instanța învestită, prin sentința civilă nr. 1765 din 18 decembrie 2000, a respins excepția lipsei procedurii prealabile și în fond, a admis acțiunea, anulând actul administrativ atacat.

În motivarea soluției date, prima instanță a reținut că pârâta a refuzat să dea curs cererii, pe considerentul că din dosarul de ofertă lipsește prezentarea structurii acționariatului, până la nivel de persoană fizică. Ulterior, însă, a precizat instanța, s-a revenit asupra acestei condiții, comunicându-se, totodată, și refuzul pârâtei de a recunoaște efectele retroactive ale acestei decizii. În concluzie, a constatat prima instanță, actul atacat este nelegal, contravenind prevederilor din Codul civil, referitoare la efectele nulității și ale condiției. Pârâta era îndatorată, se arată în sentință, să facă demersurile necesare pentru repunerea în situația anterioară, a reclamantei, căreia i s-a refuzat autorizarea ofertei.

Împotriva sentinței a declarat recurs C.N.V.M. Prin motivele de casare formulate se critică sentința atacată, sub următoarele aspecte: - în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, acțiunea reclamantei fiind introdusă înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990; - reclamanta nu a făcut proba refuzului nejustificat de autorizare a ofertei și nici proba că i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege; - trebuia introdusă în cauză societatea N.M. LTD., contracandidata reclamantei, a cărei ofertă publică s-a solicitat a fi anulată, pentru a-și putea exprima punctul de vedere și pentru a-i fi opozabilă hotărârea; - s-a acordat mai mult decât s-a cerut, prin acțiunea introductivă solicitându-se numai anularea adresei atacate, în timp ce prin sentință s-a constatat refuzul nejustificat al C.N.V.M., de anulare a ofertei publice de preluare a O.N.T.

Carpați, inițiată de celălalt ofertant. Recursul este nefondat. Pentru o mai bună organizare a materiei, se va examina legalitatea și temeinicia soluției date în ansamblu, cu marcarea, atunci când este cazul, a aspectelor critice relevate de recurentă. În cauză este bine stabilit și nu a fost contestat de către nici una dintre părți că reclamanta a făcut o ofertă publică de preluare/cumpărare a pachetului de acțiuni nominative, emise de O.N.T. Carpați, precum și că această ofertă nu a fost autorizată, pe considerentul că nu era satisfăcută condiția impusă de recurentă, de a fi prezentată structura acționariatului, „până la nivel de persoană fizică”. Această condiție a fost cunoscută de către ofertantă și reiterată expres prin corespondența purtată între ofertantă direct ori de către împuternicitul acesteia, care intermedia operația, SC M. SA și C.N.V.M.

De asemenea, se cunoaște, și faptul ca atare este confirmat de probele dosarului, că motivul refuzului de autorizare îl constituie nerespectarea condiției impuse de a se prezenta structura fizică a acționariatului până la nivel de persoană fizică. Legalitatea și opozabilitatea acestei condiții au fost contestate de către intimată, atât în scris, cât și prin concluziile orale formulate în recurs și reprezintă chestiunea esențială în rezolvarea cauzei. Potrivit Regulamentului nr. 16 din 3 decembrie 1996, privind oferta publică de cumpărare de valori mobiliare, prospectul de ofertă trebuie să conțină „orice informație” cerută de C.N.V.M. Prin urmare, există un temei legal – regulamentar – al condiției impusă de recurentă.

Nu s-a susținut, și cu atât mai puțin, nu s-a făcut dovada în cauză că această exigență impietează asupra vreunei dispoziții legale sau că ar fi contrară ordinii publice și bunelor moravuri, situație în care câmpul de aplicare al normei reglementate rămâne legal. În recurs s-a făcut, este adevărat, referire la Instrucțiunile nr. 6 din 30 aprilie 1997, ale președintelui C.N.V.M. – de modificare a Instrucțiunilor nr. 13/1996 – privind evidența valorilor mobiliare, a emitenților și a altor persoane juridice, afirmându-se că acestea ar avea o incidență în cauză, dar susținerea nu poate fi primită. În primul rând, obiectul actului menționat privește o cu totul altă categorie de operații ,decât cele vizate prin regulamentul mai sus menționat și anume, „evidența valorilor mobiliare autorizate de C.N.V.M.”, prin instrucțiunile citate înființându-se și organizându-se O.E.V.M.

Textul anume invocat de către intimata-reclamantă, art. 11 alin. (1), stabilește obligația deținătorului sau a proprietarului, a unor valori mobiliare care în mod cumulat reprezintă 5% sau mai mult din totalul drepturilor de vot, de a informa O.E.V.M., pe emitent și piața pe care se tranzacționează valorile mobilare respective. Tot astfel, societatea de valori mobiliare care are cunoștință despre o tranzacție. în urma căreia s-au dobândit 5% sau mai mult din drepturile de vot în adunarea generală a emitentului, trebuie, conform art. 12 din aceleași instrucțiuni, să o înregistreze la O.E.V.M. Ambele dispoziții sunt, însă, străine cauzei și vizează o altă materie, fiind instituite din alte rațiuni juridice – măsuri de publicitate și prevenire a unor concentrări economice – decât cerința impusă de recurentă, privind autorizarea ofertei.

În consecință, cunoscând că reclamanta nu a răspuns unei condiții regulamentare privind autorizarea ofertei publice, rezultă că în mod îndreptățit i s-a respins cererea, așa încât nefiind vorba de încălcarea unui drept recunoscut de lege, nu poate fi reținut vreun temei legal pentru anularea actului atacat. Este de menționat, în plus, că aceeași Supremă Instanță, prin decizia nr. 346/2001, care a avut ca obiect cererea de anulare a unei prime adrese – nr. OP/2631 din 15 martie 2000, de refuz a autorizării ofertei publice făcută de reclamantă, pe considerentul că nu s-a prezentat structura integrală a acționariatului, a exprimat același punct de vedere, fundamentat pe dispozițiile aceluiași regulament și nu există nici un temei convingător și corect argumentat pentru a se reveni asupra acestui precedent.

Față de soluția care se impune, devine lipsită de interes examinarea primului și a ultimului motiv de casare. Recursul declarat în cauză vădindu-se, așadar, fondat, este cazul a fi admis, a se casa sentința recurată și în fond, a se respinge acțiunea introdusă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.V.M., împotriva sentinței civile nr. 1765 din 18 decembrie 2000, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei SC I.G. GmbH, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.