ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3779/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 septembrie 2004, reclamantul B.V.A. a chemat în judecată pe pârâții N.M.V., I.A., D.G., S.D., P.M.R. și SC S. SA București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la încheierea valabilă, de la data primirii de către ofertant a acceptării ofertei de vânzare, a contractelor de cesiune a acțiunilor nominative deținute de pârâți în cadrul S.R.A. S. SA, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 8484 din 21 iunie 2004, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 562 din 7 decembrie 2004, a respins apelul reclamantei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale, întrucât față de oferta făcută la 15 ianuarie 2004, acceptarea acesteia din 13 februarie 2004 s-a produs cu respectarea termenului de 30 zile convenit prin actul constitutiv. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea probatoriilor aflate în dosarul cauzei se constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în raport de actul constitutiv, care în art. 37 lit. b), precizează faptul că „exprimarea intenției de a accepta sau refuza oferta, se va face prin notificare scrisă transmisă vânzătorului în termen de 30 de zile de la primirea ofertei”.

Astfel că, deși oferta de vânzare acțiuni s-a făcut la 15 februarie 2004, fapt necontestat, la dosarul instanței de fond se aflau notificările de acceptare a ofertei emise de reclamant, înregistrate însă la pârâții furnizori, peste termenul menționat de 30 zile, la 16 februarie 2004, conform datelor din faxurile respective. În această situație, corect instanțele au reținut că nu există temeiul pentru obligarea vânzătorilor la încheierea contractului în discuție. În consecință, recursul reclamantului se privește ca nefondat în raport de art. 304 C. proc. civ. și va fi respins ca atare. Având în vedere această situație, reclamantul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform art. 274 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.V.A., împotriva deciziei comerciale nr. 562 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă pe recurent la plata sumei de 25.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.