ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3779/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 7 septembrie 2004,

reclamantul B.V.A. a chemat în judecată pe pârâții N.M.V., I.A., D.G., S.D., P.M.R.

și SC S. SA București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

obligarea acestora la încheierea valabilă, de la data primirii de către

ofertant a acceptării ofertei de vânzare, a contractelor de cesiune a

acțiunilor nominative deținute de pârâți în cadrul S.R.A. S. SA, cu cheltuieli

de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8484 din 21

iunie 2004, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantului, ca

nefondată.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 562 din 7 decembrie 2004, a respins apelul reclamantei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea

acțiunii sale, întrucât față de oferta făcută la 15 ianuarie 2004, acceptarea

acesteia din 13 februarie 2004 s-a produs cu respectarea termenului de 30 zile

convenit prin actul constitutiv.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor aflate

în dosarul cauzei se constată că raporturile comerciale dintre părți s-au

derulat în raport de actul constitutiv, care în art. 37 lit. b), precizează

faptul că „exprimarea intenției de a accepta sau refuza oferta, se va face prin

notificare scrisă transmisă vânzătorului în termen de 30 de zile de la primirea

ofertei”.

Astfel că, deși oferta de vânzare

acțiuni s-a făcut la 15 februarie 2004, fapt necontestat, la dosarul instanței

de fond se aflau notificările de acceptare a ofertei emise de reclamant,

înregistrate însă la pârâții furnizori, peste termenul menționat de 30 zile, la

16 februarie 2004, conform datelor din faxurile respective.

În această situație, corect

instanțele au reținut că nu există temeiul pentru obligarea vânzătorilor la

încheierea contractului în discuție.

În consecință, recursul

reclamantului se privește ca nefondat în raport de art. 304 C. proc. civ. și va

fi respins ca atare.

Având în vedere această situație,

reclamantul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în

recurs, conform art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul B.V.A., împotriva deciziei comerciale nr. 562 din 7

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă pe recurent la plata sumei de

25.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 iunie 2005.