ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4286/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 946 din 21 aprilie

2004, Tribunalul Brașov, secția comercială, a admis acțiunea promovată de

reclamanta S.I.F. T. SA, în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. București (în

prezent A.V.A.S.) și, în consecință:

- a constatat că pârâta prin

convenția încheiată cu reclamanta s-a obligat să transmită dreptul de

proprietate asupra acțiunilor specificate în adresa nr. 1500/12487 din 17 iunie

2003, cu anexa, de la dosar, în favoarea reclamantei;

- a obligat-o pe pârâtă să dea

reclamantei acțiunile specificate în adresa menționată mai sus și să

îndeplinească formalitățile necesare pentru înscrierea în registrele de

evidență a acționarilor a transferului proprietății în favoarea reclamantei.

Instanța de fond a reținut pe baza

probelor administrate că, în considerarea unei datorii de 4.003.450.000 lei,

pârâta i-a făcut reclamantei oferta, acceptată de aceasta, de a încheia acte de

cesiune a acțiunilor specificate în anexa la adresa nr. D 181/1500 din 6 iunie

2003, înregistrată de reclamantă sub nr. 12487 la 17 iunie 2003.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței a fost admis de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin

decizia nr. 215 din 10 noiembrie 2004 în sensul schimbării în tot a acesteia și

respingerii acțiunii pe fond.

În considerentele deciziei se arată

că în mod greșit instanța de fond a reținut valabilitatea acordului de cesiune

între părți, în condițiile în care consimțământul pârâtei nu a fost valabil

exprimat.

Aceasta deoarece mandatul direcției

de specialitate din A.P.A.P.S., conform minutei din 19 mai 2003, s-a limitat

doar la verificarea situației juridice a acțiunilor și comunicarea

propunerilor, nu și la aprobarea vânzării acestor acțiuni, atribut ce revine

potrivit art. 17 lit. b) din regulamentul de organizare și funcționare A.P.A.P.S.,

colegiului de conducere al autorității.

Cât privește cererea subsidiară de

obligare a pârâtei la plata sumei de 4.458.362.022 lei, instanța de apel a

făcut aplicarea principiului de organizare și funcționare A.P.A.P.S., colegiul

de conducere al autorității.

Cât privește cererea subsidiară de

obligare a pârâtei la plata sumei de 4.458.362.022 lei instanța de apel a făcut

aplicarea principiului neagravării situației apelantului în propria cale de

atac consacrat de art. 296 teza a II-a C. proc. civ.

În contra deciziei a declarat recurs

reclamanta S.I.F. T. SA, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., arătând în esență că:

- instanța de apel reținând

existența acordului de voință a încălcat prevederile art. 969 C. civ., deoarece

acesta s-a realizat în momentul în care a fost încheiată minuta prin care

părțile au convenit asupra cuantumului obligației și au convenit modalitatea ei

de stingere, pârâta fiind reprezentată de funcționari superiori.

Recurenta a mai susținut lipsa de

obiect a apelului deoarece după promovarea lui părțile au convenit definitiv

pentru stingerea datoriei prin cesiunea de acțiuni atașând ca înscrisuri noi 4

convenții de cesiune.

Intimata pârâtă a depus întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a deciziei

atacate, conform minutei părților au fost în faza negocierilor, nerealizându-se

consimțământul.

În ce privește actele de cesiune

invocate de recurentă, acestea au fost încheiate în baza O.U.G. nr. 54/1998,

aprobată prin Legea nr. 164/1999 și a Protocolului încheiat la 6 septembrie

2004, care a condiționat existența lor soluției în căile de atac.

Recursul nu este fondat.

cărui încălcare o invocă recurenta, convențiile legal făcute au putere de lege

între părțile contractante, referirea în speță fiind la minuta semnată de părți

la 19 mai 2003 și căreia recurenta îi atribuie natura juridică a unei cesiuni

de acțiuni în considerarea obligației pârâtei de plată a unei sume de bani.

Numai că obiectul minutei nu-l

formează cesiunea în sine ci „expresis vertis „ părțile semnatare ale minutei

convin că direcția de specialitate din A.P.A.P.S. București, va verifica

situația juridică a pachetelor de acțiuni de la societățile de mai sus, urmând

ca, în termen de 15 zile, să comunice S.I.F. T. SA rezultatele analizei.

În atare situație, în mod corect

instanța de apel a reținut nerealizarea acordului de voință cu privire la

cesiunea unor pachete de acțiuni și asupra căruia putea dispune numai colegiul

de conducere al autorității, nefiind deci în situația unei greșite aplicări a

prevederilor art. 969 C. civ.

apelului ca urmare a preexistenței unor acte de cesiune încheiate de părți după

promovarea apelului se constată că acestea nu au fost invocate în apel, cale

devolutivă de atac, neconstituind probe noi în sensul art. 305 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 215/ Ap din 10 noiembrie

2004 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2005.