ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4286/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 946 din 21 aprilie 2004, Tribunalul Brașov, secția comercială, a admis acțiunea promovată de reclamanta S.I.F. T. SA, în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. București (în prezent A.V.A.S.) și, în consecință: - a constatat că pârâta prin convenția încheiată cu reclamanta s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra acțiunilor specificate în adresa nr. 1500/12487 din 17 iunie 2003, cu anexa, de la dosar, în favoarea reclamantei; - a obligat-o pe pârâtă să dea reclamantei acțiunile specificate în adresa menționată mai sus și să îndeplinească formalitățile necesare pentru înscrierea în registrele de evidență a acționarilor a transferului proprietății în favoarea reclamantei.

Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că, în considerarea unei datorii de 4.003.450.000 lei, pârâta i-a făcut reclamantei oferta, acceptată de aceasta, de a încheia acte de cesiune a acțiunilor specificate în anexa la adresa nr. D 181/1500 din 6 iunie 2003, înregistrată de reclamantă sub nr. 12487 la 17 iunie 2003. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 215 din 10 noiembrie 2004 în sensul schimbării în tot a acesteia și respingerii acțiunii pe fond. În considerentele deciziei se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut valabilitatea acordului de cesiune între părți, în condițiile în care consimțământul pârâtei nu a fost valabil exprimat.

Aceasta deoarece mandatul direcției de specialitate din A.P.A.P.S., conform minutei din 19 mai 2003, s-a limitat doar la verificarea situației juridice a acțiunilor și comunicarea propunerilor, nu și la aprobarea vânzării acestor acțiuni, atribut ce revine potrivit art. 17 lit. b) din regulamentul de organizare și funcționare A.P.A.P.S., colegiului de conducere al autorității. Cât privește cererea subsidiară de obligare a pârâtei la plata sumei de 4.458.362.022 lei, instanța de apel a făcut aplicarea principiului de organizare și funcționare A.P.A.P.S., colegiul de conducere al autorității. Cât privește cererea subsidiară de obligare a pârâtei la plata sumei de 4.458.362.022 lei instanța de apel a făcut aplicarea principiului neagravării situației apelantului în propria cale de atac consacrat de art. 296 teza a II-a C. proc.

civ. În contra deciziei a declarat recurs reclamanta S.I.F. T. SA, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esență că: - instanța de apel reținând existența acordului de voință a încălcat prevederile art. 969 C. civ., deoarece acesta s-a realizat în momentul în care a fost încheiată minuta prin care părțile au convenit asupra cuantumului obligației și au convenit modalitatea ei de stingere, pârâta fiind reprezentată de funcționari superiori. Recurenta a mai susținut lipsa de obiect a apelului deoarece după promovarea lui părțile au convenit definitiv pentru stingerea datoriei prin cesiunea de acțiuni atașând ca înscrisuri noi 4 convenții de cesiune.

Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a deciziei atacate, conform minutei părților au fost în faza negocierilor, nerealizându-se consimțământul. În ce privește actele de cesiune invocate de recurentă, acestea au fost încheiate în baza O.U.G. nr. 54/1998, aprobată prin Legea nr. 164/1999 și a Protocolului încheiat la 6 septembrie 2004, care a condiționat existența lor soluției în căile de atac. Recursul nu este fondat. 1. Potrivit art. 969 C. civ., a cărui încălcare o invocă recurenta, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, referirea în speță fiind la minuta semnată de părți la 19 mai 2003 și căreia recurenta îi atribuie natura juridică a unei cesiuni de acțiuni în considerarea obligației pârâtei de plată a unei sume de bani.

Numai că obiectul minutei nu-l formează cesiunea în sine ci „expresis vertis „ părțile semnatare ale minutei convin că direcția de specialitate din A.P.A.P.S. București, va verifica situația juridică a pachetelor de acțiuni de la societățile de mai sus, urmând ca, în termen de 15 zile, să comunice S.I.F. T. SA rezultatele analizei. În atare situație, în mod corect instanța de apel a reținut nerealizarea acordului de voință cu privire la cesiunea unor pachete de acțiuni și asupra căruia putea dispune numai colegiul de conducere al autorității, nefiind deci în situația unei greșite aplicări a prevederilor art. 969 C. civ. 2. Cât privește lipsa de obiect a apelului ca urmare a preexistenței unor acte de cesiune încheiate de părți după promovarea apelului se constată că acestea nu au fost invocate în apel, cale devolutivă de atac, neconstituind probe noi în sensul art. 305 C. proc.

civ. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 215/ Ap din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2005.