ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1364/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 502/ C din 25 februarie 2004, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a respins cererea reclamanților B.G., B.E.C. și SC V.I. SRL, împotriva pârâților M.A.S. și SC A. SRL Brașov, având ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional autentificat la 29 iunie 2001, a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 25 februarie 2002 și rectificarea de C.F. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că cesiunea părților sociale ale SC V.I. SRL s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu acordul celor doi asociați și la prețul înscris în actul constitutiv.

În privința contractului de vânzare cumpărare, s-a reținut că disproporția dintre prețul vânzării și valoarea de piață a bunurilor vândute nu constituie un motiv care să atragă nulitatea contractului. Prin decizia nr. 43/ Ap din 29 martie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: A constatat autoritatea de lucru judecat în privința nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare din 25 februarie 2002, relativ la teren și rectificării în C.F., în sensul revenirii la situația anterioară; a respins restul pretențiilor; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a compensat între părți cheltuielile de judecată din apel.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: - motivele de apel referitoare la invocarea nulității absolute fundamentate pe caracterul ilicit al cauzei și fraudarea creditorilor SC V.I. SRL nu pot fi primite, deoarece potrivit art. 294 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată; - sub aspectul prețului neserios invocat prin acțiune și analizat de prima instanță și sub aspectul neplății prețului, de asemenea, invocată prin acțiune, dar analizată doar în urma administrării probelor din apel, s-a concluzionat că din contractul încheiat rezultă că s-a plătit suma de 300.000.000 lei și că prețul a fost stabilit în limitele valorii reale a construcțiilor înstrăinate, sens în care s-a făcut referire la înscrisurile emise de B.R.D.

din 22 februarie 2002, din 28 aprilie 2002 și la faptul că, potrivit relațiilor furnizate de aceeași bancă, la 31 august 2001, SC V.I. SRL avea o datorie de 437.148.872 lei, rezultată dintr-un credit nerambursat; - privind neplata prețului, care constituie un motiv de rezoluțiune a contractului și nu de nulitate a acestuia, s-a dat eficiență, în baza dispozițiilor art. 46 C. com., actului autentic și s-a reținut că prețul a fost achitat vânzătoarei, chiar dacă din expertiza contabilă nu s-a putut concluziona în mod cert dacă prețul a fost încasat de vânzătoarea reclamantă, datorită modului defectuos de întocmire a actelor contabile, dar consilierul expert al reclamanților a menționat că în contabilitatea vânzătoarei nu au fost înregistrate documentele legale, în timp ce, consilierul expert al pârâtei a arătat că în evidența contabilă a cumpărătoarei au fost evidențiate corect operațiile legate de plata prețului.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta SC V.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței în privința constatării nulității absolute a părții din contractul de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. P.Ș., privind construcția și rectificarea înscrisurilor efectuate în C.F., cu privire la acest aspect. Recurenta reclamantă susține, astfel, că greșit s-a reținut că în apel s-ar fi produs o modificare a cauzei acțiunii, inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 294 C. proc.

civ.; tot greșit s-a dat eficiență actului autentic, în temeiul dispozițiilor art. 46 C. com., fără a se avea în vedere că potrivit acestui text legal, în materie comercială proba poate fi făcută și cu martori; de asemenea, în ce privește reținerea forței probante absolută a susținerilor părților actului autentic, în sensul că prețul construcției a fost achitat vânzătoarei SC V.I. SRL, în mod eronat instanța de apel nu a încuviințat ca SC A. SRL să prezinte în instanță originalele de care a înțeles să se folosească; în fine, instanța de apel a folosit argumente străine de natura pricinii, referitoare la ipoteca aplicată numai asupra terenului și în ce privește prețul construcțiilor și nu a dat relevanța corespunzătoare tuturor probelor administrate în cauză, deși acestea erau hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Obiectul acțiunii inițiale formulate de reclamanți l-a constituit constatarea nulității absolute a contractelor pentru lipsa cauzei și neplata prețului, fiind invocate în drept dispozițiile art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 1303 C. civ., astfel încât, invocarea în fața instanței de apel, prin motivele de apel formulate, a altor temeiuri de drept decât cele menționate în acțiunea inițială, vizând caracterul ilicit al cauzei și fraudarea creditorilor și care au tins spre modificarea cauzei acțiunii, chiar dacă obiectul a rămas același, corect a fost înlăturată ca inadmisibilă și respinsă ca atare, întrucât susținerile fundamentate pe alte temeiuri legale în apel reprezintă o modificare a cauzei acțiunii, ceea ce contravine dispozițiilor imperative ale art. 294 C. proc.

civ.; în consecință această critică se privește ca fiind neîntemeiată. În ce privește susținerea recurentei, în sensul că greșit s-a dat eficiență actului autentic, în condițiile în care, în raport de dispozițiile art. 46 C. com., în speță, puteau fi folosite și alte mijloace de probă, se reține că este de asemenea neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au înțeles să se înscrie în fals cu privire la actul autentic pe care l-au semnat, în cuprinsul căruia se arată că prețul a fost achitat vânzătoarei, iar declarațiile martorilor audiați nu au evidențiat aspecte legate de plată, aceștia nefiind prezenți la momentul încasării prețului.

Încheierea actului autentic în fața notarului public, nedenunțată de nici una dintre părțile semnatare, atestă cu forță probantă de necontestat exprimarea consimțământului liber al părților la încheierea acestuia, astfel încât invocarea greșitei neluări în considerare și a altor mijloace de probă în condițiile art. 46 C. com., este nefondată, cu atât mai mult cu cât depozițiile martorilor audiați au fost și nerelevante, sub acest aspect. Referitor la critica potrivit căreia în mod greșit instanța de apel nu a încuviințat prezentarea de către pârâtă a înscrisurilor de care a înțeles să se folosească, ca probe, se reține că nu este fondată, de vreme ce în cauză a fost administrat un amplu probatoriu, din care a rezultat că în evidența contabilă a cumpărătoarei SC A. SRL au fost evidențiate operațiuni corecte, în timp ce în contabilitatea vânzătoarei s-au constatat neregularități (raport de expertiză dosar apel).

Susținerile privind utilizarea unei argumentații străine de natura pricinii în motivarea deciziei curții de apel, privind ipoteca aplicată numai asupra terenului și în ceea ce privește prețul construcțiilor sunt și ele neîntemeiate. Astfel, existența unei sarcini ce greva imobilul vândut, respectiv o ipotecă în favoarea unei bănci, în valoare de 437.148.872 lei, sumă ce a fost preluată și achitată de cumpărătoarea SC A. SRL a fost corect apreciată ca fiind o împrejurare relevantă, alături de celelalte probe, în contextul invocării prețului neserios ca motiv de nulitate a contractului de vânzare cumpărare, în raport de dispozițiile art. 1303 C. civ. Tot în acest sens, trebuie privită și referirea la valoarea de piață a construcțiilor.

De altfel, și nu în ultimul rând, motivele invocate în susținerea constatării nulității actelor în discuție reflectă propria culpă a reclamanților. Ca atare, în mod corect instanța de apel a considerat că aceste motive nu sunt de natură să atragă, în speță, nulitatea actelor, iar aspectele susținute privind neplata prețului puteau constitui eventual un motiv de rezoluțiune și nu de nulitate a contractului, așa încât recursul reclamantei SC V.I. SRL se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.I. SRL împotriva deciziei nr. 43 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2006.