ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1364/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 502/ C din

25 februarie 2004, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ a respins cererea reclamanților B.G., B.E.C. și SC V.I. SRL,

împotriva pârâților M.A.S. și SC A. SRL Brașov, având ca obiect constatarea

nulității absolute a actului adițional autentificat la 29 iunie 2001, a

contractului de vânzare cumpărare autentificat din 25 februarie 2002 și

rectificarea de C.F.

În motivarea acestei hotărâri s-a

reținut că cesiunea părților sociale ale SC V.I. SRL s-a realizat cu

respectarea prevederilor art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu acordul

celor doi asociați și la prețul înscris în actul constitutiv. În privința

contractului de vânzare cumpărare, s-a reținut că disproporția dintre prețul

vânzării și valoarea de piață a bunurilor vândute nu constituie un motiv care

să atragă nulitatea contractului.

Prin decizia nr. 43/ Ap din 29

martie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis în parte apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a

schimbat-o în parte, în sensul că:

A constatat autoritatea de lucru

judecat în privința nulității absolute parțiale a contractului de vânzare

cumpărare din 25 februarie 2002, relativ la teren și rectificării în C.F., în

sensul revenirii la situația anterioară; a respins restul pretențiilor; a

menținut restul dispozițiilor sentinței; a compensat între părți cheltuielile

de judecată din apel.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut următoarele:

- motivele de apel referitoare la

invocarea nulității absolute fundamentate pe caracterul ilicit al cauzei și

fraudarea creditorilor SC V.I. SRL nu pot fi primite, deoarece potrivit art. 294

C. proc. civ., în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în

judecată;

- sub aspectul prețului neserios

invocat prin acțiune și analizat de prima instanță și sub aspectul neplății

prețului, de asemenea, invocată prin acțiune, dar analizată doar în urma

administrării probelor din apel, s-a concluzionat că din contractul încheiat

rezultă că s-a plătit suma de 300.000.000 lei și că prețul a fost stabilit în

limitele valorii reale a construcțiilor înstrăinate, sens în care s-a făcut

referire la înscrisurile emise de B.R.D. din 22 februarie 2002, din 28 aprilie

2002 și la faptul că, potrivit relațiilor furnizate de aceeași bancă, la 31

august 2001, SC V.I. SRL avea o datorie de 437.148.872 lei, rezultată dintr-un

credit nerambursat;

- privind neplata prețului, care

constituie un motiv de rezoluțiune a contractului și nu de nulitate a acestuia,

s-a dat eficiență, în baza dispozițiilor art. 46 C. com., actului autentic și

s-a reținut că prețul a fost achitat vânzătoarei, chiar dacă din expertiza

contabilă nu s-a putut concluziona în mod cert dacă prețul a fost încasat de vânzătoarea

reclamantă, datorită modului defectuos de întocmire a actelor contabile, dar

consilierul expert al reclamanților a menționat că în contabilitatea

vânzătoarei nu au fost înregistrate documentele legale, în timp ce, consilierul

expert al pârâtei a arătat că în evidența contabilă a cumpărătoarei au fost

evidențiate corect operațiile legate de plata prețului.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta SC V.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, prin

invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând

admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii

apelului și schimbării sentinței în privința constatării nulității absolute a

părții din contractul de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. P.Ș., privind

construcția și rectificarea înscrisurilor efectuate în C.F., cu privire la

acest aspect.

Recurenta reclamantă susține,

astfel, că greșit s-a reținut că în apel s-ar fi produs o modificare a cauzei

acțiunii, inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 294 C. proc. civ.; tot

greșit s-a dat eficiență actului autentic, în temeiul dispozițiilor art. 46 C.

com., fără a se avea în vedere că potrivit acestui text legal, în materie

comercială proba poate fi făcută și cu martori; de asemenea, în ce privește

reținerea forței probante absolută a susținerilor părților actului autentic, în

sensul că prețul construcției a fost achitat vânzătoarei SC V.I. SRL, în mod

eronat instanța de apel nu a încuviințat ca SC A. SRL să prezinte în instanță

originalele de care a înțeles să se folosească; în fine, instanța de apel a

folosit argumente străine de natura pricinii, referitoare la ipoteca aplicată

numai asupra terenului și în ce privește prețul construcțiilor și nu a dat

relevanța corespunzătoare tuturor probelor administrate în cauză, deși acestea

erau hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Obiectul acțiunii inițiale formulate

de reclamanți l-a constituit constatarea nulității absolute a contractelor

pentru lipsa cauzei și neplata prețului, fiind invocate în drept dispozițiile art.

197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 1303 C. civ., astfel încât,

invocarea în fața instanței de apel, prin motivele de apel formulate, a altor

temeiuri de drept decât cele menționate în acțiunea inițială, vizând caracterul

ilicit al cauzei și fraudarea creditorilor și care au tins spre modificarea

cauzei acțiunii, chiar dacă obiectul a rămas același, corect a fost înlăturată

ca inadmisibilă și respinsă ca atare, întrucât susținerile fundamentate pe alte

temeiuri legale în apel reprezintă o modificare a cauzei acțiunii, ceea ce

contravine dispozițiilor imperative ale art. 294 C. proc. civ.; în consecință această

critică se privește ca fiind neîntemeiată.

În ce privește susținerea

recurentei, în sensul că greșit s-a dat eficiență actului autentic, în

condițiile în care, în raport de dispozițiile art. 46 C. com., în speță, puteau

fi folosite și alte mijloace de probă, se reține că este de asemenea

neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au înțeles să se înscrie în fals cu

privire la actul autentic pe care l-au semnat, în cuprinsul căruia se arată că

prețul a fost achitat vânzătoarei, iar declarațiile martorilor audiați nu au

evidențiat aspecte legate de plată, aceștia nefiind prezenți la momentul

încasării prețului.

Încheierea actului autentic în fața

notarului public, nedenunțată de nici una dintre părțile semnatare, atestă cu

forță probantă de necontestat exprimarea consimțământului liber al părților la

încheierea acestuia, astfel încât invocarea greșitei neluări în considerare și

a altor mijloace de probă în condițiile art. 46 C. com., este nefondată, cu

atât mai mult cu cât depozițiile martorilor audiați au fost și nerelevante, sub

acest aspect.

Referitor la critica potrivit căreia

în mod greșit instanța de apel nu a încuviințat prezentarea de către pârâtă a

înscrisurilor de care a înțeles să se folosească, ca probe, se reține că nu

este fondată, de vreme ce în cauză a fost administrat un amplu probatoriu, din

care a rezultat că în evidența contabilă a cumpărătoarei SC A. SRL au fost

evidențiate operațiuni corecte, în timp ce în contabilitatea vânzătoarei s-au

constatat neregularități (raport de expertiză dosar apel).

Susținerile privind utilizarea unei

argumentații străine de natura pricinii în motivarea deciziei curții de apel,

privind ipoteca aplicată numai asupra terenului și în ceea ce privește prețul

construcțiilor sunt și ele neîntemeiate.

Astfel, existența unei sarcini ce

greva imobilul vândut, respectiv o ipotecă în favoarea unei bănci, în valoare

de 437.148.872 lei, sumă ce a fost preluată și achitată de cumpărătoarea SC A.

SRL a fost corect apreciată ca fiind o împrejurare relevantă, alături de

celelalte probe, în contextul invocării prețului neserios ca motiv de nulitate

a contractului de vânzare cumpărare, în raport de dispozițiile art. 1303 C.

civ. Tot în acest sens, trebuie privită și referirea la valoarea de piață a

construcțiilor.

De altfel, și nu în ultimul rând,

motivele invocate în susținerea constatării nulității actelor în discuție

reflectă propria culpă a reclamanților.

Ca atare, în mod corect instanța de

apel a considerat că aceste motive nu sunt de natură să atragă, în speță,

nulitatea actelor, iar aspectele susținute privind neplata prețului puteau

constitui eventual un motiv de rezoluțiune și nu de nulitate a contractului,

așa încât recursul reclamantei SC V.I. SRL se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC V.I. SRL împotriva deciziei nr. 43 din 29 martie 2005 a Curții de

Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2006.