ÎCCJ, Decizia nr. 43/2005

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 333/P/1998

din 7 decembrie 1998, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a trimis în

judecată, între alții, pe inculpatul S.D. Ștefan, pentru săvârșirea, în concurs

și în formă continuată, a unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1) - (3) C. pen., a patru infracțiuni de complicitate la înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit.

a) din același cod, precum și pentru participație improprie la infracțiunea de

fals intelectual prevăzută de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. și pentru

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2)

C. pen.

Tribunalul Dolj, prin sentința

penală nr. 353 din 3 iulie 2000, a condamnat, între alții, pe inculpatul

menționat la:

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (parte civilă SC S. SA Poarta Albă);

- câte 12 ani închisoare pentru

complicitate la două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1)

și (3) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (părți

civile SC AG. SA Rast și SC P. SA Dolj);

- 13 ani închisoare pentru

complicitate la participație improprie la infracțiunea de înșelăciune prevăzută

de art. 26, raportat la art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1), (3)

și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din două fapte prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin.

(1) și (3) din același Cod și dintr-o infracțiune prevăzută de art. 26,

raportat la art. 311 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru

participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31

alin. (2), raportat la art. 289 C. pen.

A contopit pedepsele și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul menționat,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că împreună cu alte persoane, inculpatul S.D. a

indus și menținut în eroare reprezentanții unor societăți comerciale, cu ocazia

încheierii și derulării unor contracte având ca obiect vânzarea-cumpărarea de

cereale.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin decizia penală nr. 344 din 7 iunie 2001, a admis, între altele, apelul

declarat de inculpatul S.D., împotriva hotărârii primei instanțe și a redus

cuantumul pedepselor la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. a) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26, raportat la art.

215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și la

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 31 alin. (2) și art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215

alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

A contopit pedepsele și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu un

an închisoare, urmând ca în final, inculpatul S.D. să execute 7 ani închisoare.

În baza art. 31 alin. (2), raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat

inculpatul menționat, la 2 ani închisoare, pedeapsă pe care a constatat-o grațiată

în temeiul art. 1 din Legea nr. 137/1997.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a avut în vedere, în principal, modificarea art. 146 C. pen.,

prin art. 1 pct. 5 din O.G. nr. 207/2000.

Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, prin decizia nr. 3504 din 4 iulie 2002, între altele, a respins ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.D., împotriva deciziei pronunțate în apel, reținând

că starea de fapt a fost corectă stabilită, iar pedepsele au fost judicios

proporționalizate.

Împotriva celor trei hotărâri

pronunțate în cauză, Procurorul general a declarat recurs în anulare, întemeiat

pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen.

S-a susținut că, ignorând exigențele

impuse de dispozițiile art. 17 C. pen., instanțele de judecată s-au pronunțat

asupra vinovăției inculpatului S.D. fără a elucida o serie de aspecte esențiale

configurării infracțiunilor în materialitatea lor.

Astfel, din actele cauzei nu rezultă

că inculpatul menționat a participat ori a ajutat pe ceilalți coinculpați, la

inducerea sau menținerea în eroare a cocontractanților pe parcursul încheierii

ori derulării contractelor.

Drept urmare, dispunând condamnarea

inculpatului S.D., instanțele au comis o gravă eroare de fapt.

În concluzie, Procurorul general a

solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate, în

limitele arătate și, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recursul în anulare este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport cu dispozițiile art. 62 și

63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, 200 și 289 din același cod, hotărârea

prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății, trebuie să apară ca o

concluzie logică a vinovăției, susținută de materialul probator administrat în

cauză.

În acest context, eroarea gravă de

fapt, cu titlu de caz de casare, impune îndeplinirea cumulativă a două cerințe,

și anume: să se fi comis o eroare în stabilirea faptelor și această eroare să

fie gravă.

Eroarea în stabilirea faptelor

trebuie să fie evidentă, în sensul că situația de fapt, în raport cu probele

administrate, este alta, decât cea reținută de instanță.

Or, această primă cerință nu se

constată a fi îndeplinită în cauză.

Astfel, prin rechizitoriul nr. 333/P/1998

din 7 decembrie 1998, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a trimis în

judecată pe inculpatul S.D., pentru săvârșirea în concurs real, a următoarelor

infracțiuni:

- o infracțiune de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., constând în aceea că în luna

februarie 1997 a indus și menținut în eroare, reprezentanții SC S. SA Poarta

Albă, cu ocazia încheierii unei convenții, prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, producând acestei societăți comerciale, o pagubă de 30

milioane lei;

- trei infracțiuni de complicitate

la înșelăciune prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C.

pen., constând în aceea că a ajutat la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune

de către G.G. și O.P., în dauna SC A. SA Rast (prejudiciu - 326.735.380 lei), SC

A. SA Zănoaga (prejudiciu - 52.653.724 lei) și SC P. SA Dolj (prejudiciu - 237.180.000

lei):

- o infracțiune în formă continuată

de participație improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. (2),

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând

în aceea că a determinat, cu intenție, pe numitul D.C., să întocmească patru

scrisori de trăsură, în care s-au atestat mențiuni necorespunzătoare adevărului,

fără ca acesta din urmă să cunoască acest aspect;

- infracțiunea de asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1)și (2) C. pen.

Prima instanță a reținut în sarcina

inculpatului menționat și a dispus în sensul condamnării acestuia pentru

săvârșirea:

- unei infracțiuni prevăzute de art.

215 alin. (1) - (3) și art. 75 lit. a) C. pen., parte vătămată SC S. SA Poarta

Albă;

- două infracțiuni prevăzute de art.

26, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) și alineat ultim și art. 75 lit. a) C.

pen., părți vătămate SC A. SA Rast și SC P. SA Dolj;

- o infracțiune prevăzută de art. 26,

raportat la art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (1) - (3) și alineat

ultim și art. 75 lit. c) C. pen.

Situația de fapt reținută de prima

instanță este susținută de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, este dovedită cert calitatea

inculpatului S.D., de asociat unic al SC E.C. SRL Craiova, în perioada 1994 - 30

ianuarie 1998, încasarea cec-ului în valoare de 30 milioane lei emis de partea

vătămată SC S. SA Poarta Albă, asigurarea delegatului părții vătămate că este

expediată cantitatea de porumb boabe contractată.

Cu referire la infracțiunile de

înșelăciune în dauna părților vătămate SC A. SA Rast și SC P. SA Dolj, de

asemenea, situația de fapt este susținută de materialul probator administrat.

Situația de fapt expusă, menține

identitatea axiologică, chiar și în condițiile declarațiilor acestui inculpat, în

parte, dar neesențial retractive, date în cursul cercetării judecătorești. Astfel,

susținerea în sensul reducerii participării sale exclusiv la operațiuni tehnice

de recepție a cerealelor, nu este confirmată de nici una din probele

administrate în cauză, atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării

judecătorești, dovedită fiind, însă, cert de ansamblul materialului probator

administrat, vinovăția inculpatului menționat.

Cu ocazia controlului judiciar

efectuat de instanțele de apel și recurs, situația de fapt a fost apreciată ca

fiind corect reținută, schimbările intervenite în apel privind exclusiv încadrarea

juridică și individualizarea pedepselor.

Drept urmare, cu referire și la

împrejurarea că nu se constată motive pentru o altă selecție a probelor, în

sensul constatării altei situații de fapt, decât cea expusă, hotărârile atacate

nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., corespunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct.

8 din același cod, invocat de Procurorul general.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 353 din 3 iulie 2000 a

Tribunalului Dolj, deciziei penale nr. 344 din 7 iunie 2001, a Curții de Apel

Craiova și deciziei nr. 3504 din 4 iulie 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția

penală, privind pe inculpatul S.D.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2005.