ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 260 din 19 iunie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.T.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat ia pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen.
s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 998 - 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B.S. IFN SA București și a fost obligat inculpatul P.T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Craiova, prin lichidator judiciar A.M.I. Craiova, la plata sumei de 20.404,89 euro sau echivalentul în RON la data achitării debitului, reprezentând despăgubiri materiale către această parte civilă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC O.L. IFN SA București și a fost obligat inculpatul P.T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Craiova, prin lichidator judiciar A.M.I. Craiova, la plata sumei de 61.658,76 euro sau echivalentul în RON la data achitării debitului, reprezentând despăgubiri materiale către această parte civilă. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T.L. IFN SA București și a fost obligat inculpatul P.T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Craiova, prin lichidator judiciar A.M.I. Craiova la plata sumei de 37.368,41 euro sau echivalentul în RON la data achitării debitului, reprezentând despăgubiri materiale către această parte civilă.
S-a luat act că partea vătămată SC V.F. SRL Hațeg nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. S-a respins acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă SC U.L.C. IFN SRL București. S-a admis cererea formulată de petentul Z.A. privind scoaterea de sub sechestru asigurător a imobilului situat în Craiova, județul Dolj, înscris în cartea funciară a localității Craiova. S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Craiova, județul Dolj, înscris în cartea funciară a localității Craiova. A fost obligat inculpatul P.T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Craiova, prin lichidator judiciar A.M.I. Craiova, la 2.000 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 153/P/2010 din 28 ianuarie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.T.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 213 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut că prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 1982/II/6/2010 din 26 februarie 2010 s-a dispus preluarea prezentei cauze, potrivit prevederilor art. 209 alin. (4) C. proc.
pen. de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Împotriva numiților P.T.S. și M.F. a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și abuz de încredere, ambele în formă continuată. Infracțiunea de înșelăciune constă în aceea că, în cursul anilor 2008-2009, sus-numiții în calitate de administrator, respectiv director general la SC V. SRL Craiova, dealer auto marca H. pentru județul Caraș-Severin, au indus în eroare mai multe persoane fizice și juridice, cărora le-au vândut un număr de 8 autoturisme marca H., diverse modele, asupra cărora SC V. SRL nu deținea proprietatea, ci doar un drept de folosință, și un autoturism marca H. asupra SC V. SRL nu a deținut vreodată un drept de proprietate sau folosință.
În condițiile în care cele 8 autoturisme marca H. menționate erau deținute de SC V. SRL, în baza unuor contracte de leasing financiar, prin înstrăinarea acestora, cei doi inculpați au săvârșit de asemenea o infracțiune de abuz de încredere în dauna societăților proprietate ale autoturismelor, care dețineau calitatea de finanțator în contractele de leasing încheiate, respectiv SC I.L.R. IFN SA, SC B.S. IFN SA, SC O.T. IFN SA și SC T.L. IFN SA. Din probele administrate în cauză, au rezultat următoarele: Începând din anul 2006, SC V. SRL Craiova a devenit distribuitor autorizat de autoturisme marca H. pentru județul Caraș-Severin, în baza unui contract încheiat în acest sens cu distribuitorul național, SC H.A.R.
SRL. În conformitate cu clauzele contractului încheiat, SC V. SRL Craiova a înființat la Reșița, județul Caraș-Severin, un show-room pentru expunerea și vânzarea autoturismelor marca H., existând de asemenea obligația distribuitorului zonal de a deține permanent un stoc minim de autovehicule și accesorii marca H., stocul fiind comunicat periodic de distribuitorul național. Potrivit declarațiilor celor două persoane cercetate, inițial SC V. SRL a achitat cu plata integrală în avans mai multe autoturisme marca H., diverse modele, pentru a fi expuse în show-room în vederea vânzării.
Ulterior, pentru a nu ține blocate sumele de bani plătite pentru mașinile de pe stoc, s-a hotărât a se solicita către diferite societăți de leasing finanțare pentru aceste autoturisme, cât și pentru achiziționarea unor alte autoturisme noi în sistem „sale and lease-back”, acesta constituind o varietate relativ nouă a contractului de leasing și presupunea, în speță, vânzarea de către SC V. SRL a unui autoturism către o societate de leasing, urmată de preluarea imediată a aceluiași autoturism tot de către SC V. SRL, înă în baza unui contract de leasing în care SC V. SRL dobândea calitatea de utilizator. Practic, autoturismul rămânea în posesia SC V. SRl, nefiind predat efectiv societății de leasing, însă din momentul vânzării acestuia proprietar devenea societatea de leasing, iar SC V. SRL, în urma încheierii unui contract de leasing privind același autoturism îl deținea doar în calitate de utilizator.
În această calitate, SC V. SRL dobândea doar un drept de folosință asupra respectivului autoturism, fiindu-i practic interzis în mod expres să efectueze acte de dispoziție asupra acestuia. În principiu, încheierea unui astfel de contract era avantajoasă pentru ambele părți, întrucât societatea de leasing achiziționa autoturismul la un anumit preț, care ulterior, în urma încheierii contractului de leasing, obținea o sumă de bani mai mare de la utilizator, în timp ce societatea care vindea autoturismul primea imediat, integral prețul acestuira, putându-se folosi de acești bani în diferite scopuri, urmând a achita apoi ratele aferente contractului de leasing, beneficiind de regulă și de o perioadă de grație până la începerea plății ratelor.
Începând cu anul 2008, cele două persoane cercetate au luat hotărârea de a se folosi de autoturismele deja vândute și asupra cărora mai dețineau doar un drept de folosință pentru a obține diverse sume de bani. Astfel, în unele cazuri au vândut din nou aceleași autoturisme unor alte societăți de leasing, preluându-le în mod identic în baza unor contracte de leasing. Practic, inculpații au profitat de faptul că autoturismul nu era predat efectiv societății de leasing în momentul vânzării, iar aceste societăți, de regulă, nu efectuau verificări cu privire la situația autoturismului atât timp cât SC V. SRL achita la termen ratele aferente contractului de leasing încheiat.
De asemenea, în majoritatea cazurilor, documentele necesare înmatriculării autoturismelor rămâneau tot în posesia reprezentanților SC V. SRL, societățile proprietare fiind încredințate de învinuiți că autoturismul era folosit doar spre a fi expus în show-room-uri, astfel încât nu insistau pentru înmatricularea acestuia în circulație. În alte situații, autoturismele erau vândute de SC V. SRL direct unor persoane fizice, care, primind și actele necesare înmatriculării, nu au întâmpinat dificultăți în ceea ce privește înmatricularea lor, folosindu-se și în prezent de acestea, nesuferind vreun prejudiciu material. Într-o atare situație, suma de bani încasată de SC V. SRL drept preț al autoturismului vândut trebuia achitată în contul societății de leasing proprietară a autoturismului pentru închiderea contractului de leasing existent, lucru care însă nu s-a întâmplat.
În momentul în care, datorită scăderii vânzărilor, SC V. SRL nu a mai putut achita ratele de leasing, societățile de leasing au procedat la rezilierea contractelor încheiate și au solicitat restituirea autoturismelor, constatând cu acea ocazie că autoturismele nu se mai găsesc în posesia SC V. SRL, motiv pentru care au formulat plângeri penale. Potrivit adresei din 27 mai 2010 emisă de SC H.A.R. SRL, la data de 07 octombrie 2009 au fost reziliate contractele de distribuitor autorizat, de reparator agreat si vânzări piese de schimb încheiate cu SC V. SRL, motivele fiind acelea că reprezentanții SC V. SRL au vândut același autovehicul mai multor clienți, au încasat de la clienți prețul autovehiculelor deși nu dețineau dreptul de proprietate asupra acestora (fie pentru că autovehiculele nu erau achitate integral la SC H.A.R.
SRL nefiind efectuat transferul dreptului de proprietate conform dispozițiilor contractuale, fie pentru că nici măcar nu au solicitat spre cumpărare autovehiculul/autovehiculele pentru care au încasat prețul de la client) șl totodată aveau multiple datorii restante către SC H.A.R. SRL. Din declarația martorei R.C.G. a reieșit că la momentul preluării firmei nu a cunoscut situația financiară reală a acesteia, nici măcar bunurile aflate în patrimoniu, și că nu a efectuat vreun act de comerț de la data preluării acesteia. Potrivit depoziției sus-numitei martore, societatea a achiziționat-o în virtutea relațiilor de prietenie avute cu învinuiții, fiind încredințată de aceștia că nu vor exista probleme.
Aceeași martoră a menționat că nu i-au fost predate actele contabile ale societății, iar în momentul în care a solicitat celor două persoane cercetate să i le pună la dispoziție, fiindu-i necesare la organele de poliție, respectiv la organele fiscale, aceștia i-au sugerat să declare că actele firmei fie au fost furate, fie au fost distinse într-un incendiu. În prezent SC V. SRL se află în procedura de insolvență. Prin sentința nr. 1110 din 20 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență, fiind numit în calitate de administrator judiciar A.M.I. SPRL. Cu privire la faptele mai sus expuse, a fost angajată răspunderea penală doar în ceea ce îi privește pe inculpatul P.T.S., constatându-se că acesta este cel care, de la data înființării societății și până la cesionarea acesteia în data de 07 septembrie 2009, a avut calitatea de asociat unic și administrator al SC V. SRL.
În această calitate, inculpatul P.T.S. este cel care a organizat și condus activitatea SC V. SRL, probatoriul administrat confirmând în mod indubitabil că acesta coordona activitatea de vânzare-cumpărare a autoturismelor marca H. și dispunea cu privire la toate operațiunile efectuate cu autoturismele aflate în show-room-ul din municipiul Caransebeș. Conform înscrisurilor aflare la dosarul cauzei coroborate cu declarațiile martorilor, cât și cu cele ale învinuiților, P.T.S. este cel care a avut inițiativa de a se folosi de autoturismele aflate în show-room, care nu mai erau proprietatea SC V. SRL, în sensul vânzării acestora către terțe persoane fizice sau juridice pentru a obține sume de bani.
Procedând în acest mod, inculpatul a comis, pe de o parte, infracțiunea de abuz de încredere în dauna societăților proprietare ale autoturismelor în condițiile în care a înstrăinat aceste autoturisme asupra cărora SC V. SRL nu deținea un drept de proprietate, ci doar un drept de folosință. Pe de altă parte, inculpatul P.T.S. a comis și infracțiunea de înșelăciune în dauna acelor persoane fizice sau juridice cărora le-au fost vândute autoturismele, acestea fiind induse în eroare în momentul încheierii contractului, necunoscând faptul că autoturismul pe care îl cumpărau nu era proprietatea vânzătorului, ci al unei terțe persoane.
Cum infracțiunea de înșelăciune presupune în mod obligatoriu producerea unui prejudiciu, ea a fost reținută doar în cazul acelor persoane vătămate care fie nu au putut intra în posesia autoturismului cumpărat, el fiind restituit adevăratului proprietar, fie deși au intrat în posesia autoturismului nu îl pot folosi, organele de poliție refuzând înmatricularea acestuia. În opinia instanței de fond, intenția (ca element subiectiv al infracțiunii) a refuzat și din faptul că acesta a acționat identic în mod repetat, operațiunile frauduloase fiind comise cu privire la mai multe autoturisme, ceea ce denotă o adevărată perseverență infracțională a acestuia. De asemenea, în intenția de a se sustrage răspunderii penale, s-a constatat că la scurt timp după comiterea infracțiunilor a vândut societatea unei terțe persoane.
În ceea ce o privește pe numita M.F., s-a reținut că aceasta nu putea dispune în numele SC V. SRL cu privire la efectuarea oricăror operațiunir de către această societate în condițiile în care era un angajat al societății și nu administratorul acesteia. Cu privire la latura civilă s-a constatat că prejudiciul total cauzat părților civile urmare a infracțiunilor comise de inculpatul P.T.S. este în sumă de 658.015,92 RON, din care 343.979,35 RON reprezintă valoarea pagubei cauzată prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, iar 314.036,57 RON reprezintă valoarea pagubei cauzată prin săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere în formă continuată.
Din valoarea totală a prejudiciului, pe parcursul urmăririi penale s-a recuperat suma de 99.382,02 RON reprezentând contravaloarea ratelor achitate de inculpat pentru cele cinci autoturisme până la data rezilierii contractelor de leasing, astfel că valoarea prejudiciului nerecuperat se ridică la suma de 558.622,90 RON. Pentru a asigura recuperarea prejudiciului neacoperit până în prezent de P.T.S., prin ordonanța nr. 153/P/2010 din data de 02 noiembrie 2010 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra unui apartament cu patru camere și dependințe, în suprafață ele 85,40 mp, situat în Craiova, județul Dolj, valoare impozabilă de 221.927,40 RON, deținut în coproprierate de învinuitul P.T.S.
și soția sa P.L.L. Prin încheierea din 17 noiembrie 2010 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj a fost notat sechestrul în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni/cartea funciară. Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: rapoartele de inspecție fiscală întocmite de D.G.F.P. Dolj, expertiza contabilă concretizată în raportul din 28 octombrie 2010, expertiza grafică a scrisului, documente contabile, declarațiile martorilor P.F., C.O.A., C.A.M., O.F.S., G.I., G.E., C.G. și S.I.V. Pe parcursul cercetării judecătorești, în baza art. 323 C. proc. pen., a fost audiat inculpatul, iar în baza art. 327 C. proc. pen. au fost audiați martorii M.G.B., P.I.M., A.L.M., R.C.G.
și V.A.S. De asemenea, a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile judiciare, întocmită de expert Ț.E., raportul de expertiză fiind depus la dosar. În final, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: SC V. SRL Craiova, distribuitor autorizat de autoturisme marca H. pentru județul Caraș-Severin, în baza unui contract încheiat în acest sens cu distribuitorul național SC H.A.R. SRL, a înființat la Reșița, județul Caraș-Severin, un show-room pentru expunerea și vânzarea de autoturisme marca H. În show-room trebuiau expuse, potrivit contractului, cel puțin 4 modele de autoturisme marca H., existând de asemenea obligația distribuitorului zonal de a deține permanent un stoc minim de autovehicule și accesorii marca H., stocul fiind comunicat periodic de distribuitorul național.
Procedura aplicabilă la data 01 iunie 2007 prin care SC V. SRL efectua comanda și apoi intra în proprietatea autovehiculelor marca H. de la distribuitorul național, pe care urma ulterior să le vândă era următoarea: distribuitorul autorizat transmitea lunar către SC H.A.R. SRL un formular de comandă și un contract de vânzare-cumpărare, semnate și ștampilate, pentru un lot de autoturisme până cel târziu în data de 3 a fiecărei luni, în timp ce SC H.A.R.
SRL verifica formularul de comandă și retrimitea comanda acceptată împreună cu contractul de vânzare-cumpărare semnat și ștampilat până la sfârșitul lunii respective și emitea factura proformă DDP în momentul în care autoturismul ajungea în antrepozitul din Slovenia; factura proformă se considera acceptată încă de la momentul emiterii sale, fără a fi necesară semnătura sau ștampila distribuitorului autorizat și se trimitea pe loturi de autoturisme care făceau parte din comandă, în funcție de data sosirii acestora în antrepozit. Distribuitorul autorizat achita în termen de 6 zile lucrătoare de la data emiterii facturii proforme DDP minim 20% din valoarea acesteia, trimitea dovada plății avansului către SC H.A.R.
SRL în termen de maxim 6 zile lucrătoare de la data emiterii facturii proforme DDP, în caz contrar distribuitorul autorizat urmând să plătească o penalizare de 5% din valoarea facturii proforme pentru lotul respectiv, iar SC H.A.R. SRL era în drept să pronunțe desființarea parțială a contractului cu privire la respectivul lot de autoturisme, desființarea având loc de plin drept fără a mai fi necesară punerea în întârziere sau orice altă formă prealabilă. Astfel SC H.A.R. SRL emitea factura comercială pentru contravaloarea avansului achitat până la sfârșitul lunii respective, demara procedurile de vămuire și transport din Koper, Slovenia, pentru autoturismul proformat către unul din centrele logistice SC H.A.R.
SRL (București, Cluj sau Iași) după primirea documentului de plată a avansului, iar distribuitorul autorizat achita integral autoturismul către SC H.A.R. SRL în termen de maxim 7 zile calendaristice de la data descărcării autoturismului în centrul logistic SC H.A.R. SRL, dar nu mai mult de 40 zile calendaristice de la data emiterii facturii proforma DDP. Înștiințarea cu privire la descărcarea autoturismului în centrele logistice SC H.A.R. SRL avea loc prin intermediul sistemului SRV (Sistem de Rezevare Vânzări), iar termenul curgea de la data la care, în sistem, autovehiculele apăreau ca fiind descărcate, în timp ce distribuitorul autorizat trimitea dovada plății integrale a facturii proforma DDP către SC H.A.R.
SRL în termen de maxim 7 zile calendaristice de la data descărcării autoturismului în centrul logistic SC H.A.R. SRL, dar nu mai mult de 40 zile calendaristice de Ia data facturii proforma DDP, în caz contrar se reținea avansul achitat cu titlu de penalizare pentru mașinile neachitate integral și SC H.A.R. SRL era în drept să se pronunțe cu privire la desființarea parțială a contractului referitor la respectivul lot de autoturisme, desființarea având loc de plin drept fără a mai fi necesară punerea în întârziere sau orice altă formalitate prealabilă. De asemenea, SC H.A.R.
SRL emitea factura comercială în termen de 2 zile lucrătoare de la data confirmării plății integrale efectuată de distribuitorul autorizat; odată cu emiterea facturii comerciale se transfera asupra distribuitorului autorizat dreptul de proprietate asupra autoturismului; livrarea autoturismului se făcea în baza unui proces-verbal de predare-primire în termen de 2 zile lucrătoare de la data emiterii facturii comerciale, iar în cazul în care distribuitorul autorizat nu ridica autoturismul la data respectivă se percepeau taxe de staționare de 15 euro/zi de autoturism; documentele finale aferente livrării autoturismului (factura comercială în original, cartea de identitate securizată, declarația vamală legalizată) fiind predate distribuitorului autorizat de către SC H.A.R.
SRL în maxim 7 zile lucrătoare de la data achitării integrale a autoturismului. Potrivit declarațiilor inculpatului și a martorilor audiați în cauză, inițial SC V. SRL a achitat cu plata integrală în avans mai multe autoturisme marca H., diverse modele, pentru a fi expuse în show-room în vederea vânzării. Ulterior, pentru a nu ține blocate sumele de bani plătite pentru mașinile de pe stoc, s-a hotărât a se solicita către diferite societăți de leasing finanțare pentru aceste autoturisme, cât și pentru achiziționarea unor alte autoturisme noi în sistem „sale and lease-back”, acesta constituind o varietate relativ nouă a contractului de leasing și presupunea, în speță, vânzarea de către SC V. SRL a unui autoturism către o societate de leasing, urmată de preluarea imediată a aceluiași autoturism tot de către SC V. SRL, însă în baza unui contract de leasing în care SC V. SRL dobândea calitatea de utilizator.
Practic, autoturismul rămânea în permanență în posesia SC V. SRL, nefiind predat efectiv societății de leasing, însă din momentul vânzării acestuia proprietar devenea societatea de leasing, iar SC V. SRL, în urma încheierii unui contract de leasing privind același autoturism, îl deținea doar în calitate de utilizator. În această calitate, SC V. SRL dobândea doar un drept de folosință asupra respectivului autoturism, fiindu-i interzis în mod expres să efectueze acte de dispoziție asupra acestuia. Începând cu anul 2008, inculpatul P.T.S. împreună cu alte persoane din firmă au luat hotărârea de a se folosi de autoturismele deja vândute și asupra cărora mai dețineau doar un drept de folosință pentru a obține diverse sume de bani.
Astfel, în unele cazuri, aceștia au vândut din nou aceleași autoturisme unor alte societăți de leasing, preluându-le în mod identic în baza unor contracte de leasing, profitând de faptul că autoturismul nu era predat efectiv societății de leasing în momentul vânzării, iar aceste societăți, de regulă, nu efectuau verificări cu privire la situația autoturismului atât timp cât SC V. SRL achita la termen ratele aferente contractului de leasing încheiat. De asemenea, în majoritatea cazurilor documentele necesare înmatriculării autoturismelor rămâneau tot în posesia reprezentanților SC V. SRL, societățile proprietare fiind încredințate de învinuiți că autoturismul era folosit doar spre a fi expus în show-room, astfel încât nu insistau pentru înmatricularea acestuia în circulație.
În alte situații autoturismele erau vândute de SC V. SRL direct unor persoane fizice, care, primind și actele necesare înmatriculării, nu au întâmpinat dificultăți în ceea ce privește înmatricularea lor, folosindu-se și în prezent de acestea, nesuferind vreun prejudiciu material. Într-o atare situație, suma de bani încasată de SC V. SRL drept preț al autoturismului vândut trebuia achitată în contul societății de leasing proprietară a autoturismului pentru închiderea contractului de leasing existent, lucru care însă nu s-a întâmplat. În momentul în care, datorită scăderii vânzărilor, SC V. SRL nu a mai putut achita ratele de leasing, societățile de leasing au procedat la rezilierea contractelor încheiate și au solicitat restituirea autoturismelor, constatând cu acea ocazie că autoturismele nu se mai găsesc în posesia SC V. SRL, motiv pentru care au formulat plângeri penale.
În concret, instanța de fond a arătat că activitatea infracțională a inculpatului și a celorlalte persoane implicate s-a desfășurat după cum urmează:
Autoturismul marca H a fost cumpărat de SC V. SRL, conform facturii fiscale din 31 mai 2007 emise de SC H.A.R. SRL, conform procedurii mai sus expuse, SC V. SRL dobândind dreptul de proprietate asupra acestuia. Cu privire la acest autoturism, SC V. și SC I.L.R. IFN SA au hotărât încheierea unui contract de leasing tip „sale and lease-back”. În acest sens, SC V. SRL a vândut autoturismul, fiind întocmită factura proforma din 29 aprilie 2008, prețul autoturismului fiind stabilit la 124.345,81 RON și plătit integral de SC I.L.R. IFN SA la data de 07 mai 2008. La aceeași dată a fost emisă factura fiscală, iar între părți a fost încheiat, conform înțelegerii, un contract de leasing, din 30 aprilie 2008, prin care SC V. SRL prelua în calitate de utilizator respectivul autoturism pe o perioadă de 42 de luni. Ulterior acestei date, deși SC V. SRL mai deținea doar un drept de folosință asupra acestui autoturism, proprietar fiind SC I.L.R. IFN SA, a încheiat un nou contract de leasing tip „sale and lease-back” asupra aceluiași autoturism cu SC O.L. IFN SA. În acest sens, SC V. SRL a vândut din nou autoturismul, fiind întocmită factura proforma din 23 septembrie 2008, prețul autoturismului fiind stabilit la 121.537,27 RON și plătit integral de SC O.L. IFN SA, fiind emisă factura fiscală din 26 septembrie 2008. Între părți a fost încheiat, conform înțelegerii, un contract de leasing, din 24 septembrie 2008, prin care SC V. SRL prelua în calitate de utilizator respectivul autoturism pe o perioadă de 36 de luni. Din adresa din 10 iulie 2009 reiese că SC V. SRL a achitat cu titlu de rate doar suma de 35.079,06 RON. Ulterior, întrucât utilizatorul nu și-a mai respectat obligația de plată a ratelor, contractul de leasing a fost reziliat, utilizatorul fiind încunoștiințat prin adresa din data de 10 iulie 2009 despre această măsură, solicitându-se totodată ca până la data de 17 iulie 2009 să predea autoturismul ce făcuse obiectul contractului de leasing, dar conform acelorași înscrisuri, autovehiculul nu a putut fi recuperat nici până în prezent. Mai mult, SC V. SRL a încheiat un nou contract de leasing tip „sale and lease-back” asupra aceluiași autoturism cu SC U.L.C. IFN SA. În acest sens, SC V. SRL a vândut pentru a treia oară autoturismul, fiind întocmită factura proforma din 30 decembrie 2008, prețul autoturismului fiind stabilit la 136.769.08 RON și plătit integral de SC U.L.C. IFN SA la data de 09 ianuarie 2009. Părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru acest bun la data de 09 ianuarie 2009, fiind emisă și factura fiscală. Între părți a fost încheiat, conform înțelegerii, un contract de leasing financiar din 07 ianuarie 2009, prin care o altă societate administrată de inculpatul P.T.S., SC V.M. SRL Craiova, prelua în calitate de utilizator respectivul autoturism pe o perioadă de 48 luni. Din adresa din 30 iulie 2009 reiese că SC V. SRL a achitat cu titlu de rate doar suma de 20.663,49 RON, dar ulterior, pentru că utilizatorul nu și-a mai respectat obligația de plată a ratelor, contractul de leasing financiar a fost reziliat începând cu data de 25 februarie 2010, utilizatorul fiind încunoștiințat prin adresa din data de 25 februarie 2010 despre această măsură, solicitându-i-se totodată ca până la data de 08 martie 2010 să predea autoturismul ce făcuse obiectul contractului de leasing, conform acelorași înscrisuri, autovehiculul nu a putut fi recuperat nici până în prezent. Referitor la acest autoturism s-a reținut că administratorul SC V. SRL, inculpatul P.T.S., a comis câte o infracțiune de înșelăciune în dauna părților vătămate SC O.L. IFN SA și respectiv SC U.L.C. IFN SA întrucât le-a indus în eroare cu prilejul încheierii contractului, în sensul că a vândut acestora un autoturism proprietatea unei alte societăți asupra căruia SC V. SRL deținea doar un drept de folosință. Cele două societăți au suferit un prejudiciu material efectiv întrucât, în momentul în care au reziliat pe motiv de neplată a ratelor contractele de leasing încheiate cu SC V. SRL, nu au mai putut recupera autoturismul. Drept urmare, s-a reținut că valoarea prejudiciului produse celor două părți vătămate este reprezentată de suma de bani pe care acestea au achitat-o către SC V. SRL pentru achiziționarea autoturismului. O parte a prejudiciului a fost acoperită de SC V. SRL, aceasta achitând cu titlu de rate diverse sume de bani către SC O.L. IFN SA și respectiv SC U.L.C. IFN SA. În concret, prejudiciul nerecuperat în cazul SC O.L. IFN SA este de 86.458,21 RON (121.537,27 RON - 35.079,06 RON), iar în cazul SC U.L.C. IFN SA este de 116.105,59 RON (136.769,08 RON - 20.663,49 RON). Din adresa din 22 iulie 2010 a SC I.L.R. IFN SA reiese însă că autoturismul a fost recuperat de sus-numita societate la data de 26 februarie 2009, anterior formulării plângerii penale prin care solicita tragerea la răspundere penală a învinuiților, situație în care apreciem că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, urmând a se dispune scoaterea de sub urmărire penală față de inculpatul P.T.S. cu privire la această infracțiune.
Autoturismul marca H. a fost cumpărat de SC V. SRL, conform facturii fiscale din 17 septembrie 2007 emise de SC H.A.R. SRL, conform procedurii mai sus expuse, SC V. SRL dobândind dreptul de proprietate asupra acestuia. Cu privire la acest autoturism, SC V. SRL și SC B.S. IFN SA au hotărât încheierea unui contract de leasing tip „sale and lease-back”. În acest sens, SC V. SRL a vândut autoturismul, fiind întocmită factura fiscală din 10 decembrie 2007, prețul autoturismului fiind stabilit la 26.500 euro (fără TVA). Părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 11 decembrie 2007, iar prețul autoturismului a fost plătit integral de SC B.S. IFN SA la data de 14 decembrie 2007. La aceeași dată a fost emisă factura fiscală, iar între părți a fost încheiat, conform înțelegerii, un contract de leasing prin care SC V. SRL prelua în calitate de utilizator respectivul autoturism pe o perioadă de 12 luni. Ulterior, prin actul adițional din 25 noiembrie 2008, durata contractului de leasing a fost prelungită pe alte 11 luni. Potrivit adreselor din 01 iunie 2010 și 20 august 2010 emise de SC B.S. IFN SA, utilizatorul SC V. SRL nu a achitat nici o rată aferentă contractului de leasing, motiv pentru care, la data de 10 august 2009 contractul de leasing financiar din 11 decembrie 2007 a fost reziliat pe motiv de neîndeplinire a obligației de plată de către utilizator, conform acelorași înscrisuri, autovehiculul nu a putut fi localizat și recuperat nici până în prezent. Ulterior încheierii contractului mai sus menționat, deși SC V. SRL mai deținea doar un drept de folosință asupra acestui autoturism, proprietar fiind SC B.S. IFN SA, a încheiat un nou contract de leasing tip „sale and lease back” asupra aceluiași autoturism cu SC I.L.R. IFN SA. În acest sens, SC V. SRL a vândut, din nou, autoturismul, fiind întocmită factura proforma din 06 iunie 2008, prețul autoturismului fiind stabilit la 114.087,32 RON și plătit integral de SC I.L.R. IFN SA la data de 11 august 2008, fiind emisă factura fiscală din 12 august 2008. Între părți a fost încheiat, conform înțelegerii, un contract de leasing, din 08 august 2008, prin care SC V. SRL prelua în calitate de utilizator respectivul autoturism pe o perioadă de 42 de luni. Din adresa din 22 iulie 2010 a SC I.L.R. IFN SA, reiese că la data de 24 februarie 2009, contractul de leasing financiar a fost stopat de la facturare, iar autoturismul a fost recuperat de sus-numita societate la data de 26 februarie 2009. Potrivit adresei din 16 noiembrie 2010, SC B.S. IFN SA a luat cunoștință despre faptul că autoturismul proprietatea lor marca H. a fost înstrăinat de SC V. SRL doar la data de 09 noiembrie 2011 când au fost încunoștiințați în acest sens de organul de urmărire penală, sus-numita societate înțelegând să formuleze plângere penală sub aspectul infracțiunii de abuz de încredere la data de 16 noiembrie 2010. Prejudiciul cauzat părții civile SC B.S. IFN SA este în cuantum de 112.773,87 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului, și nu a fost recuperat. În ceea ce privește fapta comisă în dauna părții vătămate SC I.L.R. IFN SA s-a constatat că nu sunt întrunite, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Este adevărat că inculpatul P.T.S. a vândut acestei părți vătămate un autoturism care nu mai era în proprietatea societății pe care o administra, însă această operațiune nu a avut drept consecință producerea unui prejudiciu sus-numitei societăți atât timp cât, din adresa din 22 iulie 2010 emisă chiar de SC I.L.R. IFN SA reiese că autoturismul a fost recuperat de respectiva societate și se află în posesia acesteia încă de la data de 26 februarie 2009.
Autoturismul marca H. a fost cumpărat de SC V. SRL conform facturii fiscale din 31 ianuarie 2008 emise de SC H.A.R. SRL, de la acea dată, conform procedurii mai sus expuse, SC V. SRL dobândind dreptul de proprietate asupra acestuia. Cu privire la acest autoturism, SC V. SRL și SC O.L. IFN SA au hotărât încheierea unui contract de leasing tip „sale and lease-back”. În acest sens, SC V. SRL a vândut autoturismul contra sumei de 48.884,64 RON, fiind întocmită factura fiscală din 10 iunie 2008. Între părți a fost încheiat, conform înțelegerii un contract de leasing, din 22 mai 2008, prin care SC V. SRL prelua în calitate de utilizator respectivul autoturism pe o perioadă de 36 de luni. Potrivit adresei din 14 octombrie 2010 emise de SC O.L. IFN SA, utilizatorul SC V. SRL a achitat până în luna iunie 2009 rate contractuale în cuantum de 2.910,03 RON, dar ulterior acestei date, întrucât utilizatorul nu și-a mai respectat obligația de plată a ratelor, contractul de leasing din 22 mai 2008 a fost reziliat, utilizatorul fiind încunoștiințat prin adresa din data de 10 iulie 2009 despre această măsură, solicitându-i-se totodată ca până la data de 17 iulie 2009 să predea autoturismul ce făcuse obiectul contractului de leasing, conform acelorași înscrisuri, autovehiculul nu a putut fi recuperat nici până în prezent. Ulterior încheierii contractului de leasing tip „sale and lease-back” mai sus menționat, deși SC V. SRL SRL mai deținea doar un drept de folosință asupra acestui autoturism, proprietar fiind SC O.L. IFN SA, la data de 21 noiembrie 2008, autoturismul a fost vândut din nou numitului P.I.M. contra sumei de 41.542,47 RON, achitați de acesta la data respectivă în contul SC V. SRL. De la momentul respectiv și până în prezent, autoturismul se află în posesia martorului P.I.M. Întrucât acestuia i-au fost înmânate de către reprezentanții SC V. SRL și documentele necesare înmatriculării autovehiculului, acesta a fost înmatriculat în circulație. S-a reținut că fapta comisa în dauna părții vătămate SC O.L. IFN SA constituie infracțiunea de abuz de încredere întrucât învinuitul P.T.S., administratorul SC V. SRL, a înstrăinat fără a avea acest drept autoturismul proprietatea sus-numitei societăți, asupra căruia dobândise doar un drept de folosință. Potrivit adresei din 15 noiembrie 2010, SC O.L. IFN SA a luat cunoștință despre faptul că autoturismul proprietatea lor, marca H., a fost înstrăinat de SC V. SRL doar la data de 14 octombrie 2010 când au fost încunoștințați în acest sens de organul de urmărire penală, sus-numita societate înțelegând să formuleze plângere penală sub aspectul infracțiunii de abuz de încredere la data de 15 noiembrie 2010. Prejudiciul cauzat părții civile SC O.L. IFN SA este în cuantum de 48.884,64 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului, din care a lost recuperată suma de 2.910,03 RON, reprezentând ratele contractuale achitate de SC V. SRL. Inculpatul P.T.S. a vândut părții vătămate P.I.M. un autoturism care nu mai era în proprietatea societății pe care o administra, însă această operațiune nu a avut drept cosecință producerea unui prejudiciu sus-numitului atâta timp cât autoturismul s-a aflat în permanență în posesia numitului P.I.M., fiind folosit de acesta de la data cumpărării. De altfel, fiind audiat, numitul P.I.M. a precizat în mod expres că nu are pretenții de natură penală sau civilă față de reprezentanții SC V. SRL.
Autoturismul marca H. a fost cumpărat de SC V. SRL conform facturii fiscale din 30 mai 2008 emisă de SC H.A.R. SRL, conform procedurii mai sus-expuse, SC V. SRL dobândind dreptul de proprietate asupra acestuia. Cu privire la acest autoturism, SC V. SRL și SC O.L. IFN SA au hotărât încheierea unui contract de leasing tip „sale and lease-back”. În acest sens, SC V. SRL a vândut autoturismul contra sumei de 46.502,04 RON, fiind întocmită factura fiscală din 23 septembrie 2008. Între părți a fost încheiat, conform înțelegerii, un contract de leasing, din 18 septembrie 2008, prin care SC V. SRL prelua în calitate de utilizator respectivul autoturism pe o perioadă de 36 luni. Potrivit adresei din 14 octombrie 2010 emise de SC O.L. IFN SA, utilizatorul SC V. SRL a achitat până în luna iunie 2009 rate contractuale în cuantum de 1.602,70 RON, dar ulterior acestei date, întrucât utilizatorul nu și-a mai respectat obligația de plată a ratelor, contractul de leasing din 18 septembrie 2008 a fost reziliat, utilizatorul fiind încunoștiințat prin adresa din data de 10 iulie 2009 despre această măsură, solicitându-se totodată ca până Ia data de 10 iulie 2009 să predea autoturismul ce făcuse obiectul contractului de leasing, conform acelorași înscrisuri, autovehiculul nu a putut fi recuperat nici până în prezent. Ulterior încheierii contractului de leasing tip „sale and Iease-back” mai sus menționat, deși SC V. SRL mai deținea doar un drept de folosință asupra acestui autoturism, proprietar fiind SC O.L. IFN SA, la data de 20 ianuarie 2009 autoturismul a fost vândut din nou numitei V.A.S. contra sumei de 47.360 RON, achitați de aceasta la data respectivă în contul SC V. SRL. De la momentul respectiv și până în prezent, autoturismul se află în posesia martorei V.A.S. Întrucât acesteia i-au fost înmânate de către reprezentanții SC V. SRL documentele necesare înmatriculării autovehiculului, acesta a fost înmatriculat în circulație. S-a reținut că potrivit adresei din 15 noiembrie 2010 SC O.L. IFN SA a luat cunoștință despre faptul că autoturismul proprietatea lor, marca H., a fost înstrăinat de SC V. SRL doar Ia data de 14 octombrie 2010, când au fost încunonștiințați în acest sens de organul de urmărire penală, sus-numita societate înțelegând să formuleze plângere penală sub aspectul infracțiunii de abuz de încredere în data de 15 noiembrie 2010. Prejudiciul cauzat părții civile SC O.L. IFN SA este în cuantum de 49.502,04 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului, din care a fost recuperată suma de 1.602,70 RON, reprezentând ratele contractuale achitate de SC V. SRL. Este adevărat că inculpatul P.T.S. a vândut părții vătămate V.A.S. un autoturism care nu era în proprietatea societății pe care o administra, însă această operațiune nu a avut drept consecință producerea unui prejudiciu sus-numitei persoane atât timp cât autoturismul s-a aflat în permanență în posesia numitei V.A.S., fiind folosit de aceasta de la data cumpărării. De altfel, fiind audiată, numita V.A.S. a precizat în mod expres că nu are vreo pretenție de natură penală sau civilă față de reprezentanții SC V. SRL.
În cursul anului 2007, SC V. SRL, intenționând să achiziționeze mai multe autoturisme în vederea expunerii în show-room și nedispunând de banii necesari, a contactat societatea SC T.L. IFN SA, propunându-i să finanțeze cumpărarea acestor autoturisme. În concret, SC T.L. IFN SA urma să achiziționeze mai multe autoturisme marca H. prin intermediul SC V. SRL. După cumpărare, autoturismele nu urmau a fi predate către proprietar, ci, prin încheierea unor contracte de leasing tip „sale and lease-back”, rămâneau în posesia SC V. SRL spre a fi expuse în show-room-ul acestei societăți, SC V. SRL având doar un drept de folosință asupra acestor autoturisme. În condițiile mai sus expuse, SC V. SRL a identificat în sistemul computerizat de vânzări autoturismul marca H., pe care l-a vândut către SC T.L. IFN SA contra sumei de 102.876,02 RON, fiind întocmită factura proforma din 29 mai 2007 și apoi factura fiscală din 06 iunie 2007. Între părți a fost încheiat, conform înțelegerii, un contract de leasing, din 31 mai 2007, prin care SC V. SRL prelua în calitate de utilizator respectivul autoturism pe o perioadă de 60 luni. Autoturismul, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a ajuns în țară după încheierea contractelor mai sus expuse, fiind descărcat în centrul logistic din Cluj Napoca al SC H.A.R. SRL la data de 06 iulie 2007. Ulterior acestei date, Sc V. SRL a plătit contravaloarea autoturismului în contul distribuitorului național, astfel încât la data de 18 ianuarie 2008, SC H.A.R. SRL a emis factura fiscală din 18 ianuarie 2008, autoturismul fiind efectiv predat către SC V. SRL la data de 23 aprilie 2008. Potrivit adresei din 21 octombrie 2010 emisă de SC T.L. IFN SA, utilizatorul SC V. SRl a achitat ratele aferente contractului de leasing doar pînă la rata 18 inclusiv, suma totală plătită fiind în cuantum de 39.126,74 RON. Ulterior datei de 12 februarie 2009, întrucât utilizatorul nu și-a mai respectat obligația de plată a ratelor, contractul de leasing din 31 mai 2007 a fost reziliat, utilizatorul fiind încunoștiințat prin adresa din data de 20 martie 2009 despre această măsură. Conform contractului de leasing, utilizatorul avea obligația să predea autoturismul ce făcuse obiectul contractului de leasing în termen de 3 zile de la data rezilierii contractului de leasing, lucru care nu s-a întâmplat, conform acelorași înscrisuri, autovehiculul nu a putut fi recuperat nici până în prezent. Ulterior încheierii contractului de leasing tip „sale and lease-back” mai sus menționat, deși SC V. SRL mai deținea doar un drept de folosință asupra acestui autoturism, proprietar fiind SC T.L. IFN SA, la data de 28 aprilie 2009 autoturismul a fost vândut către SC V.F. SRL Hațeg contra sumei de 85.673 RON, achitați de aceasta până la data de 04 mai 2009 în contul SC V. SRL. De la momentul respectiv și până în prezent autoturismul se află în posesia SC V.F. SRL Hațeg. De precizat că numiților C.I. și C.F., asociați la SC V.F. SRL, le-au fost predate de către reprezentanții SC V. SRL toate documentele necesare înmatriculării autoturismului. Cu toate acestea nici până în prezent sus-numiții nu au reușit înmatricularea în circulație a autoturismului întrucât S.P.C.R.C.I.V. Hunedoara a refuzat cererea de înmatriculare deoarece cartea de identitatea a autoturismului figura în evidențe ca anulată, motivat de faptul că la data de 21 iulie 2009 s-a eliberat un duplicat al acesteia către proprietarul inițial,
SC T.L. IFN SA.
Referitor la acest aspect, prin adresa din 20 mai 2010, SC T.L. IFN SA a precizat că urmare a efectuării unui audit intern cu privire la cărțile de identitate ale autoturismelor finanțate de sus-numita societate, s-a constatat lipsa unui număr de 6 cărți de identitate, printre care și cel al autoturismului în cauză, astfel încât, apreciind că acestea au fost pierdute, s-au adresat Registrului Auto Român pentru a le declara pierdute și pentru a solicita acestei instituții eliberarea câte unui duplicat al fiecărei cărți de identitate. S-a reținut, de asemenea, că inculpatul P.T.S. a dat dovadă de o rea-credință evidentă în condițiile în care acesta a înstrăinat autoturismul la doar 5 zile după ce îi fusese predat de către SC H.A.R.
SRL și în condițiile în care anterior fusese încunoștiințat de SC T.L. IFN SA despre rezilierea contractului de leasing, din acel moment având obligația de a restitui autoturismul către proprietarul de drept. De altfel, chiar inculpatul P.T.S. a recunoscut în declarația sa faptul că a înstrăinat autoturismul „din răzbunare” întrucât anterior, SC T.L. IFN SA determinase intrarea în incapacitate de plată a SC V. SRL. Prejudiciul cauzat părții civile SC T.L. IFN SA este în cuantum de 102.876,02 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului, din care a fost recuperată suma de 39.126,74 RON, reprezentând ratele contractuale achitate de SC V. SRL. Inducerea în eroare a părții vătămate a rezultat în mod evident și din aceea că acesteia i-a fost înmânat un exemplar al facturii din 18 ianuarie 2008 prin care SC V. SRL dorea să dovedească aspectul că dobândise autoturismul în mod legal de la distribuitorul național.
Cu toate acestea, părții vătămate nu i s-a adus la cunoștință faptul că, anterior emiterii acestei facturi autoturismul fusese deja vândut de SC V. SRL către o terță societate, SC T.L. IFN SA, aceasta fiind cea care era adevăratul proprietar al autoturismului. Este adevărat că autoturismul a fost efectiv predat de SC V. SRL către SC V.F. SRL, însă în condițiile în care acestei societăți i s-a refuzat de către organele competente înmatricularea, este evident că partea vătămată a suferit un prejudiciu material întrucât nu a avut și nu are nici în prezent posibilitatea de a se folosi de autoturism. Prejudiciul cauzat părții civile SC V.F. SRL Hațeg este în cuantul de 85.673 RON, reprezentând suma achitată de partea civilă către SC V. SRL cu titlu de preț al autoturismului.
Ulterior efectuării acestor operațiuni, la data de 07 septembrie 2009, inculpatul P.T.S. s-a retras din societatea SC V. SRL, aceasta fiind cesionată martorei R.C.G. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva celor meționate mai sus, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului P.T.S., care în perioada 23 septembrie 2008 - 28 aprilie 2009, în calitate de administrator al SC V. SRL Craiova, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a vândut părților civile SC O.L. IFN SA, SC U.L.C. IFN SA și SC V.F. SRL Hațeg două autoturismel marca H. care nu erau proprietatea SC V. SRL, inducând în eroare la momentul încheierii contractului cu privire la calitatea de proprietar asupra acestor autoturisme și producându-le un prejudiciu total de 343.979,35 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
comisă în formă continuată potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului P.T.S., care în calitate de administrator al SC V. SRL Craiova, în perioada 06 iunie 2008 - 28 aprilie 2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a înstrăinat fără drept unor terțe persoane autoturismele marca H. proprietatea SC B.S. IFN SA, SC O.L. IFN SA, SC O.L IFN SA, SC T.L. IFN SA, autoturisme pe care le deținea în posesie în baza unor contracte de leasing și asupra cărora avea doar un drept de folosință, producând un prejudiciu total sus-numitelor părți civile de 314.036,57 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen., comisă în formă continuată potrivit art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de disp. art. 72 C. pen., respectiv de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În speță, ținând cont de numărul actelor material, de modul și mijloacele de comitere a acestora, de împrejurările comiterii lor, de prejudiciul mare cauzat, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, integrat în familie și societate, Tribunalul a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen.
și art. 76 lit. a) C. pen. În ceea ce privește acțiunile civile formulate în cauză, în temeiul dispoz. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 998 - 999 C. civ., având în vedere și raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B.S. IFN SA București și a obligat inculpatul P.T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Craiova, prin lichidator judiciar A.M.I. Craiova, la plata sumei de 20.404,89 euro sau echivalentul în RON la data achitării debitului, reprezentând despăgubiri materiale către această parte civilă. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC O.L. IFN SA București și a obligat inculpatul P.T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL, prin lichidator judiciar A.M.I.
Craiova, la plata sumei de 61.658,76 euro sau echivalentul în RON la data achitării debitului, reprezentând despăgubiri materiale către această parte civilă. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T.L. IFN SA București și a obligat inculpatul P.T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Craiova, prin lichidator judiciar A.M.I. Craiova, la plata sumei de 37.368,41 euro sau echivalentul în RON la data achitării debitului, reprezentând despăgubiri materiale către această parte civilă. Având în vedere că partea vătămată SC V.F. SRL Hațeg a declarat că nu mai menține constituirea de parte civilă făcută în cursul urmăririi penale, Tribunalul va lua act că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Față de împrejurarea că SC U.L.C. IFN SA București nu a suferit un prejudiciu pentru autoturismul marca H. provocat de inculpatul P.T.S. în calitatea sa de administrator al SC V. SRL, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, s-a respins acțiunea civilă formulată în procesul penal de această parte civilă. Cu privire la cererea de scoatere de sub sechestul asigurător a imobilului situat în Craiova, județul Dolj, formulată de petentul Z.A., constatând că imobilul respectiv a fost dobândit la data de 04 iulie 2011 prin actul de adjudecare încheiat la această dată de executor bancar B.V.A., văzând și dispozițiile art. 163 alin. (2) și (3) C. proc. pen., s-a admis această cerere și s-a dispus ridicarea sechestrului as
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.