ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4688/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamantele SC P.C.I. SRL

Oituz și I.G. Germania, au chemat în judecată pârâtele A.P.A.P.S. și A.A.B. SA,

solicitând obligarea pârâtei A.P.A.P.S. la restituirea garanției bancare în

sumă de 5.055.560.000 lei executată în baza scrisorii de garanție bancară din 27

septembrie 1992, întrucât A.P.A.P.S. a revocat oferta de vânzare acțiuni SC U.A.S.

SA București.

În subsidiar, reclamantele au

solicitat repunerea părților în situația anterioară executării scrisorii de

garanție menționată și obligarea A.P.A.P.S. la continuarea negocierilor și

finalizarea vânzării pachetului de acțiuni.

Prin sentința comercială nr. 3014

din 2 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 7303, instanța a respins ca neîntemeiată excepția

inadmisibilității primului capăt de cerere și a lipsei de interes și pe fond, a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința, instanța

de fond a reținut în primul rând că procedura concilierii prealabile a fost

efectuată potrivit dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ. și cerința

legală ca interesul să fie născut și actual a fost îndeplinită.

De asemeni s-a reținut că potrivit art.

34 alin. (1) și (2) lit. a) și b) din H.G. nr. 577/2002, privind Normele

Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată și

Legea nr. 137/2002, garanția de participare nu se restituie ofertantului

selectat și că reclamantele având această calitate, dezinteresându-se de

stadiul negocierilor și procesul de privatizare al SC U. SA, au determinat pe A.P.A.P.S.

să execute scrisoarea de garanție apreciind atitudinea reclamantelor ca o

revocare tacită a ofertei.

Împotriva sentinței au formulat apel

reclamantele care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia comercială nr. 410 din

1 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, în dosarul nr. 967/2004 apelul formulat de reclamante a fost

respins ca nefondat.

Reclamantele au declarat recurs.

În primul motiv de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că decizia recurată

s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, în speță făcându-se o aplicare a

prevederilor instituției ofertei urmată de acceptare așa cum este reglementată

de C. com. și de actele normative conexe privatizării.

S-a arătat că din probele aflate la

dosar rezultă că la oferta din 28 noiembrie 2002, reclamantele nu au primit

nici o acceptare și nu au fost declarați ofertanți selectați în interiorul

termenului de valabilitate al ofertei de vânzare acțiuni, respectiv de

cumpărare, iar la data emiterii invitației, fax din 4 decembrie 2002, comisia

de negociere nu avea mandat să negocieze sau să semneze contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni.

În al doilea motiv de recurs

formulat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurentele au susținut

că instanța de apel nu a apreciat corect probele depuse de părți la dosarul

cauzei.

S-a solicitat admiterea recursului

așa cum a fost formulat, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și a

sentinței pronunțată de instanța de fond și pe fond, admiterea acțiunii așa cum

a fost formulată.

Criticile formulate nu sunt fondate.

La data de 12 august 2002 prin

anunțul de vânzare intimata A.P.A.P.S. a oferit spre vânzare pachetul de

acțiuni deținut de SC U.A.S. SA, vânzare care urma să aibă loc prin negociere

pe bază de oferte finale, îmbunătățite și irevocabile.

Consorțiul format din cele două

recurente a fost singurul ofertant.

La data de 9 octombrie 2002, Comisia

de negociere constatând că din documentele prezentate nu rezultă îndeplinirea

în totalitate de către ofertant a criteriilor de precalificare, conform

prevederilor art. 35 alin. (2) și (3) și art. 36 alin. (2) din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002 a hotărât eliminarea ofertantului

și s-a decis republicarea anunțului și reluarea procedurii de privatizare în

cadrul termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 137/2002.

Din nou recurentele s-au prezentat

ca ofertant unic.

După mai multe runde de negocieri

prin hotărârea din 28 noiembrie 2003, A.P.A.P.S. a aprobat mandatarea comisiei

de negociere pentru finalizarea negocierilor și încheierea contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni cu recurentele.

Comisia de negociere în baza

mandatului acordat a intrat în consorțiul format din cele două recurente prin

fax trimis la data de 4 decembrie 2992 la sediul A.P.A.P.S. pentru ziua de 5

decembrie 2002, pentru finalizarea negocierilor și semnarea contractului.

Recurentele nu au răspuns

invitației, nu s-au prezentat la negocieri în ziua stabilită și nu au

înștiințat despre o eventuală imposibilitate de prezentare și nici nu au propus

o altă dată pentru întâlnire.

Deși cunoșteau termenul limită de

valabilitate a ofertei de vânzare, 8 februarie 2003, recurentele, până la

această dată nu au efectuat nici un fel de demers menit să ducă la finalizarea

procesului de negociere.

În perioada 28 noiembrie 2002 - 8

februarie 2003, recurentele nu au mai comunicat cu A.P.A.P.S., nu s-au mai

interesat de stadiul procedurii de privatizare, atitudine care a generat

imposibilitatea intimatei de a încheia procesul verbal prevăzut de dispozițiile

art. 44 alin. (6) din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002.

În acest context în mod legal atât

instanța de fond cât și instanța de apel au reținut culpa recurentelor

reclamante în nefinalizarea procesului de negociere și de semnare a

contractului de vânzare cumpărare de acțiuni și a considerat atitudinea pasivă

a acestora drept o revocare tacită a ofertei de cumpărare și, implicit un refuz

tacid de semnare a contractului, situație în care s-a reținut că în mod corect

s-a făcut aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) lit. a) și b) din H.G. nr. 577/2002,

text de lege în baza căruia a fost executată scrisoarea de garanție bancară

pentru suma de 5.055.500.000 lei.

Referitor la al doilea motiv de

recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurentele au

precizat că nu îl mai susțin.

De menționat că pct. 10 din art. 304

C. proc. civ., a fost abrogat prin dispozițiile Legii nr. 219/2005.

Din considerentul mai sus menționat

rezultă că în cauză nu subzistă nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., care pot duce la modificarea sau casarea deciziei recurate și în

consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat urmează

a fi respins ca nefondat.

În baza prevederilor art. 274 C.

proc. civ., urmează a fi obligate recurentele la plata sumei de 14.280 lei noi

(142.800.000 lei vechi) către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată

reprezentând onorar de avocat conform chitanței de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantele SC P.C.I. SRL Oituz și I.G. Germania, împotriva deciziei nr. 410

din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă recurentele să plătească

intimatei A.V.A.S. București suma de 14.280 RON (142.800.000 lei) cu titlu de

cheltuieli de judecată.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2005.