ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 410/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 267 din 19 decembrie

2002, Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată, cererea condamnatului I.C. de

revizuire a sentinței nr. 49 din 27 martie 2001 a Tribunalului Buzău.

Pentru

a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că revizuientul se află în

executarea pedepsei de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 C.pen., iar motivul de revizuire pe

care l-a invocat nu constituie, potrivit art. 394 C.proc.pen., o împrejurare

nouă ce nu a fost cunoscută la data soluționării cauzei.

Apelul

declarat de condamnat a fost respins prin decizia nr. 102 din 26 februarie 2003

a Curții de Apel Ploiești.

Împotriva

acestor hotărâri, condamnatul a declarat recurs.

Apărătorul,

invocând cele relatate de revizuient în memoriile depuse la dosar a susținut că

decesul victimei nu este  urmarea unei legături de cauzalitate dintre lovitura

aplicată și leziunile produse de aceasta, așa cum a fost menționat în fișa de

externare, ci unei bronhopneumonii survenită ulterior.

S-a mai

susținut că fracturile craniene ale victimei au survenit după ieșirea din

spital și nu au fost produse de către inculpat, ci de către alte două persoane.

În

dovedirea susținerilor sale s-a solicitat audierea unor martori și

administratea unor probe cu înscrisuri noi.

În

concluziel apărătorul a cerut admiterea recursului, desființarea hotărârilor

primei instanțe și a celei de apel și rejudecând cauza, admiterea cererii de

revizuire.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

art. 393 C.proc.pen., raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.,

hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia soluției de

condamnare.

În

speță, condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate ca

urmare a comiterii infracțiunii prevăzute de art. 183 C.pen., deoarece a lovit

cu pumnul în obraz o persoană care, căzând pe suprafața de beton a curții, a

suferit leziuni  ce i-au produs decesul.

Este

adevărat că în foaia de observație clinică este menționat că nu prezintă

leziuni craniocerebrale, iar în raportul de constatare medico-legală se

concluzionează că moartea s-a datorat unei bronhopneumonii survenită în urma

unui traumatism craniocerebral acut deschis, cu fracturi de boltă și bază

craniană, dar această împrejurare a fost cunoscută de către toate instanțele de

judecată - prima instanță, apel și recurs -, iar motivul respectiv de revizuire

a fost susținut de condamnat atât în apel cât și în recurs, astfel încât nu

poate constitui o împrejurare nouă care nu a fost cunoscută, așa cum cere art. 394

alin. (1) lit. a) C.proc.pen.

De

asemenea, în revizuire se cere ca faptele și împrejurările învederate să fie

noi și nu mijloacele de probă, deoarece în această cale extraordinară de atac

nu se poate obține o prelungire a probațiunii, aceasta fiind posibilă numai

dacă cele susținute de condamnat nu au fost cunoscute de către instanțele de

judecată și ele au fost  descoperite după rămânerea definitivă a hotărârii.

Față de

cele menționate mai sus, hotărârile sunt legale și temeinice sub toate

aspectele, astfel încât recursul urmează să fie respins.

Cheltuielile

efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor

fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de condamnatul I.C. împotriva deciziei nr.102 din 26

februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.

Obligă

pe revizuient să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare în care se

include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, ce va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi  22 ianuarie 2004.