ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 410/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 267 din 19 decembrie 2002, Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată, cererea condamnatului I.C. de revizuire a sentinței nr. 49 din 27 martie 2001 a Tribunalului Buzău. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că revizuientul se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 C.pen., iar motivul de revizuire pe care l-a invocat nu constituie, potrivit art. 394 C.proc.pen., o împrejurare nouă ce nu a fost cunoscută la data soluționării cauzei. Apelul declarat de condamnat a fost respins prin decizia nr. 102 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Împotriva acestor hotărâri, condamnatul a declarat recurs. Apărătorul, invocând cele relatate de revizuient în memoriile depuse la dosar a susținut că decesul victimei nu este urmarea unei legături de cauzalitate dintre lovitura aplicată și leziunile produse de aceasta, așa cum a fost menționat în fișa de externare, ci unei bronhopneumonii survenită ulterior. S-a mai susținut că fracturile craniene ale victimei au survenit după ieșirea din spital și nu au fost produse de către inculpat, ci de către alte două persoane. În dovedirea susținerilor sale s-a solicitat audierea unor martori și administratea unor probe cu înscrisuri noi. În concluziel apărătorul a cerut admiterea recursului, desființarea hotărârilor primei instanțe și a celei de apel și rejudecând cauza, admiterea cererii de revizuire.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 393 C.proc.pen., raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia soluției de condamnare. În speță, condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate ca urmare a comiterii infracțiunii prevăzute de art. 183 C.pen., deoarece a lovit cu pumnul în obraz o persoană care, căzând pe suprafața de beton a curții, a suferit leziuni ce i-au produs decesul.

Este adevărat că în foaia de observație clinică este menționat că nu prezintă leziuni craniocerebrale, iar în raportul de constatare medico-legală se concluzionează că moartea s-a datorat unei bronhopneumonii survenită în urma unui traumatism craniocerebral acut deschis, cu fracturi de boltă și bază craniană, dar această împrejurare a fost cunoscută de către toate instanțele de judecată - prima instanță, apel și recurs -, iar motivul respectiv de revizuire a fost susținut de condamnat atât în apel cât și în recurs, astfel încât nu poate constitui o împrejurare nouă care nu a fost cunoscută, așa cum cere art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.

De asemenea, în revizuire se cere ca faptele și împrejurările învederate să fie noi și nu mijloacele de probă, deoarece în această cale extraordinară de atac nu se poate obține o prelungire a probațiunii, aceasta fiind posibilă numai dacă cele susținute de condamnat nu au fost cunoscute de către instanțele de judecată și ele au fost descoperite după rămânerea definitivă a hotărârii. Față de cele menționate mai sus, hotărârile sunt legale și temeinice sub toate aspectele, astfel încât recursul urmează să fie respins. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de condamnatul I.C. împotriva deciziei nr.102 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Obligă pe revizuient să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.