ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 627 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Iași a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V. ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarea situație de fapt: P.V. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 201 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Iași, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

S-a mai reținut că cererea condamnatului motivată pe ideea că în cauză nu s-au stabilit elemente esențiale cum ar fi: - traumatismul real suferit de victimă în urma incidentului, dacă moartea victimei se datorează unor cauze patologice anterioare, ori unor cauze ulterioare cum ar fi culpa medicală prin tratament neadecvat, proporția în care a contribuit lovitura aplicată de inculpat la decesul victimei nu întrunește condițiile cerute de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Aspectele invocate puteau fi invocate în fața instanțelor de control judiciar, cererea de revizuire nefiind admisibilă în principiu, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 86 din 28 februarie 2005, a admis apelul declarat de revizuient, împotriva sentinței penale pe care a desființat-o în parte și rejudecând cauza a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.V., privind sentința penală nr. 201 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 1597 din 23 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva acestor hotărâri, condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele din cererea introductivă. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute și anume când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, un martor, un expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, dacă un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, dacă un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În speță, motivele invocate de condamnat nu se regăsesc în motivele de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., astfel că justificat instanțele au respins cererea revizuientului. Mai mult, sentința penală nr. 201/2002 a Tribunalului Iași a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1597 din 23 martie 2004, decizie prin care s-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.V. de la 3 ani închisoare la un an și 8 luni închisoare. Criticile aduse de revizuient au fost evaluate pe parcursul derulării procesului penal, în fond, apel și recurs. În raport de considerentele arătate, recursul declarat de revizuient este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient P.V. împotriva deciziei penale nr. 86 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2005.