ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 627
din 7 septembrie 2004, Tribunalul Iași a respins cererea de revizuire formulată
de condamnatul P.V. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarea situație de fapt:
P.V. a fost condamnat, prin
sentința penală nr. 201 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Iași, la 3 ani
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.
S-a mai reținut că cererea
condamnatului motivată pe ideea că în cauză nu s-au stabilit elemente esențiale
cum ar fi:
- traumatismul real suferit
de victimă în urma incidentului, dacă moartea victimei se datorează unor cauze
patologice anterioare, ori unor cauze ulterioare cum ar fi culpa medicală prin
tratament neadecvat, proporția în care a contribuit lovitura aplicată de inculpat
la decesul victimei nu întrunește condițiile cerute de dispozițiile art. 394 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen.
Aspectele invocate puteau fi
invocate în fața instanțelor de control judiciar, cererea de revizuire nefiind
admisibilă în principiu, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
Curtea de Apel Iași, prin
decizia penală nr. 86 din 28 februarie 2005, a admis apelul declarat de
revizuient, împotriva sentinței penale pe care a desființat-o în parte și
rejudecând cauza a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de
revizuientul P.V., privind sentința penală nr. 201 din 2 aprilie 2002 a
Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 1597 din 23 martie 2004 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestor hotărâri,
condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele din cererea
introductivă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 394
C. proc. pen., cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute și
anume când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de
instanță la soluționarea cauzei, un martor, un expert sau interpret a săvârșit
infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, dacă un
înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost
declarat fals, dacă un membru al completului de judecată, procurorul ori
persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în
legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și când două sau mai multe hotărâri
judecătorești definitive nu se pot concilia.
În speță, motivele invocate
de condamnat nu se regăsesc în motivele de revizuire prevăzute de art. 394 C.
proc. pen., astfel că justificat instanțele au respins cererea revizuientului.
Mai mult, sentința penală nr.
201/2002 a Tribunalului Iași a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1597
din 23 martie 2004, decizie prin care s-a redus cuantumul pedepsei aplicate
inculpatului P.V. de la 3 ani închisoare la un an și 8 luni închisoare.
Criticile aduse de
revizuient au fost evaluate pe parcursul derulării procesului penal, în fond,
apel și recurs.
În raport de considerentele
arătate, recursul declarat de revizuient este nefondat și urmează a fi respins
în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2)
din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnatul revizuient P.V. împotriva deciziei penale nr. 86
din 28 februarie 2005 a Curții de Apel Iași.
Obligă recurentul condamnat
la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 16 iunie 2005.